CCR [Curtea Constituţională a României/n.r.] a pronunțat astăzi o decizie extrem de importantă prin care este interpretată Constituția în legătură cu puterile ministrului asupra procurorilor. Ținânt cont și de o altă decizie de acum două luni a CCR, pot spune că ministrul justiției a devenit șeful procurorilor, un lucru la care se renunțase odată cu reforma justiției din anii 2004-2005.
La ce se referă Decizia CCR din 30 mai 2018?
Ministrul Justiției ceruse revocarea procurorului-șef al DNA [Direcţia Naţională Anticorupţie/n.r.] pe motive manageriale. CSM [Consiliul Superior al Magistraturii/n.r.] a avizat negativ această solicitare, considerând că argumentele invocate nu se susțin. Președintele României a respins propunerea pe motiv că motivele invocate nu impun revocarea. Guvernul a contestat decizia șefului statului, iar CCR a decis pe 30 mai că solicitarea ministrului nu putea fi cenzurată de Președintele statului decât dacă nu s-ar [fi] respectat procedura legală de revocare, nicidecum pentru că el a considerat că nu ar fi suficiente motive de revocare; în final, CCR îl obligă pe Președinte să revoce procurorul-șef al DNA.
Care e argumentul constituțional folosit de CCR în decizia sa?
Constituția nu reglementează cine anume numește și revocă înalții procurori.
În mod surprinzător, CCR folosește însă un text constituțional care se referă la orice procuror. Este vorba de art. 132 alin. (1) din Constituție care spune că „procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției”. Dar acesta nu privește, încă o dată spun, funcțiile de conducere din parchete. Acestea din urmă sunt reglementate prin legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Care e aspectul de noutate în decizia CCR?
Acum două luni CCR a decis că ministrul joacă un rol important în numirea înalților procurori. Atunci a spus că nu e nicio problemă dacă Parlamentul reduce la o singură dată posibilitatea Președintelui țării de a refuza să accepte propunerea venită de la ministru pentru o persoană care să ocupe o astfel de poziție. CCR a arătat atunci că ministrul joacă un rol esențial în numirea înalților procurori.
Acum, practic CCR a spus același lucru cu privire la procedura de revocare. Dar subliniez că aici nu există posibilitatea Președintelui de a respinge – chiar și o singură dată – propunerea venită de la ministru.
Prin urmare: CSM și Președintele țării nu mai au de acum niciun rost în procedura de revocare. Oricum avizul CSM era până acum doar consultativ, dar totuși era important pentru că numai el putea face o evaluare a activității manageriale a oricărui magistrat din România, întrucât toate datele despre carieră respectivului și a instituției unde funcționează sunt păstrate exclusiv de către CSM. Dar de acum, practic, Președintele statului este redus sub rolul unui primar de comună: el va trebui să facă ceea ce îi spune ministrul chiar dacă este vorba de un înalt procuror din România.
Care e semnificația acestei decizii?
Fiecare procuror depinde, pe scară ierarhică, de procurorul care îi este șef. Astfel, din treaptă în treaptă, se ajunge la procurorul general, șeful DNA și șeful DIICOT [Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism/n.r.]. Dar cu privire la aceștia CCR tocmai a decis că ei pot fi numiți și revocați când vrea ministrul justiției, motivele găsite de el fiind imposibil de cenzurat. Prin urmare, se recunoaște că toți procurorii depind de politic. Iar asta… este constituțional.
De ce este important cine conduce procurorii?
Un procuror care știe că a lui carieră depinde de un ministru nu va îndrăzni să ancheteze politicieni de aceeași culoare politică cu ministrul. Asta a fost situația în România până în anul 2004.
Judecătorii [autorul este judecător/Red.] au toată legitimitatea să fie preocupați de statutul procurorilor, pentru că până și un judecător poate fi pus sub anchetă penală de către un procuror. Și dacă procurorul este subordonat politicului, anchetarea judecătorului ar avea o miză politică. Știind că poate fi cercetat politic pentru soluțiile sale, nici un judecător nu va îndrăzni să condamne vreun politician din partidul ministrului care este găsit vinovat de comiterea unei infracțiuni. La nivel teoretic, justiția încetează când judecătorilor le este frică și politicienii de la putere sunt deasupra legii.
Poate fi contestată decizia CCR din 30 mai 2018?
Decizia CCR urmează a fi motivată pe larg și ea se va publica în Monitorul Oficial. Ea nu poate fi atacată de nimeni și nicăieri. Din momentul publicării ea devine obligatorie pentru toată lumea.
Ce va face Președintele statului în actuala procedură de revocare a șefului DNA?
Încă nu s-a motivat decizia CCR unde urmează să fie dezvoltată situația care a dus la această decizie. Nici nu am văzut motivele pentru care Președintele României nu a dat curs propunerii de revocare făcute de ministrul justiției cu privire la doamna Kövesi. De aceea îmi permit o concluzie tranșantă și o speculație:
a) Dacă Președintele statului își menține motivele de respingere a revocării, atunci nu are de ales: pentru a rămâne în matca constituțională el trebuie să emită decret de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA. Dacă nu emite decretul, poate fi acuzat de Parlament de încălcarea Constituției și suspendat din funcție pentru a decide poporul revocarea lui din această funcție. Între timp, ar fi înlocuit de președintele Senatului [Călin Popescu-Tăriceanu/n.r.] care ar emite imediat decretul de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA;
b) Dacă Președintele statutului dorește, poate să își precizeze motivele de respingere a revocării, menținând doar pe cele legate de legalitate: poate să refuze în mod public și motivat revocarea procurorului șef pe motiv că ministrul justiției nu ar fi respectat legea cu privire la procedura de revocare a unui înalt procuror.
Care sunt efectele pe viitor ale deciziei CCR din 30 mai 2018?
CCR spune acum că procurorul-șef DNA poate fi revocat de ministrul justiției. Aceeași decizie va fi valabilă și pentru procurorul-șef al DIICOT și pentru Procurorul General al PICCJ [Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție]. La fel, pentru adjuncții lor și șefii de secții de la aceste structuri. Așa că mă aștept la noi revocări.
Dar, mai mult, decizia CCR s-ar aplica, fără nicio îndoială, oricărui procuror din România. Cu alte cuvinte, chiar dacă legea spune că pe ceilalți procuror-șefi din România îi pune în funcții CSM în urma unui concurs, mâine ministrul poate cere ca aceste atribuții să îi fie date lui – și ar fi constituțional, spune azi CCR! Tot astfel, despre promovarea și transferarea procurorilor nu se spune nimic în Constituție (așa cum se spune în privința judecătorilor și se dau aceste atribuții în sarcina CSM), ceea ce înseamnă că oricând acestea pot fi date ministrului – și ar fi constituțional, spune azi CCR!.
Cum pot fi îndreptate lucrurile?
Situația actuală provine din art. 132 alin. (1) din Constituție. Acea sintagmă „procurorii…sub autoritatea ministrului” trebuie eliminată. Pentru asta ar trebui un referendum de modificare a Constituției. Legea poate fi inițiată de Parlament sau de cetățeni.
Până atunci trebuie securizată cariera procurorilor și mijloacele de intervenție a ministrului justiției în cariera lor și dosarele instrumentate de ei. Asta se poate face prin modificarea legilor justiției care… tocmai au trecut de Parlament și față de care s-a cerut opinia Comisiei de la Veneția. Între timp președintele statului a cerut CCR o reevaluare a acestor legi, dar s-a respins o primă solicitarea a sa vizând una din cele trei legi, tot pe data 30 mai, pe motiv de depășire a termenului legal.
Cristi Danileţ, 30 mai 2018
Preluat cu permisiune de pe situl autorului.
> Până atunci trebuie securizată cariera procurorilor și mijloacele de intervenție a ministrului justiției în cariera lor și dosarele instrumentate de ei. (…) Prin urmare, se recunoaște că toți procurorii depind de politic. Iar asta… este constituțional. (…)
Dl. Danileţ pare-se că nu a auzit ceea ce a precizat şi explicat de multe ori Ministrul justiţiei, dl. Tudorel Toader, şi anume că el, TT, NU are dreptul prin lege să se uite în dosarele pe care le instrumentează oricare procuror. Deci, deoarece nu cunoaşte conţinutul dosarelor, nu poate fi vorba despre „mijloacele de intervenție a ministrului justiției” în treburile acesteia.
Dl. Vasilică-Cristi Danileţ, şi el un om al legii, ne sperie susţinând contrariul. Explicaţia mea pentru elementele de dezinformare pe care le vehiculează cu prea multă lejeritate judecătorul VCD este că el nu a fost vreodată nici procuror şi nici ministru al justiţiei.
Ce poate şi are datoria să facă ministrul este doar să verifice (el personal, sau prin Inspecţia Judiciară), dacă un procuror avansează corect, în timp şi altfel, cu dosarele sale. Ministrul are astfel un drept managerial de a controla cum se desfăşoară administrativ activitatea procurorilor, inclusiv cea a procurorului şef, pe care a analizat-o şi a calificat-o drept nesatisfăcătoare. În aceste condiţii el are calitatea de a cere revocarea procurorului şef al DNA, ceea ce a şi făcut.
Decizia CCR o ştim, inclusiv de pe ACUM. Aşa cum scrie corect dl. Danileţ, „Din momentul publicării ea devine obligatorie pentru toată lumea”, deci inclusiv pentru preşedintele Iohannis.
Cred că o sursă mult mai sigură pentru a găsi ceva „pe înţelesul tuturor” este ascultarea atentă a explicaţiilor d-lui Prof. Dr. Tudorel Toader, fost rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru al Comisiei de la Veneţia, care a repurtat o victorie de prestigiu la CCR, ce va intra în analele jurisprudenţei româneşti.
> Cum pot fi îndreptate lucrurile? Situația actuală provine din art. 132 alin. (1) din Constituție. Acea sintagmă „procurorii…sub autoritatea ministrului” trebuie eliminată. Pentru asta ar trebui un referendum de modificare a Constituției. Legea poate fi inițiată de Parlament sau de cetățeni.
În primul rând lucrurile se pot îndrepta rapid prin aceea că d-na Kovesi îşi dă de bună voie demisia şi nu-l mai trage după ea în cădere pe Preşedintele Iohannis. Oricum mandatul ei se încheie pe la începutul anului viitor, şi în general „şarmul Codruţei” a început să se treacă, pentru ca să mă exprim cât mai delicat. Să nu uităm că au existat 20 de motive, printre multe altele, la care s-a limitat dl. Toader pentru a motiva în scris la CCR revocarea ei, aşa cum a precizat tot el din nou azi la TV.
Mă îndoiesc că democraţia este în pericol, aşa cum poate crede dl. Danileţ, care ne învaţă din acest motiv cum să schimbăm Constituţia în ceva ce el nu agrează. Poate că se mai distanţează în timp de idee, pentru a nu ajunge precum nişte zeci de protestatari de azi de pe străzile Constanţei, care scandau de zor (cf. ziare.ro): „CCR nu e mai presus de Constitutie”.
@Victor (30-5-2018 la 23:32)
Am identificat trei subiecte:
1. Revenirea dependenţei procurorilor de politic
Scrii că legea interzice unui ministru al justiţiei – personaj eminamente politic – să se uite în dosarele pe care le instrumentează un procuror şi că de aceea cariera procurorilor nu poate fi influenţată de acesta, astfel încât independenţa procurorilor faţă de politic este asigurată.
Dar altul este mecanismul de amestec al politicului pe care îl invocă autorul, un mecanism indirect şi ceva mai subtil: „un procuror care știe că a lui carieră depinde de un ministru nu va îndrăzni să ancheteze politicieni de aceeași culoare politică cu ministrul”. Şi într-adevăr cariera este făcută din nou să depindă de un ministrul al justiţiei prin decizia de ieri a CCR, care a (re)stabilit asta ca principiu.
Faptul că unui ministru al justiţiei îi este interzis să vadă dosarele prelucrate de procurori nu împiedică ca mecanismul menţionat de autor să-şi desfăşoare efectele asupra carierei procurorilor – direct asupra celor de înalt nivel, iar prin aceştia şi asupra celor subordonaţi primilor. Precum şi asupra judecătorilor, pe calea menţionată în articol.
Deci, după autor, precedentul/principiul stabilit ieri de CC re-deschide o cale de diminuare a independenţei justiţiei – faţă de executiv în acest caz – şi deci o distorsiune în separarea puterilor. Această fusese blocată de reforma legislativă din 2003-4, care, de altfel a fost făcută la cererea Uniunii Europene şi NATO ca condiţie de membership (de aici şi MCA – mecanismul de cooperare şi verificare în domeniul reformei sistemului judiciar).
Aşa cu „elementele de dezinformare pe care le vehiculează cu prea multă lejeritate” autorul…
Observaţie: nu-i aşa că ţi-a fost foarte, chiar surprinzător de uşor să faci praf şi pulbere din argumentul lui Danileţ? Ei bine, când mai ai sentimentul că ai trântit foarte uşor la podea un boxeur profesionist, să ai reflexul să te uiţi where is the catch, căci foarte probabil este unul…
2. T. Toader ca sursă mai calificată, obiectivă şi imparţială
Aplauze prelungite transformate în ovaţii… 😉
Din păcate pentru recomandarea ta, dl. Prof. Dr. Tudorel Toader, fost rector etc., etc. este parte directă în conflictul actual… şi are şi alte funcţii care i-ar putea diminua imparţialitatea şi obiectivitatea în acest caz.
3. Schimbarea Constituţiei?
„Lucrurile” de care vorbeşte Danileţ nu este soarta lui Kovesi – care va pleca oricum zilele viitoare, sauf surprise – ci independenţa viitoare a procurorilor (şi a judecătorilor) faţă de executiv, adică de politic, independenţă câştigată în anii 2004 şi pierdută acum (zice autorul).
Despre această problemă care îl preocupă, Danileţ spune că îşi are originea în Constituţie, o prevedere dăunătoare pentru independenţa justiţiei şi separarea puterilor, şi care este, în plus şi formulată vag. Este vorba de aceasta:
„procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției” (art. 132 alin. (1))
Tu scrii: „Mă îndoiesc că democraţia este în pericol, aşa cum poate crede dl. Danileţ, care ne învaţă din acest motiv cum să schimbăm Constituţia în ceva ce el nu agreează”
Numai că el „nu agreează” nu dintr-un simplu moft, ci pentru un motiv care l-a explicat clar şi pe care l-am reprodus mai sus – independenţa justiţiei.
PS: Am pus ceva mai devreme, înainte de apariţia opiniei lui Danileţ, de 3 comentarii la articolul „România. Războiul majorității cu președintele„:
1. Textul integral al Comunicatului CCR din 30 mai 2018 – v. aici:
2. Un rezumat al meu şi câteva observaţii – v. aici;
3. Alte observaţi de-ale mele – v. aici.
Curtea Constituțională nu conduce țara!
O țară democratică este condusă de o majoritate a poporului, popor care este suveranul ABSOLUT al unui stat. Și conduce prin majoritatea exprimată prin vot. Dacă este așa, se pune întrebarea: „cine reprezintă mai mult suveranitatea poporului în situația dată” ? Niște partide politice care au obtinut doar 3,5 milioane de voturi, sau Președintele care a obținut 8 milioane de voturi ?
Președintele are dreptul să întrebe poporul, ca să se exprime dacă îl susține în dreptul de asigurare a libertății și independenței justiției – față de politicul – fie el și reprezentat de un ministru, guvern, parlament, CC etc. De când CC-ul poate decide ce vrea el?
Domnul Victor Manta are impresia ca poate jubila pe seama unei dreptati de hartie igienica! Dumnealui nu vede decat situatii „ideale” dintr-un stat „idealizat”. Dar acest stat – Romania – ideal – ŅU EXISTA !! Exista o Romanie condusa de mafioti !.
@Sfartz Pincu
Poate că cauza dv. este bună, dar argumentele pe care le folosiţi mai degrabă o deserveşte.
Statul trebuie să fie condus de legi. Pentru asta:
– legile trebuie să fie bune
– iar oamenii cu funcţii de decizie în stat trebuie să le aplice.
Dacă legile nu sunt bune, ele trebuiesc schimbate. Dacă ele sunt bune, dar oamenii nu le aplică, oamenii trebuiesc schimbaţi, la nevoie pedepsiţi.
Constituţia României este plină de probleme şi incoerenţe. Una este cea semnalată de Danileţ. Alta este că atribuţiile celor trei puteri în stat – legislativă, executivă/prezidenţială şi judecătoreasă – sunt definite nu numai în Constituţie (care este greu de schimbat), ci şi prin legi obişnuite, adică de parlament, cu majoritatea sa schimbătoare…
Curtea Constituţională, care are rolul să aducă lămuriri, aduce aproape 2 lămuriri pe zi, în fiecare zi a anului.
Membrii Curţii Constituţionale sunt numiţi de parlament (6) şi de preşedinte (3) la fiecare 3 ani. Fatalmente, sunt numiţi politic (cum altfel?), iar ieri au votat, s-ar zice, pe linii partinice…
> Dar altul este mecanismul de amestec al politicului pe care îl invocă autorul, un mecanism indirect şi ceva mai subtil:
Să vedem cât de „altul” este mecanismul pe care îl invocă dl. Danileţ, şi cât este el de „subtil”: „Până atunci trebuie securizată cariera procurorilor și mijloacele de intervenție a ministrului justiției în cariera lor și dosarele instrumentate de ei”.
Partea cu intervenţia în dosare este scrisă pentru cei care nu au habar cum stau lucrurile, adică marea majoritate a populaţiei. Nu ar trebui să fie însă cazul lui, de judecător care a lucrat mult cu procurori şi cu miniştri ai justiţiei (precum d-na Macovei!), deci nu ar trebui să ne trimită pe căi greşite.
Faptul că scrie pe blogul personal nu-l scuteşte de măcar un minim de responsabilitate şi precizie, dar el nu scrie pentru ca să lămurească, ci să-i „convingă” pe cei deja convinşi sau să-i deruteze pe cei de bună credinţă. Sunt sigur că dacă nu îţi atrăgeam atenţia că ministrul justiţiei nu cunoaşte conţinutul dosarelor instrumentate de procurori, nu ai fi observat singur acest lucru şi ai fi luat-o de bună (ca şi mine, care însă am avut şansa să-l ascult pe dl. Toader, care era desigur mai în temă decât dl. Danileţ).
> Şi într-adevăr cariera este făcută din nou să depindă de un ministrul al justiţiei prin decizia de ieri a CCR, care a (re)stabilit asta ca principiu.
Ai citit ca şi mine din articolului d-lui Danileţ : „Este vorba de art. 132 alin. (1) din Constituție care spune că „procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției””. Ai observat şi că acest domn doreşte brusc să schimbe Constituţia (treabă lungă şi complicată) prin abolirea acestui articol 132.
Ţi-ai pus cumva întrebarea de ce acest articol era OK când a lucrat sub autoritatea ministrului Macovei, iar acum deodată articolul îi pute? Era justiţia mai „independentă” sub Macovei, în pofida Consituţiei? Trebuie Constituţia să fie adaptată la fiecare nou ministru al justiţiei?
Există motive bune pentru care cei care au creat Constutuţia au pus procurorii sub controlul ministrului justiţiei, un om politic. Ministrul justiţiei participa de altfel la şedinţele CSM, sub comanda căruia dl. Danileţ ar prefera pare-se să se afle procurorii. Amintesc că ministrul este automat membru CSM şi participă atât la sedinţele separate ale judecătorilor şi procurorilor, cât şi la şedinţele lor comune, reprezentând controlul administrativ a politicului asupra funcţionării procurorilor, pentru care răspunde în faţa guvernului şi a parlamentului.
Forţa pe care sunt împuterniciţi să o folosească în limitele legii procurorii (poartă şi pistol) face ca ei să fie strict controlaţi ierarhic, în fruntea ierarhiei aflându-se un ministru (inerent politic) al justiţiei. Fără un asemenea control un şef ca cel al DNA ar deveni inamovibil, parlamentul având prin comisiile sale speciale doar mijloace limitate (ceea ce s-a văzut).
> … Tudorel Toader, (…) este parte directă în conflictul actual… şi are şi alte funcţii care i-ar putea diminua imparţialitatea şi obiectivitatea în acest caz.
Această bănuială se poate uşor extrapola la dl. Danileţ, cu atât mai mult cu cât el de la Cluj, de unde vine ploaia, nu răspunde de nimic din cele discutate, chiar dacă este parte integrantă a sistemului judiciar.
> Am pus ceva mai devreme, înainte de apariţia opiniei lui Danileţ, de 3 comentarii la articolul (…)
M-am uitat peste ele, dar nu am găsit timpul să le comentez. Încă sunt dator cu răspunsuri la comentariile unui articol publicat de mine mai demult pe ACUM şi sper să reacţionez asap, dacă nu mai devreme ????.
@Sfartz Pincu
> Curtea Constituțională nu conduce țara!
Greşiţi! În măsura în care Constituţia conduce ţara, CCR, care decide dacă ea este sau nu respectată în cazuri concrete, o conduce şi ea.
> (…) se pune întrebarea: „cine reprezintă mai mult suveranitatea poporului în situația dată” ? Niște partide politice care au obtinut doar 3,5 milioane de voturi, sau Președintele care a obținut 8 milioane de voturi ?
Mai aruncaţi-vă câte o privire şi pe web, că doar îl aveţi la îndemână, înainte de a arunca cu cifre. „Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi, reprezentând 54,43% din opțiuni. Victor Ponta a obținut 5.264.383 de voturi, reprezentând 45,56%. (…) Klaus Iohannis, care a obținut în diaspora cel mai bun scor (89,73%)”. Rezultatele sunt din turul doi, când au rămas doi candidaţi. Asta aşa, în treacăt…
Când s-a votat pentru stabilirea compoziţiei parlamentului, s-a votat pentru una, şi într-un fel, iar când s-a votat pentru alegerea preşedintelui, s-a votat pentru alta şi în alt fel. Dv. chiar nu ştiţi pentru ce şi cum aţi votat, sau încercaţi să ne trageţi pe sfoară cu cifrele? Optez pentru varianta a doua.
> De când CC-ul poate decide ce vrea el?
De când e ea, Curtea Constituţională (şi nu „el”)!
„Curtea Constituțională a României (CCR) este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției”.
Dacă nu ar putea decide independent, n-ar fi nevoie de ea. Aceasta face parte din independenţa justiţiei, al cărei partizan vreţi să fiţi considerat, dar e greu, greu…
> Domnul Victor Manta are impresia ca poate jubila pe seama unei dreptati de hartie igienica!
Deciziile CCR se publică pe o hârtie de bună calitate şi dăinuie [modificat: 01-06-2018 15:45].
Justificare deciziei CCR de ieri are ca argument că „Preşedintele României a refuzat emiterea decretului de revocare a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pe motive de oportunitate, şi nu de legalitate…”
În acest comentariu al meu de ieri scriam că mi se pare plauzibilă această justificare – dacă într-adevăr Iohannis nu a argumentat cu o lipsa de legalitate a deciziei lui T.T..
Or un anume Liviu Avram [nu ştiu cine este, dar oricum, contează numai dacă ce spune are sens] scrie că:
Deci, spune L. Avram, nu este adevărat ce spune Decizia CCR din 30 mai, şi anume că în adresa lui Iohannis lipsesc argumente de legalitate. Într-adevăr, pentru demiterea procurorului şef DNA trebuie îndeplinite anumite condiţii legale, ori adresa lui Iohannis către ministrul justiţiei (ca şi decizia anterioară a CSM) arată că acele condiţii legale nu au fost îndeplinite.
L. Avram scrie în continuare:
„Dacă preşedintele trimite iar o adresă în care îi spune limpede ministrului Toader că cererea sa nu întruneşte condiţiile legale (nu de oportunitate!) pentru revocare, aşa cum scrie de altminteri şi în avizul CSM, cred că nu încalcă decizia Curţii Constituţionale. Dar rămâne să vedem dacă preşedintele găseşte sau nu oportun să continue această hârjoană sau va emite decretul de revocare.”
Să vedem deci ce va face Iohannis. El trebuie în orice caz să aştepte publicarea motivaţiei Corţii în Monitorul Oficial. Oricum, este plecat pe 1 şi 2 iunie într-o vizită oficială, nu mai ţin minte unde.
PS: nu am găsit nicăieri până acum adresa din 16 februarie a lui Iohannis către ministrul justiţiei în primul care refuză demiterea şefului DNA, nici măcat pe situl preşedenţiei, dar am găsit publicaţii care relatează destul de amănunţit despre conţinutul acestei adrese – aici şi aici.
@Alexandru
> Or un anume Liviu Avram [nu ştiu cine este, dar oricum, contează numai dacă ce spune are sens] (…)
Contează şi cum o spune. Iată titlul blogului lui: „Şi dacă CCR a minţit?
Deci nu că poate că CCR s-a înşelat, sau nu a înţeles ceva, sau a interpretat greşit, sau a omis, ci pur şi simplu că judecătorii Curţii ne mint cu neruşinare. Nu am citit mai departe ce scrie acest domn atât de absurd.
De la tine am aflat însă că acest Avram a susţinut că preşedintele, după două pagini, a scris abia în ultima frază că argumentele lui Tudorel Toader „nu sunt de natură să creeze convingerea cu privire la oportunitatea măsurii propuse“. De aici ar rezulta o nouă oportunitate pentru preşedinte de a o lua de la capăt, dar bazat pe altceva, aşa cum tot speră şi-l îndeamnă diverşi sfătuitori care nu se pot despărţi de „Codruţa” lor, cea acuzată de ministrul justiţiei!
Eu găsesc că acestea speranţe sunt deşarte. Când ai ceva de argumentat, argumentezi, nu o laşi la sfârşit şi pe scurt, ca o portiţă de continuare, aşa cum ar fi procedat consilierii juridici ai preşedintelui. După ce nouă (!) judecători de CCR şi-a bătut capul, au întors problema pe toate părţile, au dezbătut-o pe larg şi au văzut opiniile lor coincidente şi divergente, au votat şi apoi au publicat Comunicatul de presă, sper că nu a mai rămas nici un tren de luat şi nici o prăjitură de mâncat pentru cei nemulţumiţi de deciziile statului de drept, chiar dacă aceste decizii nu le sunt pe plac.
Judecătorul Cristi Danileţ a scris în articolul publicat pe ACUM (30.5): „Decizia CCR urmează a fi motivată pe larg și ea se va publica în Monitorul Oficial. Ea nu poate fi atacată de nimeni și nicăieri. Din momentul publicării ea devine obligatorie pentru toată lumea”.
În pofida unor mişcări largi care îl îndeamnă pe Preşedintele Iohannis să nu respecte decizia CCR de revocare a Procurorului-Şef DNA Laura Codruţa Kovesi, judecătorul Danileţ, fost membru al CSM, îşi reiterează cu consecvenţă părerea sa. El consideră că decizia CCR în cazul Kovesi este obligatorie şi trebuie respectată. Nişte extrase din blogul d-lui Danileţ:
Conform unor informaţii provenite de la CCR, decizia Curţii va fi citită în plenumul ei în ziua de joi 7 iunie.
O poziţie foarte clară a CCR în legătură cu atacurile vehemente la adresa ei, exprimată cu unanimitate de voturi:
CCR a publicat astăzi motivarea deciziei din 30.05.2018 privind demiterea şefei DNA.
Textul integral al Deciziei (133 pagini) se găseşte pe situl CCR şi poate fi citit aici.
Un sumar datorat publicaţiei Mediafax poate fi citit aici
Sunt incluse, respectiv rezumate, opiniile separate a doi dintre cei trei judecători CCR care au votat contra.
Decizia este foarte lungă. Recomand celor care vor să desprindă doar esenţialul din ea să parcurgă paragrafele 102, 106, 109, 110, 113, 116, 118, 121 şi decizia finală, deja cunoscută dinainte din Comunicatul de presă al CCR.
Este interesantă prima reacţie a Ministrului justiţiei, Tudorel Toader, după publicarea Deciziei CCR cu privire la conflictul de natură constituţională care l-a opus pe preşedintele K. Iohannis guvernului României, reprezentat de Ministrul justiţiei (decizie care a decis soarta şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi):
Si Tariceanu clama independenta procurorilor si a judecatorilor! Dar cand a avut nevoie, i-a trimis biletelul galben lui Basescu: „sa faca ceva” pentru Patriciu !
Ministrul minte „de stinge apele”! Cand va avea nevoie – este simplu – cheama procurorul „independent” si-l „promoveaza” – ca are dreptul, si pune alt procuror in cauza care face parte din politica lui Dragnea, si tot asa pana ce se va gasi (daca nu cumva chiar din „prima”!), un procuror pe „linia lui „!!
Competenta de numire, schimbare a procurorilor nu are ce cauta la un ministru aservit politic!! Este treaba CSM-ului.
@Sfartz Pincu
> Si Tariceanu clama (…)
Nu am văzut menţionat numele d-lui Tăriceanu în decizia CCR despre care vorbeşte articolul şi majoritatea comentariilor, dar era mult de citit, drept care aş avea o scuză dacă mi-a scăpat.
> Competenta de numire, schimbare a procurorilor nu are ce cauta la un ministru aservit politic!! Este treaba CSM-ului.
Dacă doriţi să schimbaţi Constituţia, nu cred că este eficient să o porniţi de aici, deşi încercarea moarte n-are. Poate începeţi în Piaţa Victoriei, cea din Bucureşti, deoarece s-a eliberat de ieri şi a fost curăţată lună. Mult succes!
Civilizatia se vede in curatenie.
Cat de civilizat este PSD-ul a vazut toata tara !! Gunoiul lasat de PSD in PIATA VICTORIEI arata acest nivel. O turma de oi, cu stomacul deranjat.
Vede tara si curatenia lasata de Protestatarii lui OUG 13 ! Si cine gandeste-trage concluzii.
Felicitari Domnule V.Manta pentru 10/10 comentarii – in asisajul de la ACUM !! Si Dvs. – Mult succes !
@Sfartz Pincu
> Civilizatia se vede in curatenie.
Când aduni sute de mii de oameni într-o piaţă tixită, nu trebuie să te aştepţi să îşi bage în buzunare şi tăşcuţe sutele de mii de sticle cu apă pe care le consumă, într-un aer de vară bucureşteană care a devenit repede greu de respirat. Şi nici ca participanţii să se vânzolească tot timpul printre ei, pentru a arunca în containere de gunoi alte lucruri de aruncat, în recipiente întotdeauna prea îndepărtate şi insuficiente în asemenea ocazii.
Este oare economic corect şi d.p.d.v. logistic inteligent, d-le inginer, să plantezi în piaţă mii de containere cu care să nu mai ai ce face a doua zi şi care ocupă mult loc? Civilizaţia se vede în organizare, adică în a prevede cum să curăţi piaţa după un miting grandios, pentru ca să arate ca nouă a doua zi, lucru care s-a făcut foarte bine, repede şi eficient.
Dar cel mai important, civilizaţia se vede în comportamentul manifestanţilor. Spre amintire, de vreme ce tot vă plângeţi, câteva informaţii de presă despre manifestaţiile din feb. 2017:
Din fericire, aşa ceva nu s-a văzut la mitingul organizat de PSD – ALDE.
> Si cine gandeste-trage concluzii.
Abia acum puteţi începe să le trageţi, doar că nu le vom afla niciodată, deoarece nu pot fi pe linia preferată de dv. …
> Felicitari Domnule V.Manta pentru 10/10 comentarii (…)
Aţi trecut de la invidia faţă de Dragnea (pentru prietena lui), d-le Sfartz, la nemulţumirea faţă de mine, care a comentat ceea ce aţi scris dv. şi alţi comentatori pe teme arzătoare, plus câteva articole noi publicate pe ACUM. Treaba cu prietena e mai greu de rezolvat, dar în schimb nimeni nu vă împiedică să comentaţi după pofta inimii ceea ce a fost publicat, care nu a lipsit în ultima vreme.
Poate, pentru a vă mai schimba gândurile, aveţi ceva de spus de exemplu despre articolul „Marxismul este o veste proastă pentru poporul chinez”.
Victor scrie:
> civilizaţia se vede în comportamentul manifestanţilor. … câteva informaţii de presă despre manifestaţiile din feb. 2017.
Articolul din DCNews este în format live text care este completat în partea de sus pe măsura desfăşurării evenimentelor. Asta înseamnă că cele mai vechi sunt jos, iar cele mai noi sunt sus.
Ştiind asta, să revedem enumerarea citată de Victor. Ştirile cele mai vechi sunt :
PROTESTE VIOLENTE: Forțele speciale ale Jandarmeriei au intervenit. Jandarmii încearcă să facă un cordon între protestatarii pașnici și aleriile echipelor Steaua și Dinamo, astfel încât să fie îndepărtați manifestanții agresivi.
PROTESTE VIOLENTE: Galeriile au încercat să rupă cordonul de jandarmi, dau cu petarde, sticle. Jandarmii au răspuns cu gaze lacrimogene. Galeriile aruncă în continuare cu petarde și fumigene, dar și stile. Protestatarii au izolat agitatorii. În continuare se aruncă cu petarde și fumigene. Susținătorii din galerii aruncă cu sticle cu pietre spre jandarmi.
Deci este vorba de nişte agitatori violenţi care fac parte din galeriile unor echipe de fotbal, agitatori care s-au alăturat manifestaţiei/manifestanţilor paşnici, şi de care aceştia încearcă să se delimiteze.
Acest fiind contextul stabilit de la început de DCNews, următoarele ştiri se referă exclusiv la la aceşti perturbatori, iar nu la grosul manifestanţilor. Cu o singură excepţie, se pare:
PROTESTE VIOLENTE: O echipă a Antenei 3 a fost atacată de protestatari, nu de cei violenți, ci de protestatarii ”pașnici”, care se pare că erau în stare de ebrietate.
Deci impresia creată de comentariul lui Victor, cum că acele manifestaţii au fost în esenţă violente, este falsă.
Descrierea mea este confirmată şi de un video de pe YouTube care conţine reportajul pe viu al postului Digi24, câteva minute începând cam cu minutul 2:31 : https://youtu.be/3GvvYhXD4-U?t=151
Da, sigur, ar fi trebuit ca manifestanţii paşnici să facă în aşa fel încât manifestaţia lor să nu fie infiltrată de perturbatori, dar… asta este diferenţa între o demonstraţie spontană şi una minuţios şi din vreme organizată, în strânsă colaborare cu forţele de ordine…
Alexandru scrie: Articolul din DCNews este în format live text care este completat în partea de sus pe măsura desfăşurării evenimentelor. Asta înseamnă că cele mai vechi sunt jos, iar cele mai noi sunt sus.
Lucru evident pentru oricine. Dar informaţiile de mai jos de la DCNews, citate de mine, oare la cine se referă, numai la microbişti?:
„Protestatarii au smuls stâlpi și aruncă în jandarmi. Au luat containerele de gunoi și le-au împins în forțele de ordine. Piața Victoriei e un câmp de luptă”. „Protestatarii au incendiat un stand publicitar”? „O persoană reținută de jandarmi avea o sacoșă cu cocktailuri Molotov”.
Cum au fost intimidaţi oamenii de la Antena 3 anul trecut am văzut de altfel atunci la TV. În acest an nici un reporter nu a fost deranjat în munca lui la miting.
Alexandru: Acest fiind contextul stabilit de la început de DCNews, următoarele ştiri se referă exclusiv la la aceşti perturbatori, iar nu la grosul manifestanţilor. (…) Deci impresia creată de comentariul lui Victor, cum că acele manifestaţii au fost în esenţă violente, este falsă.
Nu este falsă! În clip-ul de pe YouTube eu îl aud pe purtătorul jandarmeriei Georgian Enache spunând: „Asupra coloanelor de jandarmilor care asigură ordinea au fost executate violenţe de către o parte din cei care participau la protest„.
Şi mai scrie Alexandru: „Da, sigur, ar fi trebuit ca manifestanţii paşnici să facă în aşa fel încât manifestaţia lor să nu fie infiltrată de perturbatori, dar… asta este diferenţa între o demonstraţie spontană şi una minuţios şi din vreme organizată, în strânsă colaborare cu forţele de ordine…”.
Ce concluzie se desprinde oare, dar nu este formulată explicit, oare nu cea că asemenea proteste reprezintă un pericol public? De altfel „spontaneitatea” demonstraţiilor din feb. 2017 a fost puternic contestată între timp, după ce s-a descoperit că reţelele de socializare pot fi uşor infiltrate şi puternic manipulate, drept care au şi fost.
>> Dar informaţiile de mai jos de la DCNews, citate de mine, oare la cine se referă, numai la microbişti?:
>
>„Protestatarii au smuls stâlpi […]
Da, deoarece dacă eşti atent, vezi că după astea, când a fost vorba de atacarea echipei de la Antena 3, DCNews specifică, prima dată, că este vorba de protestatari ne-suporteri, ne-galerişti, ne-huligani.
Live Text din care ai citat se şi intitulează „Conflict deschis între jandarmi și protestatarii violenți” Deci ei îi împert în protestatari paşnici, neviolenţi, şi cei violenţi, huliganii-suporteri care se infiltrează printre ceilalţi.
Acest lucru se confirmă şi în reportajul lui Digi24; priveşte mai departe şi fă-ţi o părere.
Deci cum am spus, demonstraţia de la 1 februarie a fost paşnică în sine, dar au venit grupuri de huligani care s-au amestecat în mulţime şi au operat de acolo. Într-un târziu, jandarmii au extras din mulţime o parte de huligani, şi i-au izolat. De aolo au aruncat huloganii containere şi alte obiecte masive (cam min. 33. apoi min. 42). Apoi jandarmii au împins în etape mulţimea spre ieşirile din piaţă.
PS: reporterii Digi24 de pe teren au fost destul de buni, cei din studiou mai puţin…
@Alexandru
> Deci cum am spus, demonstraţia de la 1 februarie a fost paşnică în sine, dar au venit grupuri de huligani care s-au amestecat în mulţime şi au operat de acolo.
Purtătorul de cuvânt al jandarmeriei Georgian Enache a spus în clipul propus de tine: „Asupra coloanelor de jandarmilor care asigură ordinea au fost executate violenţe de către o parte din cei care participau la protest”. Cine şi cum au ajuns violenţii acolo nu ne spune, deoarece nu are cum să ştie şi, până la urmă, nu-i pasă. Că constată el este că jandarmii săi au suferit violenţe din partea manifestanţilor, iar pe aceştia jandarmii au sarcina să-i izoleze şi aresteze.
> Live Text din care ai citat se şi intitulează „Conflict deschis între jandarmi și protestatarii violenți” Deci ei îi împert în protestatari paşnici, neviolenţi, şi cei violenţi, huliganii-suporteri care se infiltrează printre ceilalţi.
Într-o manifestaţie neorganizată nu văd cum se poate şti de unde vin violenţii, adică dacă sunt sau nu infiltraţi. Se poate doar vedea că neviolenţii şi/sau jandarmii uneori reuşesc să-i izoleze pe violenţi, dar că alteori violenţii reuşesc să se dezlănţuie, dând foc la panouri, atacând jandarmii şi ziaristii, etc.
Şi eu cred că majoritatea manifestanţilor de anul trecut nu au fost violenţi, dar oricum ar fi fost, organizarea lor era deficitară, ceea ce a făcut ca manifestaţiile de atunci şi din acest an să fie diferite.
Este la „mintea cocoșului” că violenții fac parte din adepții PSD, sau puși de Dragnea, un mare manipulator dovedit capabil de provocări !
O mică parte dintre „violenți” sunt chiar oameni violenți, proveniți din susținătorii manifestanți, cu temperament sangvin și coleric.
@Victor
> Purtătorul de cuvânt…
Deci în sumar: contrar afirmaţiei tale că manifestaţiile din ianuarie-februarie 2017 au fost violente, până la urmă accepţi că n-a fost deloc aşa. Fapt este că mai toate au fost paşnice, iar cea în care au avut loc unele incidente cu poliţia (1 februarie seara), acestea erau provocate overhelmingly de huligani veniţi să profite să atace iarăşi poliţia.
PS: sigur, se mai poate întotdeuna spune câte ceva, de exemplu dacă eu spun „huliganii-suporteri se infiltrează printre ceilalţi” tu răspunzi „nu se poate şti dacă sunt .. infiltraţi„…
@Sfartz Pincu
> Este la „mintea cocoșului” că violenții fac parte din adepții PSD [feb. 2017]
Mintea poate să mintă, mai ales una ca cea a cocoşului. Ce contează sunt faptele, toate faptele şi numai cele veritabile, cum încerc zadarnic să tot spun aici…
Dar faptele sunt duşmanul de moarte a opiniilor preconcepute.
@Alexandru
> Fapt este că mai toate au fost paşnice, iar cea în care au avut loc unele incidente cu poliţia (1 februarie seara), acestea erau provocate overhelmingly de huligani veniţi să profite să atace iarăşi poliţia.
Am spus în esenţă că nu se ştie dacă huliganii (exceptând microbiştii celor 2 cluburi, care reprezintă o altă categorie, a unora care aveau ceva de împărţit unii cu alţii) au fost de la #REZIST sau unii infiltraţi din afară.