Ambasadorul Rusiei la Washington este dezamăgit. Serghei Kisliak a declarat audienței marți, la Universitatea John Hopkins, că, în ciuda unui mare potențial de cooperare, cele două țări sunt blocate în „discuții neprietenoase”. Nu ar fi lumea mai sigură și mai stabilă în cazul în care aceste două puteri ar avansa împreună?
Cu scuzele de rigoare pentru ambasadorul Kisliak, răspunsul la această întrebare este – nu. Contrar afirmaţiilor sale, Rusia nu se investeşte în protejarea ordinii mondiale. Ea este dedicată subminării organizațiilor, acordurilor și legilor care sunt cuprinse în ordinea mondială.
Cu toții cunoaştem incidentele cele mai grave. Forțele aeriene ale Rusiei au bombardat spitale și convoaie umanitare în Siria. Armata sa ocupă de opt ani teritorii din Georgia. Hackerii au furat e-mail-uri de la liderii Partidului Democrat. „Micii ei oameni verzi” au anexat Crimeea. Chiar luna trecută o comisie olandeză de anchetă a ajuns la concluzia că guvernul rus a livrat separatiștilor rachetele care a doborât un avion civil care a zburat deasupra Ucrainei în 2014.
Rusia otrăvește de asemenea sistemul internațional pe căi mai puţin spectaculoase. În 2014 fostul șef al agenției anti-doping din Australia a acuzat Rusia de a dispune de un program național pentru a oferi sportivilor substanţe pentru îmbunătățirea performanței. Rusia a continuă să-l sprijine pe Kirsan Iliumjinov în calitatea sa de șef al Federației Internaționale de Șah, în ciuda vizitelor sale prieteneşti în unele state oribile, cum ar fi Coreea de Nord și Iranul. Planul său recent de a organiza campionatul internațional de șah din Iran a atras protestul campioanei de șah din SUA, Nazi Paikidze-Barnes, deoarece Iranul le cere femeilor să-şi acopere capetele cu un hijab.
Apoi este abuzarea de către Rusia a Interpolului, agenția internațională de coordonare a aplicării interstatale a legilor. Ţările normale utilizează Interpolul pentru a aduce fugari penali în fața justiției. Rusia îl folosește pentru răzbunare politică. În 2013 Moscova a început să solicite „avize roșii” pentru a-l aresta pe William Browder, un manager de fonduri de hedging, care dorea dreptate pentru detenția de către statuli rus și uciderea fostului său avocat, Serghei Magnitski. Rusia a încercat, de asemenea, să emită avize roșii pentru alţi dușmani ai lui Putin, cum ar fi avocatul anti-corupție Nikolai Kobliakov și pentru Vladimir Aşurkov, un reformator politic asociat cu liderul opoziției Alexei Navalnâi.
Toată această istorie recentă discreditează o mare parte din politică externă recentă a SUA. De la sfârșitul războiului rece, președinți americani au promovat integrarea Rusiei în sistemul internațional, de la crearea Consiliului NATO-Rusia în anii 1990 la intrarea Rusiei în Organizația Mondială a Comerțului în 2012. Teoria a fost că dacă tratezi Rusia ca pe un membru responsabil al comunității internaționale, ea ar începe să se comporte ca unul care şi este.
Acest lucru s-a dovedit a fi greșit. Acest noiembrie marchează aniversarea a 10 ani de la otrăvirea cu radiații de către Rusia a unuia dintre foștii săi spioni, Alexander Litvinenko. Din momentul acestei crime de la Londra, Rusia lui Putin a evoluat într-un stat criminal. Acum unii dintre susținătorii originali ai strategiei de integrare a Rusiei în ordinea mondială spun că această tactică nu a funcționat.
Michael McFaul, care a servit ca ambasador al președintelui Barack Obama în Rusia şi a fost arhitectul primei politici de „reiniţializare” a relațiilor cu Rusia, mi-a spus că Statele Unite au sperat să „modereze comportamentul negativ al Rusiei „, cointeresând-o în participarea la instituțiile internaționale. McFaul a spus că el credea că în anii 1990 și 2000 aceasta a fost o politică corectă. Dar el a spus că e timpul pentru o nouă abordare: „Astăzi, Rusia sub Putin nu este interesată în a fi un actor sau un membru responsabil în multe dintre aceste instituții internaționale. Mai degrabă, ea caută să le slăbească sau, în cazul NATO, să o submineze complet”.
Farkas Evelyn, o fostă adjunctă a asistentului secretarului pentru apărare al lui Obama, care s-a concentrat pe Rusia şi Eurasia, mi-a spus săptămâna aceasta că o parte a problemei este faptul că SUA și aliații săi occidentali nu au pedepsit Rusia pentru încălcarea normelor internaționale. „Când nu aplicăm regulile comunității internaționale, atunci comunitatea internațională şi instituțiile nu reușesc să facă actorii responsabili din țări precum Rusia”, a spus ea.
SUA și aliații săi au nevoie de o nouă strategie. S-o numim „vaccinare”. În loc să caute participarea Rusiei la instituțiile internaționale, SUA ar trebui să lucreze cu aliații săi pentru a proteja aceste instituții de Rusia.
Pentru McFaul, care este astăzi cercetător la Institutul Hoover, acest lucru înseamnă să se renunţe la readmiterea Rusiei în Grupul celor opt națiuni industrializate, precum și stabilirea unor criterii clare pentru repornirea Consiliului NATO-Rusia. Farkas, care este acum un membru senior non-rezident la Consiliul Atlantic, a declarat că SUA ar trebui să desecretizeze informațiile care demonstrează culpabilitatea Rusiei în încercarea ei de a submina aliații SUA.
Browder a propus luna trecuta un plan pentru Interpol care constă în crearea unui sistem cu două niveluri. Vorbind în fața unei comisii pentru drepturile omului în Congres, el a spus că țări transparente, ca SUA, vor avea cererile lor roșii de notificare procesate imediat, în timp ce țări precum Rusia, cunoscute pentru a abuza de sistem, ar avea cererile lor examinate de către un grup de experți obiectivi și independenţi înainte de a fi trimise statelor membre.
Recunoaşterea relei-credinţe a Rusiei în instituțiile internaționale necesită, de asemenea, o nouă abordare de către SUA a Consiliului de Securitate al ONU. Obama a plasat o prioritate pentru aprobarea de către ONU a oricăror intervenții a SUA în străinătate și pentru sancțiuni economice. Deşi Camera Reprezentanților a respins intervenția sa din 2011 în Libia, administrația a afirmat că ea a fost legitimă, deoarece Consiliul de Securitate al ONU a
aprobat-o.
În 2016 acest tip de gândire este periculos și învechit. Rusia nu îşi limitează intervențiile sale militare bazându-se pe capriciile Consiliului de Securitate al ONU. Ea îşi folosește, de asemenea, dreptul de veto în Consiliu pentru ca să protejeze aliații săi de cenzurare și de sancționare. Peste weekend Rusia a demonstrat acest punct prin aceea că a respins o rezoluție franceză pentru a opri bombardamentele rusești în Alep, Siria. De ce ar trebui președinți SUA să sprijine prestigiu acestui organism atunci când rușii îi subminează atât de evident legitimitatea?
Nimic din toate acestea nu ar trebui să excludă utilizarea diplomației cu Rusia. SUA și Rusia ar trebui să aibă în continuare canale pentru a discuta stocurile nucleare și alte aspecte. Dar, aşa cum a învățat în misiunile sale zadarnice John Kerry în calitatea sa de secretar de stat, promisiunile rusești sunt lipsite de valoare. Toată lumea din politica SUA înțelege acest lucru, cu excepția lui Donald Trump și a altor câtorva extremiști de stânga și de dreapta. Rusia este un paria.
Nu li se cere unor paria să coopereze în legătură la provocările comune la nivel global. Ele nu ar trebui să găzduiască evenimente precum Cupa Mondială, pe care Rusia este programată să o organizeze în 2018. Acestea nu ar trebui să fie parteneri diplomatici ai politicii SUA pentru dezarmarea altor ţări paria cum ar fi Iranul. Nu, paria ar trebui să fie puşi în carantină. Este ce pot face SUA și aliații săi în legătură cu Rusia, pentru a salva sistemul internațional de o țară care încearcă să-l distrugă.
Ely Lake/Bloomberg, 13 octombrie 2017
Traducere: V. Manta
Preluat de pe situl bloomberg.com cu permisiunea autorului.
Despre autor:
Eli Lake este cronicar la rubrica Bloomberg View. A fost corespondent principal în probleme de securitate naţională la Daily Beast şi a tratat subiecte de securitate naţională şi informaţii externe pentru Washington Times, New York Sun şi UPI.
Trump trambiteaza ca e prieten cu Putin si admira stilul lui. Putin se arata foarta „prietenos” fata de Trump. Daca guvernul lui Obama a fost cam slab si naiv fata de Rusia.
Un presedinte ca Trump (sper ca nu) va fi un complet desastru vis-a-vis Rusia. Pe Europa nu se poate conta si devine din ce in ce mai putin importanta.
@CHARLIE
>Trump trambiteaza ca e prieten cu Putin …
Puteţi da câteva exemple? Vă întreb deoarece am tot auzit această idee, trâmbiţată de adversarii săi politici, dar nu m-am lămurit pe ce se bazează. Trump dezminte.
Ce îmi amintesc este de un microfon ramas deschis, de s-a auzit cum i-a spus Obama lui Putin că acesta din urmă să aştepte ca el, Obama, să fie reales, iar apoi se va vedea… S-a văzut!
L-am auzit mai demult pe Trump că el este capabil să facă deal-uri cu oricine, inclusiv cu Putin, dar nu vorbea de vreo prietenie cu acesta.
>Un presedinte ca Trump (sper ca nu) va fi un complet desastru vis-a-vis Rusia.
Politica lui Obama faţă de Rusia, dar şi altele, a fost un eşec. Trump a venit cu argumentul foarte prost adus alegătorilor că ce aveţi de pierdut dacă mă alegeţi pe mine, subânţeles fiind că de la H. Clinton se ştie la ce ne putem aştepta, şi anume la o continuare a vechii politici.
Ar fi fost preferabil ca platforma lui să fie clară, iar câtă vreme ea nu este, acest lucru crează suspiciuni justificate.
@Victor
> Puteţi da câteva exemple?
Am găsit această culegere de citate: http://edition.cnn.com/2016/07/28/politics/donald-trump-vladimir-putin-quotes/
Nu le-am citit cu atenţie şi nu ştiu dacă confirmă afirmaţia „Trump trambiteaza ca e prieten cu Putin”
În orice caz, poate că suspiciunea este într-adevăr justificată, iar multă lume zice, pe de altă parte, că Hillary va fi destul de fermă faţă de Rusia
@Alexandru
>Am găsit această culegere de citate: … Nu le-am citit cu atenţie şi nu ştiu dacă confirmă afirmaţia „Trump trambiteaza ca e prieten cu Putin”
Le-am citit rapid şi nu am văzut ceva despre prietenie.
> … multă lume zice, pe de altă parte, că Hillary va fi destul de fermă faţă de Rusia
Eu zic că fosta ministră de interne sub Obama nu va fi „destul de fermă faţă de Rusia”. Iată o justificare: „Though Hillary Clinton has bashed Donald Trump over his alleged fondness for Russia, excerpts from her purported post-State Department speeches in the WikiLeaks files show she also sought “a positive relationship” with Moscow and praised President Vladimir Putin as recently as 2014.” Vezi şi restul.
http://www.foxnews.com/politics/2016/10/12/clinton-bashes-trump-over-russia-praise-but-emails-show-praised-putin.html
Nu sună cam à la Trump?
@Victor
„… [Hillary] praised President Vladimir Putin as recently as 2014”
Da, asta este remarcabil: dacă a făcut-o după februarie-martie 2014, adică după Crimeea, atunci ar fi foarte grăitor.
Numai că, deşi articolul din FOXnews afirmă că Hillary ar fi „praised etc… 2014”, nu am găsit altceva nimic în acel articol. Cele mai recente relatări sunt din 2013. Poate mi-a scăpat?
@Alexandru
> … dacă a făcut-o după februarie-martie 2014 (să-l laude Putin – vm), adică după Crimeea, atunci ar fi foarte grăitor.
Unele surse o acuză pe Clinton de duplicitate:
Leaked emails containing purported excerpts of speeches Hillary Clinton gave after leaving the State Department see her discussing Russian President Vladimir Putin in strikingly positive terms as recently as 2014. … Those comments, made behind closed doors, are markedly different from her public takes on Putin both in 2014 and this year.
http://theweek.com/speedreads/654910/leaked-emails-show-clinton-praising-putin-recently-2014
> … nu am găsit altceva nimic în acel articol. … Poate mi-a scăpat?
Extras din articolul din FoxNews:
But the excerpts suggest Clinton maintained some optimism toward that goal (“reset” U.S. relations with Russia – vm) after leaving office and found ways to praise Putin, though her campaign condemns Russia now — and accuses the country of being tied to the WikiLeaks dump.
Acele „ways” ar putea fi cele menţionate mai sus. Păcat că autorul nu dă exemple concrete despre când şi cum l-a lăudat Clinton pe Putin.
@Eli Lake
Noțiunea de otravă internațională nu mi se pare sub aspect lexical corectă, un stat nu este o otravă, poate fi un pericol, este cum ai spune că vipera este o otravă.
Rusia are o ideologie imperialist-țaristă, nu otrăvește ci mușcă și sfâșie, ca mare putere ea a fost subestimată, acum își scoate iar colții. In război ar fi o nenorocire pentru toată lumea. Economic ea poate fi ori atrasă în contracte reciproc avantajoase, fără scopuri militare, fie izolată economic, ceea ce este aproape imposbil, Rusia are încă mari resurse.
România ar putea să balanseze interesele pro-occidentale cu cele pentru vecinul care trebuie privit cu prudență și perspicacitate, gen Titulescu.
@Victor
> … Hillary Clinton discussing Russian President Vladimir Putin in strikingly positive terms as recently as 2014.
Deci nici din articolul din FOXnews, nici din cel din The Week nu rezultă că ar fi vorba de perioada de după Crimeea, nu-i aşa?
@Boris M. Marian
> Noțiunea de otravă internațională nu mi se pare sub aspect lexical corectă, un stat nu este o otravă, poate fi un pericol, este cum ai spune că vipera este o otravă.
Strict vorbind aşa este, dar expresia trebuia înţeleasă la figurat: politica actuală a Rusiei este toxică pentru relaţiile internaţionale.
(De altfel, dacă ar fi să fim pedanţi, nici nu se poate vorbi literalmente de „politica Rusiei” ci de politica conducătorilor Rusiei, deoarece politica este o activitate umană, iar o ţară/stat nu este o entitate însufleţită 🙂 )
> România ar putea să balanseze interesele pro-occidentale cu cele pentru vecinul care trebuie privit cu prudență și perspicacitate, gen Titulescu.
Ideologia lui Putin pare să fie „sau-sau”. Asta ar însemna, atunci, întoarcerea la politica sferelor de influenţă, adică „asta este ograda mea şi fac ce vreau acolo, aia este ograda ta şi faci ce vrei; nu ne băgăm unul în ograda celuilalt”. Nu ştiu dacă României i-ar conveni să fie în eventuala sferă de influenţă a Rusiei putiniste… Dar pentru asta trebuie să aibă mijloacele necesare pentru a rezista…
Atragerea cu „contracte reciproc avantajoase”… În condiţiile politicii sale actuale imperialist-expansioniste, contractele, mai ales cele în domeniul strategic, ar trebui evitate…
@Alexandru
>Deci nici din articolul din FOXnews, nici din cel din The Week nu rezultă că ar fi vorba de perioada de după Crimeea, nu-i aşa?
Aşa este.
Nu ştiu cine s-a schimbat din 2014, H. Clinton sau Putin, dar este clar că agresiunea armată a fost comisă de Putin şi ai săi.
@Boris M. Marian
> România ar putea să balanseze interesele pro-occidentale cu cele pentru vecinul care trebuie privit cu prudență și perspicacitate, gen Titulescu.
Perspicacitate ziceţi? Să vedem ce zic vecinii moldoveni, mai aproapiaţi geografic de vecinul ce suflă foc:
„Contemporanii i-au reproșat (lui Titulescu – vm) apropierea nepotrivită de ministrul de Externe al URSS, Maxim Litvinov, ca și prea marea încredere arătată liderilor bolșevici. Simpatia deschisă pentru acțiunile stângii politice europene, cu precădere în Războiul Civil din Spania, a fost, de asemenea, negativ văzută de clasa politică românească a vremii”.
http://www.timpul.md/articol/nicolae-titulescu—singurul-preedinte-reales-al-ligii-naiunilor-40003.html
Corect, dar Doamne ferește de un conflict deschis cu ursul euro-asiatic, de multe ori Occidentul și-a uitat promisiunile, v. !938-1939 – Cehoslovacia, Polonia, 1956 – Ungaria. Nu de moartea mă tem, ci de veșnicia ei.
@Boris M. Marian
>Corect, dar Doamne ferește de un conflict deschis cu ursul euro-asiatic, de multe ori Occidentul și-a uitat promisiunile, v. !938-1939 – Cehoslovacia, Polonia, 1956 – Ungaria.
Din „Corect” al dv. înţeleg că sunteţi acum de acord că Titulescu nu a fost chiar „perspicace” în contextul respectiv.
Ce urmează după „dar” nu mai are o legătură directă cu „perspicacitatea” lui Titulescu, iar ce urmează după „de multe ori” nu scuză „apropierea nepotrivită” a lui Titulescu de sovietici, semnalată de publicaţia moldoveană.
„Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei”, este un citat celebru din Alexandru Vlahuţă. Cum sunt un mare amator de epigrame, reproduc una legată numai şi numai de citatul din Vlahuţă.
Prostului
Precum poetu-n al său tremur,
Vorbind de moarte şi idei,
Nu de prostia-ţi mă cutremur,
Ci doar de veşnicia ei!…
Epigrama este de George Budoi, publicată în Dicţionarul prostiei (2010). Şi, deoarece se potriveşte cu ce urmează şi în România, dar şi în SUA, o altă epigramă de acelaşi autor:
Eu n-am înţeles vreodată
Cum, la patru ani o dată,
Noi votăm mereu ca proştii
Şi-i alegem tot pe foştii…
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=George+Budoi
În principiu sunt de acord cu conținutul articolului, ursul euro-asiatic trebuie tratat cu prudență și vigilență „nerevoluționară„.
Lecția izbucnirii celui de al doilea RM nu s-a învățat. Germania lui Wilhelm l-a ajutat pe Lenin să ajungă teafăr în Finlanda, de unde a pregătit distrugerea Imperiului țarist. Eroare? Desigur. Revoluția bolșevică a fost privită ca o curiozitate a istoriei, ruși albi au fost trădați de Occident.
Stalin a fost tratat ca un lider normal deși i se vedeau colții de lup. Finlanda era să fie înghițită de URSS, dacă nu era Germania în spate. Hitler escrochează întreaga Europă declarându-se înger al păcii și înghite cu aprobarea Occidentului Austria, Cehia apoi, în 1939 atacă Polonia.
Ungaria fascistă înghite Nordul Ardealului. În Occident este tăcere. Armatele nu sunt pregătite, bla-bla-bla. Unii analiști au afirmat că Cehoslovacia, dacă primea un minim ajutor ar fi oprit expansiunea lui Hitler. Repet lucruri știute.
Acum se pregătește ceva asemănător. În SUA nu se studiază istoria? Rusia nu poate fi învinsă militar, dar economic se pot face multe. Din păcate banii nu au miros.
@Boris M. Marian
> Din păcate banii nu au miros.
Este din fericire, deoarece asigură un anume grad de libertate. Ce miroase se poate urmări şi confisca mai uşor, iar acei bani care miros într-adevăr lasă dâre.
Dar, aşa cum spuneţi, „economic se pot face multe”. Şi au început să se facă, ceea ce a redus puternic afluxul de bani şi către Rusia. Un exemplu este creşterea independenţei energetice a SUA, cu o inluenţă puternică asupra ţărilor exportatoare nu numai de combustibili primari, dar şi de terorism, şi de dezordine pe pieţi. Acum exportatorii trebuie să se preocupe mai mult de lupta economică dintre ei (care este în folosul consumatorului) şi au mai puţine mijloace financiare pentru a le face rău altora.
> În SUA nu se studiază istoria?
Da, în şcoli şi universităţi. Dar este urmărit de absolvenţii universităţilor, în alte locuri, şi ce se întâmplă în prezent, drept care se iau contramăsuri, ca cea de care vorbesc mai sus.
@Boris M. Marian
> Lecția izbucnirii celui de al doilea RM nu s-a învățat.
Dacă vă interesează şi istoria care ţine cont de informaţiile din arhivele sovietice (între)deschise după 1990, v-ar putea interesa poate seria de 3 articole „22 iunie 1941” publicată pe acum. Iată linkul la prima parte: 22 iunie 1941. Partea I-a: tovarăşul Stalin îl contactează pe Ehrenburg
Dacă mergeţi pe adresa asta daţi de alte articole pe teme istorice.
Aţi citit cartea „Tărâmul morţii” de Timothy Snyder? Foarte interesantă şi impresionantă…
Alexandru a scris: „Aţi citit cartea „Tărâmul morţii” de Timothy Snyder? Foarte interesantă şi impresionantă…”.
Subscriu la această părere. Titlul original este: „Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin”, 2010. Autorul este un specialist în istorie de la Yale.
Îmi face plăcere să particip la discuții , aici, cât timp există un respect reciproc, pasiunea mea pentru domeniul politic a scăzut mult în ultimii ani, scriu mai mult poezie-proză. Revenind la istoria care nu se învață – precizez că pericolul nazist a fost subestimat cu consecințe catastrofale, în timp ce pseudo-comunismul ( așa numesc eu stalinismul) este bine reamintit, an de an. Dar islamismul extremist este mai periculos decât nazismul. Aceeași bălbâială din partea liderilor occidentali, în timp ce Rusia face pași de vulpe spre acest nou inamic al civilizației.
Termenul pseudo-comunismul este nefericit din cauza ca implica ca exista un comunism adevarat. Iluzia existentei unui sistem politic in care cainii merg cu colaci in coada si fiecare capata dupa „nevoile” lui. Nu stiu de unde vin cadourile astea , oare cad plocon din cer. Mi se pare ca e un fel de religie. Realitatea este alta. Ne-am lecuit de formula ca Lenin era om de treaba si ar fi realizat un comunism adevarat, dar Stalin era un maniac. Exista documente care demonstreaza ca si Lenin era o bestie. Cand ne vom intalni candva in Arcadia Felice vom putea discuta mai pe larg!
nu am spus nicăieri că leninismul și stalinismul nu sunt același sistem. nu știu ce ați dori să corectați. Am vorbit cândva despre comunismul utopic, repet utopic, iar previziunile pentru viitor nu sunt în puterea noastră. Este o discuție fără obiect.
Când spun stalinism nu îl uit pe tov. Lenin, deci vorbim aceeași limbă. Dar nu ați reținut că pericolul islamic-extremist este la fel de periculos ca și nazismul. De ce?
@Boris M. Marian
> (către dl. Charlie) nu am spus nicăieri că leninismul și stalinismul nu sunt același sistem. nu știu ce ați dori să corectați.
Nu i-aţi răspuns d-lui Charlie cu o explicaţie la afirmaţia dv.: „pseudo-comunismul ( așa numesc eu stalinismul)”. Şi nici mie într-un alt fir de discuţie.
Charlie v-a spus numai că puteţi să adăugaţi şi leninismul la „pseudo-comunismul” inventat de dv., despre care a afirmat că este un comunism adevărat, aşa cum v-am scris şi eu.
Deci, mai bine decât să răstălmăciţi frazele altora, mai bine le tălmăciţi pe ale dv.
> Dar nu ați reținut că pericolul islamic-extremist este la fel de periculos ca și nazismul. De ce?
Fiecare comentează ce vrea el, dar totuşi când sunteţi contrazis este bine să răspundeţi cu explicaţii.
De altfel dv. nu aţi explicat de ce consideraţi că „pericolul islamic-extremist este la fel de periculos ca și nazismul”, motiv pentru care nu există motivaţie de a se angaja într-o asemenea discuţie în vânt.
@ V. Manta
Aveți obiceiul să faceți morală, mă rog, este un obicei ca oricare, eu nu răstălmăcesc spusele nimănui, ar fi un gest neonorabil.
Acum despre leninism: am spus de trei ori până acum că stalinismul s-a născut din leninism, de ce revenim la groapa cu nisip? În ce privește islamismul – Coranul conține îndemnuri la folosirea săbiei pentru răspândirea islamismului, dar nici Biblia nu duce lipsă de inadvertențe. Extremismul islamic, chiar mă mir, nu v-au convins asasinatele din Orient, nu numai Apropiat, dar și în Pakistan, India, Indonezia, Filipine, etc? Dar ura nesecată față de Israel? Dar Turnurile Gemene, dar asasinatele din Europa, dar profanarea sinagogilor, bisericilor. Dvs. nu citiți ziarele sau mă puneți la încercare dacă eu le citesc.
Ce întrebare este – ce are islamismul cu nazismul? Păi MEIN KAMPF s-a tradus în arabă și alte limbi asiatice, spre a fi studiat, la fel și Protocoalele Sionului. Nu ați reținut că sunt redactor la singura revistă a evreilor din România. Ce să mai adaug? Shalom.
> Boris M. Marian
> Aveți obiceiul să faceți morală, mă rog, este un obicei ca oricare, eu nu răstălmăcesc spusele nimănui, ar fi un gest neonorabil.
Obiceiul meu este să răspund cât mi exact şi cât mai repede la ce sunt întrebat. Sunt curios să aflu cine este neonorabilul care v-a răstălmăcit spusele, cum şi unde? Eu nu am sesizat.
> Acum despre leninism: am spus de trei ori până acum că stalinismul s-a născut din leninism, …
Eu v-am întrebat de câteva ori despre de ce este comunismul lui Stalin „pseudo-comunism”, nu despre legătura evidentă dintre stalinism şi leninism, dar nici de această dată nu am aflat.
> … de ce revenim la groapa cu nisip?
Vi s-a părut o întrebare copilărească? Mie nu.
> Ce întrebare este – ce are islamismul cu nazismul? Păi MEIN KAMPF s-a tradus în arabă și alte limbi asiatice, spre a fi studiat, …
Eu am citit câte ceva din MK, apărut mai demult într-o ediţie românească, până m-am plictisit din cauza repetiţiilor (idei puţine, dar fixe) şi am renunţat. Rezultă din acest fapt că am o simpatie pentru nazism? Ce este ruşinos în a studia nazismul? Cum să-l combaţi ideologic dacă nu l-ai studiat, să-i crezi pe alţii pe cuvânt ce spun?
> Nu ați reținut că sunt redactor la singura revistă a evreilor din România.
Nu am reţinut, dar felicitări! Aţi scris acolo cumva despre pseudo-comunism? Dacă da, poate reproduceţi aici, ca răspuns la întrebarea mea, un citat scurt şi relevant.
@ V. Manta
Fără supărare, sunteți simpatic
1. Chiar credeți că editarea în milioane de ex. a cărțuliei Fuehrerului are ca scop studiul ei aprofundat sau devine obiect de propagandă antievreiască? Nu știți că din timpul războiului mondial , al doilea muftiul Ierusalimului era aliatul lui Hitler, nu știți că sloganurile naziste fac parte din ARMAMENTUL propagandistic al org. extremiste islamice? Nu pot să cred. Dar Protocoalele Sionului or fi tot obiect de studiu? Ne jucăm cu o realitate putredă.
2. Revista RE, unde lucrez nu se ocupă cu anticomunismul, ci cu viața comunitară și cu unele manifestări antisemite
3. Eu am inventat noțiunea de fals-comunism, poate am s-o brevetez. Mai am de lucru. Comunismul nu înseamnă încurajarea leneșilor, hoților, proștilor, asasinilor, etc. Citiți Noul Testament, ce spune esenianul Ieshua din Betlehem despre bogați și săraci, nu numai cu duhul. Citiți pe Campanella, Tomas Morus, Saint Simon, ș.a. Mai studiați revoluția franceză din 1789, ca și Comuna din Paris, pe care Marx nu a agreat-o. Ce Dumnezeu, facem istorie de clasa a șaptea?
@Boris M. Marian
Cred că punctul-cheie al discuţiei este de fapt sistemul politic pe care l-aţi prefera dumneavoastră să fie realizat; vorbesc de sistemul care ar fi, după dv., ideal. Nu este vorba să alegeţi pe cel mai bun sistem din cele care există.
Dv. îl numiţi „adevăratul comunism”, dar nu numele contează, ci în ce ar consta acest sistem politic. Înţeleg că NU acceptaţi comunismul marxist şi emanaţiile sale – leninismul, stalinismul, şi alte derivate totalitare.
Sper că am exprimat clar ce aş dori să-mi spuneţi, dar dacă nu, puneţi-mi întrebări.
PS. În comentariul dv. de mai sus spuneţi ce NU este sistemul dv. ideal. Asta nu este din păcate suficient. Iar invitaţia de a citi mii de pagini pentru a înţelege care sunt caracteristicile politice, sociale, economice, culturale, etc. ale unui sistem care este idealul dumneavoastră mi se pare o glumă.
Cred că omenirea a ratat în mai multe rânduri social-democrația de tip Kautsky et. Co. Acum nu știu când ar fi timpul ca șansa să revină. SUA sunt o țară prosperă, dar violența, tensiunile politice, sociale, etnice sunt o poveri greu de depășit. Victoria lui Trump este chiar o dovadă a ceea ce reprezintă America.
Marx a spus ceva care ar fi valabil, dacă eliminăm noțiunea idioată de dictatura proletariatului. Adică așa zisul lui comunism ar avea șanse NUMAI în țările dezvoltate. Nu a fost așa. Eu cred că nicio revoluție nu poate aduce un sistem mai bun, violența naște violență. Deci reformismul înjurat de „clasicii” marxiști este singura cale. Cum? Nu știu. Poate că tehnica în evoluție sau marțienii ne vor aduce altceva, ce nu știm. În orice caz, deși fiul meu este mulțumit, SUA nu mi se pare un model, este un succes cu costuri și riscuri mari. Germania nu este nici ea un model, nici China, care nu este nici democrată în accepția noastră.
@Boris M. Marian
> Fără supărare, sunteți simpatic
De ce să mă supăr, chiar dimpotrivă. Mai jos întâi răspund la întrebările dv.
> Chiar credeți că editarea în milioane de ex. a cărțuliei Fuehrerului are ca scop studiul ei aprofundat sau devine obiect de propagandă antievreiască?
Nu cred nici una, nici alta. Diverşi oameni au diverse scopuri. Mie mi-a folosit să o citesc, chiar dacă este proastă şi primitivă.
> Nu știți că din timpul războiului mondial , al doilea muftiul Ierusalimului era aliatul lui Hitler, …
Stiu. Avea un birou oficial chiar la Berlin.
> … sloganurile naziste fac parte din ARMAMENTUL propagandistic al org. extremiste islamice
Nu ştiu, dar nu exclud.
> Revista RE, unde lucrez nu se ocupă cu anticomunismul, ci cu viața comunitară și cu unele manifestări antisemite
Este rândul meu să pun întrebări. De ce vă limitaţi doar la „unele manifestări antisemite”? Sunt prea multe? Apropo, cum explicaţi că România aproape că nu mai are evrei, dar antisemitismul continuă să existe? Este el în creştere, sau în scădere?
> Eu am inventat noțiunea de fals-comunism, poate am s-o brevetez.
Noţiunea poate că aţi introdus-o aici dv., dar ideea există demult. Toţi cei care au vrut să introducă comunismului au invocat-o, pentru ca, au zis ei, pot să facă ceva mai bun. Toţi au eşuat în a crea un regim comunist care să nu fie impus şi păstrat prin forţă.
> Mai studiați revoluția franceză din 1789, ca și Comuna din Paris, pe care Marx nu a agreat-o.
De ce să studiez ceva ce nu a fost agreat de Marx? 🙂 Sursa dv. pentru lipsa de agreare din partea lui Marx, vă rog?
> Ce Dumnezeu, facem istorie de clasa a șaptea?
Niciodată nu este prea târziu pentru a învăţa ceva. În a 7-a eu învăţam istoria României.
> Marx a spus ceva care ar fi valabil, dacă eliminăm noțiunea idioată de dictatura proletariatului. Adică așa zisul lui comunism ar avea șanse NUMAI în țările dezvoltate.
Noţiunea de DP nu era idioată. A servit foarte bine unor profesionişti ai revoluţiei (aşa îşi numea Lenin tovarăşii de luptă), pentru a acapara şi păstra puterea în numele lor. Comunismul a eşuat şi în ţări destul de dezvoltate, ca Cehoslovacia şi Germania de Est.
Apropo, de ce folosiţi expresia „așa zisul lui (al lui Marx – vm) comunism”. Marx şi Engels au fost părinţii istorici ai comunismului şi i-au dat şi numele.
@Boris M. Marian
Nu aţi răspuns la întrebarea mea: „în ce ar consta, cum ar arăta, concret, sistemul dv.?”
Nu mai sper să răspundeţi direct, de aceea vă pun наводящие вопросы:
Spuneţi că sistemul favorizat de dv. este sistemul preconizat de Marx, dar fără dictatura proletariatului. Spuneţi că vă gândiţi la ceva de tipul Kautsky, Bernstein, etc., adică atingerea aceloraşi obiective, dar pe cale paşnică, prin reforme.
Dar care sunt, după dv., aceste obiective? După Marx, obiectivul principal este desfiinţarea exploatării, iar (tot după Marx) exploatarea este posibilă numai datorită proprietăţii private (asupra mijloacelor de producţie). Prin urmare, raţionează Marx, pentru desfiinţarea exploatării este necesară desfiinţarea proprietăţii private.
Sunteţi de acord cu această concluzie a lui Marx? Asta este ceea ce, după dv., „Marx a spus ceva care ar fi valabil”?
(Vă rog să notaţi că problema exploatării şi a formei proprietăţii sunt absolut centrale la Marx. Dacă nu acceptaţi această concluzie a lui Marx, nici nu avea sens să vă referiţi la Marx ca punct de plecare).
Fără a avea pretenția de a fi un antimarxist de talia unui Marx, căruia nu i se poate nega un grad de inteligență peste medie, ca și o abilitate pe măsură, aș preconiza un sistem bazat pe impozite progresive până la 80-90% cum s-a încercat în Suedia, dar nu știu unde va ajunge ACEASTĂ țară.
Oricum sărăcia trebuie să fie combătută, nu cu arma în mână, nici prin expropieri totale, ci prin controlul statului, un etatism moderat. Dacă aș avea 20 de ani, mai știi, aș începe un studiu în acest sens. Așa, discutăm ca la o bere. Mersi.
@Boris M. Marian
Bun, am înţeles, nu v-aţi gândit niciodată serios la lucrurile astea: de fiecare dată spuneţi altceva.
@Boris M. Marian
> … aș preconiza un sistem bazat pe impozite progresive până la 80-90% cum s-a încercat în Suedia …
Am un prieten suedez al cărui părinţi au părăsit Suedia, însoţiţi fiind de el, cam în acea perioadă „glorioasă”. Ei nu au dorit să se lase exploataţi de alţii care, prin vot democratic, au găsit metoda cum să trăiască, fără se transpire, pe socoteala muncii şi riscurilor altora.
Această fugă de oameni şi de capitaluri a avut consecinţe nefaste, motiv pentru care lucrurile s-au mai îndreptat.
George ar putea să ne spună mai multe pe această temă.
Am și eu o întrebare, că tot suntem la un colocviu, mă adresez atât amicului Leibovici, cât și simpaticului d. Manta moralistul – un nou sistem nu este elaborat, ideologic vorbind, dar care dintre state vi se pare mai aproape de starea optimă, unde marea majoritate a populației nu este săracă, trăiește demn într-o civilizație modernă? Cu toată admirația pentru SUA, nu cred că istoria acestui stat/state ( am fost în Texas și sunt unii care ar dori independența, plus că SUA a luat câteva teritorii mexicane, a lichidat treptat civilizația amerindiană, etc) poate fi un exemplu, nu cunosc viitorul acestei supraputeri care tinde să controleze întreaga lume, desigur, mai subtil decât Rusia. Deci , România pe cine ar putea să ia model? Că vorbesc de fiecare dată altceva este un semn de neseriozitate? Nu cred, nu monopolizăm subiectele, discutăm liber, repet, nu suntem la tribunal.
@Boris M. Marian
> Că vorbesc de fiecare dată altceva este un semn de neseriozitate? Nu cred, nu monopolizăm subiectele, discutăm liber, repet, nu suntem la tribunal.
La aceeaşi întrebare – în ce constă sistemul dv. preferat – răspundeţi de fiecare dată altceva: întâi Marx (cu rezervă), apoi Kautsky & Co., apoi 90% impozit ca-n Suedia…
ce vă deranjează? Puteți șterge, doar sunteți moderator, eu vorbesc liber, fără o listă de probleme. Am fost la Academie pentru reportaje și mari academicieni vorbeau liber, nimeni nu-i judeca pentru abateri de la subiect, nu puteți să-mi cereți elaborarea unei structuri noi statale care nu a existat. Eu am întrebat ce sistem, din ce țară este cel mai bun. Ați uitat să răspundeți, d. Leibovici. Cred că nici nu ați avea un răspuns.
@Boris M. Marian
> ce vă deranjează? Puteți șterge, doar sunteți moderator, eu vorbesc liber, fără o listă de probleme.
Dacă aţi fi citit puţin mai atent ce am scris…
> Cred că nici nu ați avea un răspuns.
🙂
@Boris M. Marian
> Am și eu o întrebare, … mă adresez atât …
Pentru ca să primiţi răspunsuri de la mine, aştept ca întâi să răspundeţi la întrebările mele. Eu am răspuns la toate întrebările dv.
Citez doar câteva întrebări: „De ce vă limitaţi doar la „unele manifestări antisemite”? Sunt prea multe? Apropo, cum explicaţi că România aproape că nu mai are evrei, dar antisemitismul continuă să existe? Este el în creştere, sau în scădere? … Sursa dv. pentru lipsa de agreare din partea lui Marx (a Comunei din Paris – vm), vă rog?”.
> … cât și simpaticului d. Manta moralistul …
Mă îndoiesc că vă sunt simpatic. Mă învinuiţi de etichetări, apoi folosiţi „d. Manta moralistul”. Este aceasta o atitudine consecventă?
> Că vorbesc de fiecare dată altceva este un semn de neseriozitate? Nu cred, …
Atunci când afirmaţi nişte lucruri şi nu le justificaţi (la cerere sau nu), ci abordaţi imediat noi subiecte, acesta nu este un semn de seriozitate. Eventual citiţi pe web despre red herring – logical fallacy.
@Victor
>> Că vorbesc de fiecare dată altceva este un semn de neseriozitate? Nu cred, …
>
> Atunci când afirmaţi nişte lucruri şi nu le justificaţi (la cerere sau nu), ci abordaţi
> imediat noi subiecte, acesta nu este un semn de seriozitate
Nu asta era problema, ci faptul că la aceeaşi întrebare – în ce constă sistemul preferat – răspunde de fiecare dată altceva: întâi cuasi-Marx, a doua zi – „Kautsky & Co.”, după încă o zi – 90% impozit ca-n Suedia…
Tot semn de neseriozitate, dar de alt gen.
@Alexandru
> Tot semn de neseriozitate, dar de alt gen.
Ce mai încolo, încoace, o personalitate complexă 😉
Revin, tot neserios, un titlu pe cât de prost formulat pe un text la fel de prost tratat. Nu am sarcina de a crea un sistem de stat ideal, nici comunist, nici de alt fel, dar anti-rusismul este vicios și viciat. Nu trebuie să tremurăm în fața Rusiei, nici s-o lătrăm pe unde apucăm, ca în fabula lui Krâlov. O țară cu mari resurse, nesocialistă, trebuie tratată ca atare, fără a-i pune mereu ștampila neo-comunismului, că batem câmpii, stimate domn serios peste poate, V. Manta. Se pare că referirile la persoane nu se agreează nici aici, nici în particular. Să ne felicităm de 1 decembrie. Ura! Cu accentul la final.
Acum, că trecu 1 dec. revin cu niscaiva neseriozități.
1. ACUM este un site serios și , cred, obiectiv în limite omenești
2. Cum se face că tot ce intreprinde Rusia lui Putin este diabolic, un rău premeditat pt. distrugerea cui? Nu știu.
3. Tot ce au făcut SUA ori alte puteri occidentale sunt doar greșeli, se pot corecta, etc.
Nici vorbă. Am să amintesc, ca avocat al diavolului, nu mă deranjează, războiul stupid din Vietnam, care a dus la unificarea celor două jumătăți, vai, ce plângea Johnson, apoi intrarea în Afganistan, nici azi recuperat pt, democrație, după pasul idiot al fostei URSS, încurajarea venirii ayatolahului Homeini în Iran, cu pierderea unui aliat precum era Șahinșahul, doborârea lui Sadam Hussein, un nebun necesar la vremea sa, admiterea apariției celui mai înverșunat dușman, ISIS, bâlbâielile din America Latină, etc.
4. Dl. Manta și dl. Leibovici m-au întrebat ce stat prefer, din cele existente. Evident SUA, deși de Rusia mă leagă o întreagă biografie. Cum pot aplauda o dictatură ca și-a luat deja ca model stalinismul? În privința neseriozității, cer scuze d. Manta, nu-l cunosc, nu mă cunoaște, mai ușor cu pianul pe scări. OK? Că de P.Clej eram sătul din vechime.
@Boris M. Marian:
>… dl. Leibovici [m-a] întrebat ce stat prefer, din cele existente. Evident SUA, deși…
Eu nu v-am întrebat ce stat preferaţi din cele existente. Eu v-am întrebat:
„care este de fapt sistemul politic pe care l-aţi prefera dumneavoastră să fie realizat; vorbesc de sistemul care ar fi, după dv., ideal. Nu este vorba să alegeţi pe cel mai bun sistem din cele care există. Dv. îl numiţi ‘adevăratul comunism’, dar nu numele contează, ci în ce ar consta acest sistem politic”
Am fost decepţionat că aţi răspuns mereu altceva: întâi că sistemul dv. preferat ar fi Marx cu amendamente, a doua zi – „Kautsky & Co.”, după încă o zi – 90% impozit ca-n Suedia… Ceea ce mi s-a părut cam… uşuratic 🙂
PS. Voi reveni în zilele următoare să comentez al dv. „2. Cum se face că tot ce intreprinde Rusia lui Putin este diabolic, un rău premeditat…”
Nu puteți răspunde, nu sunteți Nostradamus, nu se poate prezice nimic în mod serios, că suntem și serioși uneori. Eu nu ofer soluții. Poate o proză bună SF.
Dl. Marian a scris: „Eu nu ofer soluții. Poate o proză bună SF”.
Înclin să cred că folosirea lui „S” din termenul Science Fiction, este, venită din partea d-lui Marian, doar o figură de stil…
D. Manta
Știința, pe care eu o văd ca un motor al societății poate schimba multe, regret că nu sesizați o leacă de aroganță în modul Dvs. de a discuta. Numai bine
Dl. Marian scrie: „… regret că nu sesizați o leacă de aroganță în modul Dvs. de a discuta”.
Despre care discuţie vorbeşte oare dl. Marian? Despre una în care dânsul ne spune că: „O țară cu mari resurse, nesocialistă, trebuie tratată ca atare …”? Adică, nu-i aşa, cu un respect cuvenit ei, indiferent de ce face acea ţară.
A argumenta, după spusele aceluiaşi domn, trebuie înţeles ca „o leacă de aroganţă”. Drept care ne învaţă pe loc ceva legat de buna sa proza SF: „Știința, pe care eu o văd ca un motor al societății poate schimba multe …”.
Va trebui însă să dăm dovadă de o infinită râbdare până când să aflăm răspunsul la întrebarea pusă şi repusă d-lui Marian de Alexandru: „care este de fapt sistemul politic pe care l-aţi prefera dumneavoastră să fie realizat”?
Eu nu mai sper să apuc acest moment memorabil, ci, cel mai probabil, voi mai afla de la dl. Marian ceva esenţial, legat de propria mea persoană.
1. Necazul este că aroganții nu se suportă reciproc, eu sunt arogant și am sinceritatea să recunosc, Dvs., dl. Manta, la fiecare discuție ajungeți la concluzia că interlocutorul Dvs. este, ca persoană, nu se știe de ce, mult sub înaltul Dvs. nivel de informare, deși preluați ASPECTE CUNOSCUTE, mai mult – veniți cu aprecieri – neserioazitate, ironii gratuite, nu mă impresionați.
2. Pentru ca eu să propun un nou sistem politic ar trebui să fiu un titan al gândirii ca un păersoanj din „12 scaune”, de Ilf și Petrov, cred că l-ați citit, deci întebarea cade. Nu propun nici un sistem, Să așteptăm căteva secole, mai este timp.
Vă propun să renunțați la un ton de profesor sau avocat și să discutăm mai relaxat. Bănuiesc că sunteți avocat și aveţi o deformare profesională.
D. Manta – nu ați înțeles, o mare putere nu are nevoie de respect, ci de teamă sau de schimburi economice, politico-strategice. Ei bine, România nu ar avea ce pierde , dacă ar ajunge la schimburi economice avanatajoase în loc să mârâie fără folos la tovarășul Putin, care mai știe și judo.
Bombardezi Belgradul pentru că vitejii lui Miloșevici au maltratat populație civilă din vecinătate? Ce vină aveau locuitorii din Belgrad? Se repetă Hiroshima, Nagasaki, pentru care orice om cinstit ar cere o rejudecare a acestor crime. Japonia pierdea oricum războiul. A la guerre comme a la guetrre este cea mai cinică afirmație.
Să nu mai amintim de Dresda din 1945
@Boris M. Marian
Scuzaţi că mă bag. Scrieţi:
> Hiroshima, Nagasaki, pentru care orice om cinstit ar cere o rejudecare a acestor crime
Eu am o rugăminte la dv. Ştiu că de obicei nu vă pasă de rugăminţile mele, dar vă rog să faceţi o excepţie.
Vă rog să vă gândiţi care au fost sursele dv. de informaţii despre Hiroşima şi Nagasaki – despre fapte şi despre evaluarea de „crime”. Nu cumva au fost exclusiv surse sovietice? Dar atunci aveaţi 10-20 de ani, de atunci au trecut 50 de ani, între timp aţi aflat de propaganda sovietică şi aţi văzut numeroase dezvăluiri asupra caracterului ei mincinos, venind câteodată chiar din surse oficiale.
Nu credeţi deci că ar fi cazul să vă smulgeţi din mrejele propagandei de atunci (şi de acum!), să fiţi ceva mai sceptic, mai reţinut cu informaţiile şi judecăţile venite din acea perioadă, şi să nu le perpetuaţi fără să le fi re-gândit? Niciodată nu este prea târziu, credeţi-mă!
Eu am făcut-o… şi am pus în scris rezultatul. Dacă vă interesează, cereţi-mi-l.
Este adevărat că propaganda stalinistă a bătut toba cu bombardamentele americane din Japonia, dar eu nu gândesc mecanic, cum credeți, prietene Leibovici, un adevăr nu are două fețe, indiferent că sovieticii s-au trezit porumbeii păcii. Știu că argumentul american era scurtarea războiului. Cred, dar ce vină are populația civilă? Dacă eu cu Dvs. eram civili la Hiroshima meritam să murim pentru scurtarea războiului? Nu. Au murit și au suferit după război peste jumătate de milion de oameni. Repet, nimeni nu este înger, vorba lui Caragiale, iubesc trădarea , dar urăsc pe trădători. Politica americană a fost și este criticată nu numi de comuniști. Chomsky, Bob Dylan, Jim Morrison, ș.a. nu sunt nu erau politicieni. Hai să fim puțin echidistanți.
L-am UITAT PE EINSTEIN, care a regretat enorm folosirea armei atomice pe care credea că SUA o vor folosi contra PERICOLULUI NAZIST. Mai mult, Stalin a fost astfel motivat să înceapă înarmarea nucleară pe oricare cale. Greșelile trecutului se plătesc greu.
Cu aprecieri corespunzătoare, BMM
@Boris M. Marian
> Știu că argumentul american era scurtarea războiului…
Şi ştiţi poate şi de ce voiau americanii (şi englezii, australienii, canadienii, etc.) să scurteze războiul? Credeţi că pentru că aveau pentru 1 septembrie 1945 bilete la un meci de rugby?
PS: puteţi să-mi daţi vreun motiv să mai intru în dezbateri cu dv, când arătaţi cât se poate de clar că nici nu vă interesează ce crede interlocutorul, şi de ce crede ce crede? Decât să gândiţi cu mintea dv., adică să adunaţi, examinaţi şi evaluaţi chiar dv. faptele, preferaţi să preluaţi ca atare concluziile altora (printre care se numără corifei în ale politicii, istoriei şi artei militare ca Bob Dylan şi Jim Morrison), fără să vă pese dacă aceştia au adus argumente şi dacă aceste argumente sunt convingătoare.
PPS: demult mă întreb de ce mai comentez comentariile dv….
Al.Leibovici
„demult mă întreb de ce mai comentez comentariile dv” – în particular am încercat să leg o amiciție ca între oameni normali, dar felul dvs. nevricos și chiar bădărănos mă face să cred că vă cheamă Clej, aveți doar altă pălărie, eu am venit crezând că aici și ACUM înseamnă cel puțin un minim respect, ultima frază seamănă cu un scuipat, îl felicit pe Ștefan Maier că v-a găsit potrivit pentru asemenea funcție, de scuipător- șef. Dacă mă eliminați acum de per ACUM sau dacă eu mă retrag, NU MAI ARE NICIO IMPORTANȚĂ. Chomsky, BOB Dylan NU SUNT militari, Dvs. aveți cumva grade? Atunci chiar nu avem ce discuta. Gândiți ca un biet militar ieșit la pensie. Viața unui om nu contează, poate fi japonez sau alt neam, dă-i încolo. Înțeleg dfe ce su nteți opac și la poezie, artă, cultură. În mod sigur Kafka ar fi luat o bătaie pe siteul acesta. Un an bun vă doresc și cât mai mulți simpatizanți, dar mă îndoiesc. Cel mai greu se discută cu un intelectual fără cord, cu un creier electronic. Am învățat ceva – să nu te încrezi în oamenii aparent civilizați. Bye.
Citiți ce a spus Einstein, dacă nu cumva considerați că era ramolit. Personal nu prea aș avea ceva de învățat de la liberalismul Dvs. de fațadă. Iar bădărănos încerc să nu fiu nici cu analfabeții.
[Din partea Moderatorului. Nu ştiu dacă vă amintiţi Regulamentul sitului ACUM: insultele sunt interzise şi repetarea lor poate duce la suspendare.]
Cine doreşte să citească lucruri mai serioase despre Hiroşima/Nagasaki, poate citi seria de aceste două articole:
Hiroşima şi iertarea (I)
Hiroşima şi iertarea (II)
precum şi link-urile şi discuţiile de acolo.
Rog ca eventualele comentarii să fie puse tot acolo.
Ref. la comentariul d-lui Boris M. Marian
> … dar felul dvs. nevricos și chiar bădărănos mă face să cred că vă cheamă …
Un atac neprovocat la persoană, cu cuvinte voit jignitoare. Alexandru a comentat _comentariile_ d-lui Marian, nu persoana acestuia.
> … eu am venit crezând că aici și ACUM înseamnă cel puțin un minim respect …
Una este să respecţi persoanele, dar alta este să nu respecţi anumite idei sau procedee, în special dacă sunt folosite în mod repetat.
> Dvs. aveți cumva grade?
Un alt atac neprovocat la persoană.
> Cel mai greu se discută cu un intelectual fără cord, cu un creier electronic.
Şi încă un atac detestabil la persoană, înt-un crescendo furibund.
> Am învățat ceva – să nu te încrezi în oamenii aparent civilizați. Bye.
În mod vizibil dl. Marian nu se simte în largul său când este vorba de discuţii politicoase, de dezbateri de idei, iar această ultimă trântire a uşii nu este decât o ultimă ilustrare a felului său de a discuta.
D-lui Boris M. Marian (B.M.B:) a trântit ostentativ uşa, ne-a spus „bye”, după care s-a întors imediat, pentru ca să mai elimine nişte otravă prost mascată:
„Personal nu prea aș avea ceva de învățat de la liberalismul Dvs. de fațadă. Iar bădărănos încerc să nu fiu nici cu analfabeții”.
Pentru a preveni viitoare derapaje, eu cred că dl. B.M.B., dacă nu îşi cere IMEDIAT scuze într-un comentariu, merită din plin o suspendare, aşa cum este ea prevăzută de Regulament.
Atunci când ajunge, ajunge!
Dl. Manta se autoprezintă ca avocat al apărării amicului Leibovici, el cere cu mânie proletară suspendarea mea […/Mod.] d. Manta care m-a insultat din primele intervenții, dar nu vede bârna din ochii dumnealui. De altfel, tonul discuțiilor pe ACUM nu s-a schimbat cu o iota în cinci ani […/Mod.]. Când amicul Leibovici, pe care l-am solicitat ÎN PRIVAT să fie mai puţin dur şi nedrept, îmi spune public – nu vă mai comentez comentariile, pierd timpul cu dvs., cum se numește această replică? Nu este o bădărănie a gazdei față de un oaspete? Regret nu reacția mea , ci orbirea d. MANTA ȘI lEIBOVICI, CU DOI NU POT SĂ MĂ BAT.
@Boris M. Marian
> d. Manta care m-a insultat din primele intervenții,
Citate?
> tonul discuțiilor pe ACUM nu s-a schimbat cu o iota în cinci ani..
Probabil aţi uitat. De altfel, dacă era P. Clej în locul meu, n-aţi mai fi călcat vreodată pe ACUM. Credeţi-mă!
> amicul Leibovici, pe care l-am solicitat ÎN PRIVAT să fie mai puţin dur şi nedrept
N-am fost nedrept; din contra, am fost foarte, foarte îngăduitor
> amicul Leibovici… îmi spune public – nu vă mai comentez comentariile, pierd timpul cu dvs., cum se numește această replică? Nu este o bădărănie a gazdei față de un oaspete?
1. V-am spus şi explicat nu o dată că de câteva ori v-am răspuns în amănunt la întrebările şi afirmaţiile dv., dar dv. n-aţi reacţionat în niciun fel: nici DA, nici NU, nici POATE, nici MĂ MAI GÂNDESC, nici VORBEŞTI PROSTII… nimic!! Eu nu scriu ca din mitralieră, eu mă gândesc la fiecare cuvânt. De exemplu: m-aţi întrebat de avantajele şi dezavantajele pe care le are România că este în Uniunea Europeană. V-am răspuns amănunţit în două comentarii:
http://acum.tv/articol/77045/#comment-155707
http://acum.tv/articol/77045/#comment-155713
Am lucrat la ele câteva ore, inclusiv ca să verific fiecare fapt. Şi care a fost reacţia dv.? NIMIC!! Nici măcar „mulţumesc”. Şi nu era singura dată când vă răspund degeaba.
Acesta este motivul pentru care v-am spus (şi nu este prima dată!) că n-are rost să comentez comentariile dv., iar NU pentru că ar fi „tâmpenii”. Ясно?
2. „Nu este o bădărănie a gazdei față de un oaspete?”
– Cuvântul „bădărănie” este o insultă, mai ales când este nejustificat ca în cazul de faţă.
– Eu nu sunt gazdă, sunt oaspete, ca toţi ceilalţi. Suntem oaspeţii lui Ştefan. Eu mai sunt şi moderator, iar când scriu în calitate de moderator sau redactor, menţionez explicit acest fapt. Am subliniat asta de mai multe ori şi se putea şi observa uşor.
În general: vă rog să vă gândiţi ceva mai mult când scrieţi comentarii şi să nu le scrieţi la supărare. Azi dimineaţa aţi trimis 17 comentarii într-o oră. Vă mulţumesc anticipat.
PS: vă rog să faceţi economie la literele mari (am mai corectat din ele)
OK, învățăm, cum ne-a îndemnat Ilici cu lampa lui în bezna totalitară. Mersi pentru răbdare.
Am reținut și avantajele UE, dar sunt țări care nu mai sunt entuziasmate de aceste avantaje, puteți spune de ce? Am citit comentarii din Ungaria, Polonia, Franța. Grecia voia chiar să iasă, deși tot UE i-a salvat.
A bientôt.
@Boris M. Marian
> Am reținut și avantajele UE, dar sunt țări care nu mai sunt entuziasmate de aceste avantaje, puteți spune de ce?
Nu sunt entuziaste din caza dezavantajelor. În cele două comentarii am scris şi despre dezavantaje, în particular când scriam de preţul pe care membrii UE trebuie să-l plătească pentru membership. Recitiţi cu atenţie şi veţi vedea. Cele două comentarii sunt succinte, aşa că dacă aveţi întrebări…
Dacă doriţi să continuăm dialogul pe această temă, vă rog să mergeţi la articolul despre Brexit http://acum.tv/articol/77045/ : aici suntem de fapt off topic.
auto-da-fe – sunt o fire dificil-eretică, de multe ori sar calul, dar revin, normal, în șea, de aceea cer public scuze Celui de Sus ca și prietenului Alexandru Leibovici, singurul prieten pe acest site, din p.meu de v., de la care am de învățat în domeniul politic, este , de departe mai delicat și mai înțelept decât mine, drept care îi și mulțumesc. Să fim binecuvântați, votre Boris.
@Boris M. Marian
> … cer public scuze Celui de Sus ca și prietenului Alexandru Leibovici…
Sunt măgulit că mă puneţi alături de Cel De Sus ;-), dar aş fi preferat să ştiu pentru ce anume îmi cereţi scuze…
> … Alexandru Leibovici… de la care am de învățat în domeniul politic…
Sunt surprins! Aş fi foarte curios să aflu ce aţi învăţat de la mine în domeniul politic
Am învățat rigoarea în argumente, eu sunt un amator, iubirea mea este arta și nu politica.
Cer scuze pentru cuvântul bădărănos, cu scuza de a nu fi înțeles afirmația – negația – „nu mai comentez comentariile Dvs.”.
Acum cer și eu să uităm acest mini-incident, nimeni nu poate nega faptul că intențiile mele sunt binevoitoare, nu pavează drumul spre iad, la fel și faptul că nu sunt niciodată fățarnic.
Când și cât pot respect comandamentul – iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Nici ranchiunos nu sunt cu cei care resping ranchiuna.
Ole, OK.
– Dl. Boris M. Marian (B.M.B.) a scris: „Regret nu reacția mea , ci orbirea d. MANTA ȘI lEIBOVICI, CU DOI NU POT SĂ MĂ BAT”.
Cred că mai util ar fi ca dl. B.M.B. să adopte o atitudine pozitivă. Nu suntem aici pentru a ne bate, ci pentru a discuta politicos. S-a văzut de multe ori că acest lucru este posibil pe ACUM şi că pot rezulta lucruri interesante.
– Dl. B.M.B. a scris acum: ” … nimeni nu poate nega faptul că intențiile mele sunt binevoitoare …”.
Eu mi-am permis să afirm că intervenţiile d-lui B.M.B. au fost departe de a fi binevoitoare. Cuvinte precum „nevricos și chiar bădărănos” şi „cu un creier electronic” nu sunt acceptabile, drept care je persiste et signe.
@V. Manta
Am citit pe Google lucruri frumoase despre Dvs. , dacă nu este o confuzie, ați avut un itinerar asemănător cu al meu, în Ural a locuit și familia mea ( cu mine) în 1942-45, apoi România, Elveția ( nu am fost), studii serioase, etc. De aceea mă miră perseverența cu care doriți să mă pedepsiți ca pe un școler. Spre deosebire de Dvs. eu recunosc că adesea pot fi arogant, nepoliticos, dar pot să vin și cu scuze, deși scuzele acuză. Au revoir.
——–
Aveți aici scuzele mele, vă solicit și eu același respect pe care îl solicitați , pe drept, și Dvs. OK? Nu mai reluăm citate, etc.
[Din partea Moderatorului: mă bucur că se termină astfel acest schimb de replici.]
Deoarece, din păcate, discuţia s-a abătut de la subiect, îmi fac o datorie din a relua o parte din textul pe care l-am propus, şi pe care l-am şi tradus pentru ACUM.
„Nu li se cere unor paria să coopereze în legătură la provocările comune la nivel global. Ele nu ar trebui să găzduiască evenimente precum Cupa Mondială, pe care Rusia este programată să o organizeze în 2018. Acestea nu ar trebui să fie parteneri diplomatici ai politicii SUA pentru dezarmarea altor ţări paria cum ar fi Iranul. Nu, paria ar trebui să fie puşi în carantină. Este ce pot face SUA și aliații săi în legătură cu Rusia, pentru a salva sistemul internațional de o țară care încearcă să-l distrugă”.
Vom vedea ce va face în acest sens, începând cu anul viitor, noua administraţie a SUA.
Un pas într-o direcţie bună a fost spărtura produsă de către preşedintele ales Trump în izolarea de lungă durată pe care a reuşit să o impună China autoproclamată Populară împotriva Taiwanul, un membru fondator al Naţiunilor Unite.
Când ambasadorul rus este asasinat într-o țară membră NATO, ce să mai aşteptăm? Nu există două Rusii – una a lui Putin, alta a cui? A lui Pușkin sau Ceaikovski? Cineva îl amintea pe Antonescu, mareșalul – ei bine, marea majoritate a românilor l-au iu bit pe mareșal. Era România lui Antonescu, să nu facem sofisme fără rost. Puțini dintre nemți îl înjură pe Hitler. Etc.
@Boris M. Marian
> Când ambasadorul rus este asasinat într-o țară membră NATO, ce să mai aşteptăm?
Ce amestec are aici faptul că Turcia este membră NATO? N-aţi accepta să spuneţi clar ce vă tulbură?
> Nu există două Rusii – una a lui Putin, alta a cui? A lui Pușkin sau Ceaikovski?… să nu facem sofisme fără rost
Când spun „Rusia putinistă” mă refer la Federaţia Rusă actuală, adică condusă de Putin, cu politica şi ideologia ei. Precizarea „putinistă” o fac ca să subliniez că lucrurile negative pe care le spun se referă numai şi numai la Federaţia Rusă actuală, adică condusă de Putin, cu politica şi ideologia ei.
Astfel, Rusia lui Elţîn sau Rusia lui Gorbaciov erau diferite de ce este astăzi Rusia sub Putin – sub aspect politic, ideologic, etc. Similar putem vorbi despre Rusia hruşciovistă, stalinistă, etc.
Deci sper că aceste lucruri v-au devenit clare. Dacă nu, atunci vă stau în continuare la dispoziţie.