s-a oprit în pragul serii
trăgând înapoi o secundă celestă
era ca o privire uitată pe buzele tale
roşii ca florile dăruite de mărţişor
îmbrăţişarea lor s-a încleştat în minute
ce se opreau parcă în ora primăverii
iar din grădina sufletelor pereche
mâinile îşi desenau conturul unei frunze
cu delicateţea unei zile pline de soare
zâmbeau împreunatele raze
complice într-o nouă zi
ce-i însăşi viaţa
un fir din alb şi roşu atingea uşor
în dreptul inimii o trecere
spre altă zi plecată înspre seară
ne îndreptăm de mână amândoi
în pas secundă şi minut în doi
roşu şi alb un fir e viaţa
o floare noi.