Poate unii nu ar fi de acord cu mine, dar pe mine m-a făcut mândru să văd pe compatrioata mea Tófalvi Éva purtând drapelul României la intrarea în stadionul olimpic din Vancouver. Este încă un semn de normalitate faptul că portdrapelul României poate fi o unguroaică din Secuime.
De fapt în echipa României la aceste olimpiade de iarnă din cei 28 de sportivi, un număr 6 (22%) sunt de etnie maghiară (Ferencz Réka, György Mónika, Kelemen Zoltán, Kristó Katalin, Miklós Edith și Tófalvi Éva), lucrul care iarăși este o mândrie a comunității noastre. Dacă se califica și echipa de hochei a României probabil ajungeam și la jumătate, că acolo secuii sunt majoritari .
Dacă ar fi loc și de o critică, una singură am: nicăieri nu s-a scris corect numele sportivilor de etnie maghiară. Nici în presa românească, dar nici măcar pe pagina de web a Comitetului Olimpic Român. Atâta respect poate nu ar fi stricat.
Alaltăieri urmăream în direct evoluția lui Tófalvi la biatlon, schimbând TVR1 cu Eurosport în limba maghiară. Mi s-a părut admirabil faptul că amândouă comentatori, și cel român de pe TVR și cel maghiar de pe Eurosport, o urmăreau cu aceeași atenție maximă pe Éva, țineau cu ea, numărau pe ce loc ar putea intra la sfârșitul competiției cu același interes și admirație. Cred că în acel moment două țări întregi țineau cu ea, ce să mai zic de cei 1,5 maghiari din România. A ajuns până la urmă pe locul 14, cea ce este și așa un rezultat foarte bun pentru țara noastră.
Pe Tófalvi nu o interesează politica, nu îi pasă nici de autonomie. Poate mulți dintre noi, maghiari din RO, nu am fi de acord cu acord cu această opinie. Însă are ea dreptate în sensul că sportul nu trebuie amestecat cu politica. Așa că mă opresc și eu aici.
Să lăsăm de politică, de etnie și să susținem împreună echipa olimpică a României la aceste jocuri!
http://tihiczika.wordpress.com/2010/02/16/normalitatea-de-la-vancouver/
Tihi, ti-am acordat 5 puncte pentru ca sunt 100% de acord cu tine.
De fapt sunt de parere ca brandul „etnic maghiar din Romania” trebuie „omologat”.
El exista si trebuie onorat ca atare!
sa stii ca eu cunosc destui romani care gandesc exact ca tine si ca mine.
Exista o traditie lunga in acest sens. E suficient sa le amintesc, la repezeală, pe Iolanda Balaş (Balázs Jolán)şi Ecaterina Szabó. Cred că întreaga ţară le urmărea cu răsuflarea tăiată şi le dorea succes. Dar am avut si campioni olimpici lipoveni Ivan Patzaikin sau nemţi Emilia Eberle…Pana la urma ce sens ar avea trimiterea la apartenenta etnica, tocmai la Jocurile Olimpice ?!
Eu l-as aminti si pe antrenorul Nadiei Comaneci, Bela Karoly.
In SUA Bela s-a considerat tot timpul ca este „roman”, referindu-se, in mod corect, la cetatenie. Desi putea sustine la fel de corect ca este ungur, referindu-se la nationalitate.
Dar mi se pare perfect legitim sa acceptam sintagma „roman de nationalitate maghiara” si chiar „maghiar din Romania”. Nu de alta dar exista si eventualitatea ca unii cu minte copilareasca sa spuna in Romania ca altii in Basarabia: „daca esti ungur, mergi in Ungaria”. Sau „daca esti roman, mergi in Romania”.