E magica ora
Ultrasonoră…
Acum cad la învoială
cu îndoiala
cu nesiguranţa, neşansa
şi speranţa…
Număr cu sfială şi teamă
decibelii
rebelii
vestitorii
contradictorii
răsfrânţi de aramă.
Scrutez hăţişul
cristalin
de-a curmezişul,
întrebându-mă
dacă
nu sunt un barbar străin
care atacă
zdrobind, poate,
un clopot
ce nu va mai bate,
o statuie
ce nu se va mai naşte,
vraja unui amurg
de toamnă
ce nu-l voi recunoaşte ?
Poezia a fost scrisa in 1992 si dedicata profesorului Dezideriu Ausländer (1921 – 1999), un savant si un om extraordinar. Era conducatorul tezei mele de doctorat in ultraacustica, pe care nu am mai finalizat-o niciodata.
draga d-na.julica andrea ghita.
inteleptii nostri savanti,care se ocupa sute de ani cu deslegarea hrisoavelor scrise si infasurate cu scutecele cuvintelor deschise, care chipurile spun totul,au ajuns pana acum la concluzia plina de mister,ca ceace pare deschis si clar,e de fapt inchis ermetic,si numai putini incearca-nu in totdeuna-cu reusita- sa deslege secretele atat de
maiastru tainuite.uite eu n-am stiut c d-ta.ai,sau ai avut predilectii pentu stintele si arta acusticei.
e un domeniu foarte interesant,care merita cercetari
serioase.in poezia d-tale.am auzit clopotul,nuantele
sunetelor cristaline,speranta inabusita oarecum,de desamagiri,dar care continua totusi sa palpaie…
iti multumesc pentru aceasta prima lectura a d-nei.
DEA LIRICA.LA REVEDERE.CU DRAG,ITZHAK IZU BRKMAYER
BAREKET.