Moment istoric: Alois Mock şi Gyula Horn, miniştrii de externe ai Austriei şi Ungariei, taie sârma ghimpată ce des-părţea „Lumea liberă” de Ungaria.Europa deja reunită, la 27 iunie a aniversat 20 de ani de la deschiderea frontierei austro-ungare, moment urmat de dispariţia comunismului de pe bătrânul continent. Cu această ocazie, la Budapesta a avut loc o serie de manifestări festive, la care au parti-cipat delegaţii guvernamentale din peste 30 de ţări. Între oratorii unei conferinţe internaţionale, se afla is-toricul elveţian Andreas Oplatka, fost redactor de specialitate al cotidianului Neue Zürcher Zeitung, care într-un interviu cordat ziarului Népszabadság, a făcut lumină într-o serie de amănunte rămase enigmatice până-n zilele noastre.
D-l Oplatka, de la început a subliniat că deschiderea adevărată a frontierei ce despărţea cele două lumi, nu a avut loc la 27 iunie, când se sărbătoreşte în mod oficial. Demolarea Cortinei de fier a fost începută la 2 mai 1989. Data oficială s-ar putea să fie fixată şi pentru 19 august, când lângă oraşul Sopron s-a organizat Picnicul paneuropean, care a făcut posibil ca mii de refugiaţi estgermani, să treacă în Austria, dar mai degreabă ziua de 22 august 1989, când la o reuniune secretă restrânsă, Miklós Németh, primul ministru al guvernului, a decis ca toţi cetăţenii estgermani, care s-au aflat cu paşapoarte turistice în Ungaria, să fie lăsaţi să treacă în ţările occidentale.
Andreas Oplatka subliniază că fotografia cu Alois Mock şi Gyula Horn – publicată de toate ziarele importante din lume – are doar un caracter simbolic, deoarece abia s-a găsit un loc unde Cortina de fier se afla încă într-o stare intactă, iar demolarea ei a fost decisă de Miklós Németh, în primul rând din motive economice, prea costisitoare fiind întreţinerea cortinei dealungul frontierei cu Austria. Chiar dacă nu a fost conştient de urmările politice ale anulării sumelor prevăzute pentru întreţinerea Cortinei de fier, faptul că Miklós Németh spre deosebire de ceilalţi lideri comunişti a făcut mai intâi o vizită oficială în Austria şi abia mai târziu la Moscova, dovedeşte că premierul Ungariei vroia să se indepărteze de partidul comunist.
Politica dusă de Miklós Németh, a fost categoric respinsă de Nicolae Ceauşescu, care – arată Oplatka – l-a informat pe Gorbaciov, despre pericolul ce prezintă Ungaria pentru toate ţările comuniste. Dar Gorbaciov a expediat scrisoarea liderului român, direct la Budapesta…Gorbaciov a tăcut şi atunci – scrie Opşlatka – când la o reuniune a liderilor comunişti ce a avut loc în iulie 1989 la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu împreună cu Todor Jivkov, au cerut condamnarea Ungariei.
Oplatka este de părere că decizia luată de Miklós Németh pentru deschiderea frontierei occidentale chiar dacă nu a reunit cele două Germanii şi nici Europa, a accelerat într-un mod uriaş, procsul de transformare, şi în cosecinţăm constituie un moment istoric important.