O avalansa de dosare privitoare la cauze de incalcare a dreptului de proprietate in Romania tind sa se prabuseasca peste Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) instanta care risca sa se blocheze daca numarul de cerere de revendicare continua.
Practic, statul roman a gasit solutia si anume blocarea CEDO sub gretatea muntelui de dosare. Specialistii in domeniu continua sa faca recomandari statului sa emita poteze de corelare legislativa si alte solutii miraculoase.
Daca privim legislatia actuala intelegem cit de ingradit este dreptul de a revendica bunul deposedat si chiar acela de a petitiona garantat de constitutie.
In ciuda emiterii de catre CEDO a unui numar mare de decizii care condamna statul roman, legislatia nu a tinut cont de CEDO CA SI CUM NU AR EXISTA si mai mult a urmat un curs opus si snume de interzicere a retrocedarii.
Aparent pare absurd dar este practic pentru clasa conducatoare.
Cui ii pasa de CEDO?
Ultima scuza oficiala este citarea unei decizii CEDO din anii 60 prin care se ingradeste accesul la justitie.
In fapt vechiul slogan ia vezi cine ne face morala astia ! este reluat si arata cu degetul spre CEDO.
Omul simplu din Roamnia vede cum a ramas singur cu visele de libertate democratie si stat de drept.
Cercuri din Bucuresti mizeaza o dorinta primului-ministru de a indrepta legislatia in dorinta de a nu se face tara de ris. Aceste cercuri sunt foarte bine informate la fel ca cei care in anii 45-49 credeau la o debarcare anglo-americana in balcanii de nord. Dezamagirea lasa locul sperantelor nejustificate iar romanul se agata de orice veste care ar parea pozitiva.
Realitatea este ca CEDO si Europa merg intr-o directie iar Bucurestiul in cea opusa. De 20 de ani asteptam CEDO. Daca venea pe jos ar fi ajuns pina acum.