Ascensorul din Kiriat Ono este cel mai ciudat ascensor. Il descoperi in mai
multe locuri ale oraselului. Cumparatorul de ziare, in rarele ocazii in care
il vezi, urca si coboara fara pauza, dialogheaza cu tine, dar parca nu te
asculta.
In acest ascensor ai permanenta senzatie a efemerului.
Daca iesi din el, te substituie imediat altcineva, care seamana, intotdeauna, cu tine. Ascensorul nu ramine niciodata gol.
Din toate laturile te privesc oglinzi. Nu tu te reflectezi in ele, oglinzile
se uita la tine mirate, neintelegind incapatinarea ta de a urca si cobori.
Cumparatorul de ziare apare doar uneori, tu te infurii, oare de ce citeste
mereu ziarele, el ar trebui sa stie tot… Dar, cind vrei sa protestezi –
dispare, te intrebi la ce etaj va cobori data viitoare, insa, de obicei,
ramin in jurul tau oglizile uimite de naivitatea ta. Oglinzile ascensorului
din Kiriat Ono au forma semnului de intrebare, parca iti dau cu tifla, in
timp ce tu, incovoiat semn al exclamarii, te simti urmarit din colturile
ascensorului de o privire ironica, ramasa in urma cumparatorului de ziare.
Despre ascensorul din Kiriat Ono voi mai povesti, cind voi reveni din
Germania si Italia. Am o usoara presimtire ca ma voi intilni si acolo cu
Cumparatorul de ziare. In alt ascensor, care va semana si el cu cel din
oraselul ce nu apare pe nici o harta.
Kiriat Ono – 2007
*Kiriat Ono* cu oglinzile celebre, poate sa fie colectia de valori morale posedate de noi, si care, precum un maalit, ne urca si coboara, pana ne hotaram asupra deciziei finale; iesind din el, la un moment propice.
.
Va doresc cat mai multe etaje!
Frumos!