Astă noapte,
Surprinzându-mă dormind,
Pisica mi-a mâncat elefantul.
Şi nu m-aş fi revoltat,
Dar era al 20-lea elefant;
Al 20-lea elefant pe care-l adusesem acasă.
Astă noapte,
Surprinzându-mă dormind,
Pisica mi-a mâncat elefantul,
Deşi mîncase înaintea lui alţi 19,
Pesemne nu s-a săturat;
Şi şi-a potolit foamea cu noul elefant.
Şi dacă n-aş fi încercat să-i explic,
Să o conving cât de important,
Cât de necesar îmi e elefantul…
I-am spus că fiecare om
Trebuie să aibă un elefant,
Cel puţin unul.
Fără un elefant în casă
Viaţa nu are nici un sens.
Astă noapte,
În timp ce dormeam,
Al 20-lea elefant s-a lăsat mâncat.
Probabil, dezamăgit de mine,
Găsind că nu-l iubesc îndeajuns,
Că nu mă sacrific lui în întregime,
S-a lăsat sfărâmat
Între colţii pisicii necruţătoare.
Nu voi renunţa la pisică…
Dar nici la elefant.
Mâine, voi aduce acasă
Al 21-lea elefant,
Şi mă voi sacrifica pentru el…
Deşi ştiu cu certitudine
Că pisica mi-l va mânca şi pe acesta.
Un poem inedit vadind o linie poetica imbinata cu o f fina ironie, cu multa intelepciune.
Stilul in aparenta prozaic, de rostire ascunde surprize semantice ca un fluviu.
Felicitari !