Misiunea EUBAM poate fi considerată drept unul din cele mai mari succese realizate de UE în/şi pentru Republica Moldova (dar şi Ucraina). Începând cu 2005, acest proiect de asistenţă la frontiera moldo-ucraineană, şi în special segmentul transnistrean al acesteia, înregistrează realizări majore ce ţin atât de creşterea eficienţei supravegherii şi securizării zonei de frontieră, cât şi de facilitarea procesului de reglementare a conflictului transnistrean. Deşi, în competenţa misiunii intră atribuţii de asistenţă şi consultare a părţilor ucrainene şi moldoveneşti, aceasta este preocupată şi de “evaluarea riscurilor, consolidarea capacităţilor, cooperarea frontalieră, analize în domeniul securităţii la frontieră, anticorupţie şi comunicarea cu publicul” (Raport anual EUBAM, 2008). Conform Planului de Acţiuni pentru anul 2008 a fost trasată o nouă direcţie de activitate care constă în susţinerea eforturilor pentru demarcarea frontierei moldo-ucrainene. Obiectivul dat oferă modalităţi eficace pentru soluţionare litigiilor teritoriale existente nu doar între RM şi Ucraina (de exemplu Palanca), dar în eventualitate şi între Ucraina şi Rusia, ca urmare a extinderii practicilor EUBAM în acest domeniu.
Îmbunătăţirea serviciilor de control a frontierelor nu este unicul merit al misiunii EUBAM. În calitate de instrument european, misiunea participă activ în colaborarea dintre serviciile vamale ale Ucrainei şi RM privind transferul de informaţii preventive despre producţia care traversează regiunea transnistreană. Pe lângă aceasta, în baza Declaraţiei Comune a prim-miniştrilor Ucrainei şi RM, din 30 decembrie 2005, a fost instituit un regim vamal comun la frontiere, în special pe segmentul transnistrean, a cărui realizare este monitorizată de EUBAM. Această măsură a generat înregistrarea agenţilor economici de pe malul stâng (actualmente aproximativ 500 la număr) la Camera de Înregistrări din RM, iar indirect legalizarea lor şi intrarea lor în posesia avantajelor Preferinţelor Autonome Comerciale acordate de UE. Trăinicia acestei scheme trilaterale de colaborare (RM-UE-Ucraina) a permis neutralizarea reacţiei dure venite din partea Tiraspolului susţinut puternic de Moscova, integrarea parţială a mediului de afaceri transnistrean şi crearea fundamentului pentru realizarea măsurilor de consolidare a încrederii între maluri.
În pofida multiplelor aspecte pozitive ale EUBAM-ului pot fi evidenţiate o serie de puncte vulnerabile proprii misiunii:
* Misiunea activează eficient pe teritoriul Ucrainei şi Moldovei, însă absentează în regiunea transnistreană, ceea ce duce la conservarea status-quo-ului din zonă şi la apariţia unor modalităţi noi de comitere a delictelor cu caracter frontalier.
* EUBAM îşi desfăşoară activitatea în limitele Declaraţiei Comune a prim-miniştrilor celor două state riverane. Or, schimbarea regimului politic/vectorului extern a uneia din aceste ţări poate cauza sistarea misiunii sau revizuirea radicală dezavantajoasă a condiţiilor ei de funcţionare.
* EUBAM ar putea în eventualitate să joace rolul EUMMG-ului (Misiunea UE de Monitorizare din Georgia) care de facto legitimează frontierele ilegale celor două republici separatiste din Georgia. Deja au fost făcute publice apeluri din partea autorităţilor transnistrene de a acredita misiunea pe teritoriul “RMN” cu scopul optimizării colaborării “la frontiere” dintre Chişinău şi Tiraspol.
* EUBAM nu este o iniţiativă de lungă durată (deocamdată), de aceea, autorităţile transnistrene şi cele ruse sunt pe poziţii de aşteptare până la finalizarea mandatului lui, urmărind restabilirea status-quo-ului de până în 2005.
* Misiunea nu are în componenţa sa reprezentanţi din toate statele membre, fapt ce demonstrează a anumită lipsă de unitate, interes sau angajament în cadrul UE vizavi de EUBAM.
* Misiunea are compentenţe limitate (consultare şi asistenţă) care împiedică valorificării maximale a capacităţilor şi experienţei europene în ce priveşte buna gestionare a frontierelor.
În final, reieşind din complexitatea problemei abordate în realitate de misiunea EUBAM (facilitarea soluţionării conflictului transnistrean), sunt propuse următoarele recomandări:
* Extinderea atribuţiilor misiunii şi arealului ei geografic, în eventualitate şi la frontierele RM cu România.
* Legiferarea juridică a misiunii în cadrul noilor Acorduri de Asociere pentru a evita posibila ieşire din vigoare a Declaraţiei comune a prim-miniştrilor RM şi Ucrainei ca urmare a unor decizii politice locale conjuncturale.
* Acordarea unui statut de misiune permanentă, cel puţin pe o perioadă de 5-10 ani, ceea ce va asigura mai multă consecvenţă, coerenţă şi inclusivitate din partea colaboratorilor EUBAM şi a UE în general.
* Extinderea numărului statelor participante la misiune (până la cifra de 27 de state UE în schimbul celor 22) pentru a demonstra unitate, integritate şi implicare plenară din partea UE (măsură importantă din punct de vedere politic).
* Implicarea EUBAM în măsurile de consolidare a încrederii dintre cele două maluri şi dezvoltarea în comun cu părţile ucraineană şi moldovenească a unui mecanism de angrenare a serviciilor vamale şi de grăniceri de pe malul stâng al Nistrului, luând în calcul ilegalitatea lor.