„Români, ţinta unor atacuri rasiste la Belfast, Irlanda de Nord”, „Violenţele continuă la Belfast: 115 români s-au refugiat într-o biserică, de teama atacurilor” sunt doar două dintre titlurile apărute în presa din România, în urma atacurilor la care a fost supus un grup de cetățeni români la Belfast.
Un amănunt care nu rezultă din titlu și apare undeva în corpul majorității articolelor: cetățenii respectivi sunt romi. Poate părea surprinzător că presa din România, care în majoritatea cazurilor avea grijă să sublinieze etnia cetățenilor români dacă aceștia erau romi implicați în incidente peste hotare, îi numește direct “români”, nici măcar “cetățeni români”.
Poate faptul că în acest caz agresorii – elemente de tip lumpen din rândul protestanților din sudul Belfastului, care nu de mult agresaseră și polonezi, după un meci de fotbal dintre Irlanda de Nord și Polonia – nu puteau invoca niciun fel de delict comis de romi ca pretext pentru represalii, cum s-a întâmplat în ultima vreme în Italia, a determinat un altfel de ton în presă.
Și fiindcă am menționat Italia, poate că și asasinarea și moartea sub ochii trecătorilor la Neapole a cetățeanului român Petru Bîrlădeanu – și el tot rom – le-a deschis ochii celor din presă asupra pericolului reprezentat azi rasism și xenofobie.
Este lăudabilă solidarizarea presei din România, prin modul de relatare, cu niște concetățeni amenințați cu moartea sau simpatie pentru cei uciși. S-a renunțat de data aceasta la obișnuitul “nu ne confundați cu țiganii, noi n-avem nimic în comun cu ei”.
Nu sunt însă naiv și nu-mi imaginez că e un moment de cotitură radicală din acest punct de vedere, mai ales dacă mă uit în subsolul paginilor la comentariile postate de unii cititori, care par luate din broșuri neo-naziste.
Suntem cu toții în aceeași barcă – cetățeni români și ai Uniunii Europene – și băgatul capului în nisip nu folosește la nimic, pentru că la un moment dat ne-ar putea veni rândul oricăruia dintre noi. Ultranaționalismul, rasismul și xenofobia, adică primitivismul, n-au dispărut în “civilizata” Europă, după cum au dovedit și rezultatele recentului scrutin europarlamentar.
Singura soluție o constituie replica hotărâtă dată acestor elemente criminale și nazistoide și solidarizarea fără rezerve cu victimele agresiunii rasiste și xenofobe.
Si eu care credeam, in naivitatea mea ca Irlanda de Nord are doar problema „iredentista” a Unirii cu patria muma Republica Itrlanda.
Primna intrebare, cine sunt acesti cetateni romani, fie ei si romi, niste onesti mesteri mari, calfe si zidari, informaticieni, oameni de afaceri, functionatri bancari, care beneficiind de libertatile oferite de aderare au gasit paradisul in Marea Britanie?
A doua intrebare, au fost ei agresati pentru ca erau imigranti de aiurea, pentru ca aveau pasaport romanesc, sau pentru ca s-au remarcat prin cersit, suteala, mojicie , si altele, de care din pacate conationalii nostri mai inchisi la culoare fac publicitate negativa tarisoarei noastre, necompensata nici de blonda de la turism.
a treia intrebare, de ce , acum o luna in avionul wizair de londra, singurul pe care mi l-a permis bugetulrestrictiv al UE referitor la intalnirile pentru lansarea de proiecte stiintifice in cadrul FP 7 eram singurul nepurtator de palarie cu boruri largi si fuste inflorate?
Si doar pe mine m;au scrutat indelung la portul de intrare? aveam caractere caucaziene prea evidente?
S-a inversat putin acceptiunea britanicilor fata de romani, pentru ca in 92 , anul precesdentei, si conform unui juramant rostit in barba in mai a.c. penultimei vizite in tara tolerantei intolerante, eram deosebitr de romanii pe care ii vedeau la televizor.
Sau NI este un fel de enclava, unde inca nu s-a auzit de UE, nu stiu cine e prim ministru, si poate n-au aflat ca al doilea razboi mondial s-a terminat de mult, si nu Hitler a castigat.
Interesant, intr-unul din ziarele centrale din Israel s-a mentionat exact invers : titlul se referea la „atacuri contra tiganilor”, in timp ce articolul descria ca ‘cetateni romani au fost atacati in Irlanda de Nord’…