mi-e teamă că iubitul meu o să rămână cu spanacul din solar… şi eu cu bambusul din vază! viaţa nu mai ţine cont de nimic, ea aranjează cărţile, ea trişează! aşa s-a întâmplat şi cu Felix! a rămas hoinar prin capitală!
uneori, mi-e teamă şi de toamnă, de sacul ei în care îmi strânge anii, jocul prin foc cu timpul… care mă învaţă statornicia deşertului! şi-aş putea spune: “red. am obosit să fac parte dintr-o lume care consumă spaime, taste şi replici robotizate, o lume obişnuită cu supradoze de prostie, de iluzii… o lume care te depăşeşte atunci când vrei să-i vorbeşti despre iubire! ea alege mereu viitorul prezentat ca o tornadă, o bulboană, care te trage prin gura unui diavol!”.
şi balansul meu se întreabă ce iubire să aleagă… reală sau virtuală? “mâine am să mă sinucid între sânii tăi!” sau “noapte bună, fir de busuioc!”, George sau Felix? şi voi alege realitatea, căci sunt inima palmelor lui! şi-l voi învăţa să scrie: “Love never loses its way home”, şi-l voi învăţa să-mi deseneze pe suflet… cel mai puternic simbol adinkras!
18 iunie 2009, 01:01