Nu cred în aşa zisa plecare a lui Marian Lupu de la comunişti. Aici mă refer la plecarea reală şi nu la cea legală. Nu cred şi punct. Explic de ce.
Când am auzit despre părăsirea PCRM-ului de către fostul speaker al parlamentului, mi-am amintit pe dată de cele 80% invocate de către Voronin, acum câteva zile, pe care le prezicea pentru PCRM în cadrul alegerilor anticipate. M-am gândit atunci – Voronin visează? Cum să ia 80% din sufragii? Nici dacă ar fura nu ar reuşi să adune atât. De vreo alianţă cu opoziţia nu poate fi nici vorba, deci – ceva trebuia să se întâmple. Şi iată că nu am aşteptat prea mult!
La scurt timp am dezlegat “misterul”. Astfel, judecând pragmatic asupra pompoasei şi mult discutatei plecări de ieri a lui Marian Ilici, cred că cele 80% ale lui Voronin devin acum plauzibile, cel puţin pentru autorii acestui scenariu. Să fie oare lupul pus paznic la oi? De ce nu?! Scopul scuză mijloacele, pare să fie deviza comuniştilor. Mă rog, la urma urmei, fiecare acţionează cum se pricepe mai bine. Important e ca adversarii, adică opoziţia liberală, în cazul nostru, să fie atenţi şi să nu prindă nada.
Cine joacă şah ştie că un pion poate ajunge chiar şi regină în acest joc. Extrapolând situaţia politică din R. M cu ajutorul acestui joc, putem spune că regina, adică Zinaida Petrovna Greceanîi, a “bătut” cam aiurea în ultima vreme şi fără nici un rezultat. Şi aşa într-un editorial) a dat-o în bară, iată că, cel care părea un pion în ultima vreme în mâinile lui lider maximus (n.n. – V.Voronin), adică Marian Ilici, acum poate să devină, metaforic vorbind, regina comuniştilor. Asta în condiţiile în care fostul preşedinte al parlamentului fie şi-ar constitui un partid, fie, aşa cum deja se vehiculează, ar putea fi cap de afiş pe o listă comună a PD, PSD şi UCM în alegerile parlamentare anticipate.
Deja am şi auzit unii dintre colegi spunând că plecarea lui Lupu de la comunişti ar însemna sfârşitul acestui partid. Nici pe departe, cred eu. În primul rând pentru că în PCRM Vladimir Voronin este cel “carismatic”, iar Lupu… Lupu nu poate fi decât asul din mânecă a acestuia. În al doilea rând, nu cred că fostul speaker şi-ar permite de capul său să facă asemenea mişcări, mai cu seamă în actualul context socio-politic extrem de tensionat din republică. Sunt aproape sigură că Voronin nu ar permite o asemenea lovitură de imagine pentru PCRM, dar mai ales pierderea celor câteva procente pe care Marian Ilici i le aducea şi care, la viitoarele alegeri anticipate, ar fi fost extrem de importante. Plecarea lui Marian Lupu putea fi acceptată de către Voronin doar cu o condiţie – că acesta va accede în viitorul parlament şi, printr-o eventuală alianţa cu comuniştii, vor cumula cele 80% mult râvnite. Astfel, s-ar repeta scenariul de la 4 aprilie 2005 şi ar rămâne totul pe vechi.
Şi am mai citit prin unele ziare sau bloguri, precum că Lupu ar putea emigra la unul dintre partidele de opoziţie – în special PLDM. Nici asta nu cred. Faptul că Vlad Filat, liderul PLDM, a salutat plecarea fostului şef al parlamentului de la comunişti nu înseamnă nici pe departe că Lupu va merge la democrat-liberali. Cred că PLDM sau AMN (PL a exclus această posibilitate), îşi dau perfect seama de ce risc îşi asumă. În tabăra unuia dintre aceste partide Lupu nu ar aduna electoratul, ci, dimpotrivă, l-ar dispersa. Să nu uităm că electoratul opoziţiei, care de altfel este unul informat şi cultivat, nu este uşor de dus de nas. Mai mult, o parte a acestuia a fost dezamăgită în campaniile anterioare de unii lideri care au trădat. Asemenea experienţe nu se uită uşor, mai ales în rândurile unui electorat atât de radical cum este cel al opoziţiei actuale. În plus, din câte experienţe au fost până acum, democraţii – partidele şi electoratul acestora – nu au acceptat nicioadată pe nimeni care a emigrat la comunişti sau a fost de la bun început de partea acestora. Mai ales să îl primească înapoi! Exemple sunt atât în politică, dar şi în ziaristică. Deci, nu văd de ce, după atâţia ani de docilitate comunistă, Marian Lupu ar face o excepţie? Aşadar, sunt prea multe disocieri în această ecuaţie, iar saltul ar fi prea mare şi riscant, atât de o parte, cât şi de cealaltă.
Şi încă un aspect important. Nu este deloc neglijabil faptul că Marian Lupu a fost aliatul lui Voronin la 7 aprilie. Să nu uităm că domnia sa a fost la masa de negocieri în faţă cu opoziţia. Prin urmare, era o piesă importantă în acel joc, respectiv cunoştea detaliile şi dedesubturile. L-ar lăsa Voronin acum să acţioneze de capul lui? Nu prea cred. Aşa cum nu prea cred că lui Marian Lupu i-ar plăcea să sară brusc dintr-un fotoliu cald şi sigur, oferit de comunişti, în barca opoziţiei, unde riscurile şi obstacolele sunt acerbe. “Modul isteric în care a reacţionat Lupu nu este un început bun pentru o nouă carieră politică”, a spus comunistul Mark Tkaciuk. Credeţi că asta şi-ar dori Lupu dacă ar acţiona de bunăvoie, adică bătăi de cap în plus? Puţin probabil.
Eu ştiu una şi bună: lupul părul îşi schimbă, iar năravul ba. Poate greşesc. Dă doamne, dar nu m-aş mira să fie o nouă rocadă a comuniştilor.