Se pare că 45 de ani de despotism comunist în România, urmați de o tranziție turbulentă la capitalismul pieței libere a instaurat o nouă tiranie a materialismului și a valorilor sale aferente.
Dintre toate “Noile lucruri noi” pe care noii îmbogățiți și speculatori le pot achiziționa, automobilul este cea mai șocantă și irevocabilă afirmare a statului social și a superiorității față de concetățeni. Caracterul său tangibil prevalează asupra casei, care este imobilă, a hainelor și a “jucăriilor” care sunt statice în comparație cu acesta și cu serviciile consumate, care sunt trecătoare și invizibile pentru majoritate.
Baricadați în liniile arogante și vaste ale unui Audi Q7 sau în masivitatea de tanc a unui Chrysler 300C, noua elită financiară românească își poate striga supremația fără să uzeze de coardele vocale la orice intersecție semaforizată și un orice parcare, atrăgând privirile hipnotizate ale muritorilor de rand, fără să trebuiască să care cumpărăturile de la Mega Image prin transportul public sau, Doamne ferește, pe jos.
Spuma va atinge noi culmi pe seama unei limuzine Maybach, unde cu o simplă apăsare de buton se poate trage perdeaua între ei și “târla” de pe stradă, așa cum companiile de alimentație “de fițe” cu prețuri exorbitante trag o linie între cei care-și pot permite să spargă echivalentul unui salariu mediu pe un prânz de cei care nu pot.
Societatea, un separator de indivizi în categorii distincte de “șmecheri” și ”fraieri”, bogați și săraci, permite abateri mici de la normă. Concurența insuficientă duce la o piață dominată de vânzător, unde ești obligate să accepți oferta așa cum e sau să nu cumperi deloc, asta în cazul când ai un venit disponibil. Individul va încerca în zadar să se definească pe sine însuși drept “altul”, prin cultura pe care o consumă în timpul liber, dar va fi recunoscut ca atare doar în cadrul unei comunități-nișă. Pentru publicul larg el va fi “fraier” sau prost, deoarece lipsa de cai-putere de sub capotă sau lipsa ochelarilor de soare de marcă de pe cap îl vor defini ca atare.
Între timp, limuzinele devin tot mai mari, “full option” bate toate recordurile de mărime, tot felul de lucruri noi provoacă isterie doar pentru că sunt noi, ciclurile de modă se succed cu certitudinea planurilor cincinale în agricultură. Prețul unei cafele la o cafenea de pe Dorobanți ajunge la echivalentul salariului pentru un necalificat pe o zi. Fenomenul “Groudhog Day” (al repetării cu obsesivitate) în a dori să posezi tot ce este nou și la modă, spre deosebire de ce este bun, devine tot mai sever pe măsură ce România devine un vacuum de bunuri regurgitate, retușate sau adaptate pentru atmosfera de moment și refurnizate pieței ca o porție de cartofi prăjiți încăliziți la microunde și serviți unui copil obez.
Și se pare că nimic nu s-a schimbat în ultimii 20 de ani, pe când înainte mergeam plin de speranță și solidari în săracie spre promisa Utopie Socialistă, acum ne-am fragmentat ca “pluton” și am intrat în cursă, unii pe jos, alții în Ferrari 599 GTB Fiorano, către un orizont iluzoriu al dominației depline asupra concetățenilor prin simpla posesiune de lucruri.
Articolul este o adaptare a unui text scris în engleză. Iată și originalul:
It would appear that 50 years of Communist despotism in Romania followed by a turbulent transition into free market capitalism has brought about a new cultural tyranny of materialism and its afferent values.
Of all the ‘New New Things’ that nouveau riche entrepreneurs and speculators can acquire, the Automobile is the most arresting and most irrevocable statement of social standing and of dominance over fellow citizens. Its tangibility prevails over that of the house, which is immobile, of clothes and ‘gadgets’, which are comparatively static, and of services consumed, which are fleeting, invisible to most.
Enveloped in the arrogant, space grabbing lines of an Audi Q7 or tank-like blockyness of a Chrysler 300C, the newly anointed Romanian financial elite can scream supremacy without moving a vocal chord at every traffic light and in every car park, garnering transfixed gazes from lesser mortals who have to contend with carrying their ‘Mega Image’ shopping bags on Public Transport or, God forbid, on foot.
The cream of the crop will go one step further in the back of a Maybach limousine where a push of a button can draw a curtain between them and the ‘rabble’ on the street, much in the same way as exorbitantly priced ‘de fitze’ catering establishments draw lines between those who can afford to splash an average month’s salary on one meal, and those who can’t.
Society, a streamlined sorter of individuals into the distinct categories of ‘smecher’ and ‘fraier’, haves and have-nots, permits little deviation from the norm. Insufficient competition makes for a seller’s market, where you buy the package as it comes or buy nothing, that is, if you even own disposable income. The individual may try in vain to define himself as ‘other’, through the culture he consumes in his spare time, but only within a niche community will he be recognized as that which he has intended himself to become. To the wider consensus, however, he is a ‘fraier’, or fool, because the distinct lack of horsepower under his bonnet, or lack of designer sunglasses on his head, define him as such.
All the while, the limousines get larger, ‘full option’ breaks new boundaries of fullness, new things cause hysteria for no other reason than that they are new, trend cycles forge ahead with the certainty of agricultural five year plans. The price of a coffee in a Dorobanti cafe reaches the price of a day’s unskilled labour. The Groundhogesque phenomenon of striving to own what is new and exclusive over what is good takes on ridiculous severity as Romania becomes a vacuum of goods regurgitated, retouched, tweaked for the mood of the moment and re-served to the market like microwave-reheated French fries to a fat kid.
And it seems that nothing has changed in 20 years other whereas we were marching hopefully and in impoverished unison towards the promised Socialist Utopia, we have now broken up as a ‘peloton’ and are now racing, some on foot, some in Ferrari 599 GTB Fiorano, towards the illusory horizon of ultimate dominance over fellow men through sheer ownership.
Mi-a plăcut articolul.