Cu mâinile înfipte in buzunarul şorţuleţului
Pipăie biluţele de cristal lucios
Străbătute de dungi colorate
Ca să le facă distincte şi unice
Ca pe noi.
Nerăbdătoare să poată evada din ochii mamei
Care-i netezeşte guleraşul cu o mângăiere
Şi-o mustră că şosetele’s căzute,
Î-si pipăie biluţele din buzunar
Adulmecând plăcerea jocului plănuit
În taină.
Afară prispa-i inundată
Cu mireasma liliacului dat în floare
Şi scăpată de sub ochiul mamei
Îngenunchează pe podeaua de lemn
Brăzdată de crăpături ca o faţă bătrână,
Mărturie a timpului păsuit.
Soarele lucind
Scapără scântei de aur în biluţele din mâna fetiţei
Ce le da drumul către zid
Ca sa se prindă una pe alta,
Cum văzu joaca la alţi copii.
Dar bilele nărăvaşe
Se pitiră printre scânduri
Ca la jocul de-a faţa ascunselea
Şi nu le mai putea găsii.
Necăjită,
Mâinile pipăind buzunarul şorţuleţului gol,
S-a întors fără un cuvânt la mama
Cu ochi îndureraţi
Din care biluţe de cristal lucitor
Alunecau în rortogoale
Pe obrajorii ei împurpuraţi.