Alhambra este inevitabilă în orice itinerar turistic andaluzAndaluzia este o victimă a propriului ei succes. Această regiune a Spaniei, până nu de mult un ținut agrar mediteraneean a cunoscut în anii acestui secol cea mai rapidă creștere economică din regat și cel mai rapid ritm al construcțiilor.
Peste tot se construiesc șosele moderne, deși rețeaua de drumuri este extrem de densă, peste tot se construiesc case noi și ai impresia că majoritatea imobilelor, mai ales în micile localități, au fost înălțate în ultimele două decenii.
Dar acum, în plină recesiune, Andaluzia este lovită din plin de reducerea drastică a creditării care a dus la înghețarea multor proiecte de construcții.
La Granada, vechea capitală a Spaniei islamice, municipalitatea are numeroase proiecte de reabilitare a unor imobile vechi, incluisv în vechiul cartier musulman Albaicin, din coasta dealului pe care este Alhambra, complexul de palate al stăpânitorilor islamici de până la 1492.
Dar orașul, cu o populație de peste 250000 de locuitori, are și cartiere noi, de blocuri de 10 etaje, sigur, mai frumoase decât cele din România, dar în fapt tot niște cutii de chibrituri urbane. La fel la Malaga, pe malul Mării Mediterane, unde în centrul istoric vederea spre mare a fost blocată de un grup masiv de blocuri. La Salobrena, localitate balneară la Mediterană, pe dealul unde se află o fortăreață medievală s-au construit case devacanță vopsite toate în alb, care privite mai de aproape nu arată așa de atractiv ca văzute de departe.
Turismul și construcțiile au ajuns acum principalele ramuri ale economiei Andaluziei, care, cu o populație de opt milioane este cea mai populată din Spania. Agricultura, tradițional ocupația de bază în sud, a căzut victimă exodului înspre marile orașe, Sevilla, Malaga, Granada sau Cadiz, și acum are nevoie de mână de lucru sezonieră străină pentru culegerea recoltelor, de pildă cea de măsline, căci dealurile și munții Andaluziei sunt plin de măslini.
Alhambra – giuvaierul coroanei
Granada cu Alhambra, dar și Cordoba și Almeria, sunt atracții turistice majore, mai ales datorită vestigiilor civilizației islamice care a dominat Spania între 711 și 1492. Deși regii catolici au avut o politică de anihilare a prezenței musulmane în peninsula Iberică după “Reconquista” din 1492, unele edificii, precum Alhambra, au supraviețuit, mai mult prin nepăsare decât printr-o dorință activă de a păstra acest patrimoniu.
Alhambra a căzut în decrepitudine și doar interesul ocupanților francezi la începutul secolului al XIX-lea și al celebrului scriitor și diplomat american Washington Irving au salvat această bijuterie arhitecturală de la dispariție.
Astăzi, Alhambra este asaltată de turiști, iar autoritățile spaniole au luat măsura protejării complexului prin limitarea numărului de vizitatori și a duratei de vizitare. Serviciile turistice în general sunt de o calitate bună, deși afișajul nuu este întotdeauna la înălțime, iar unele persoane care lucrează în aceste servicii au apucături parcă preluate din România.
Și fiindcă veni vorba de România, trebuie să menționez prezența vizibilă a românilor, mai ales prin ghișeele speciale din autogări – Malaga și Granada – unde se vând bilete la curse directe în România și retur.
Andaluzia poate constitui un model de dezvoltare pentru România, mai ales acum după aderare la Uniunea Europeană. Regiunea a beneficiat de o infuzie masivă de fonduri după aderarea Spaniei la Comunitatea Europeană în 1986 și acest lucru este vizibil, mai ales în infrastructura rutieră.
Desigur că Andaluzia are pe o suprafață de circa trei ori mai mică decât România toate atu-urile – un relief spectaculos, o climă mediteraneeană, orașe vestite cu un patrimoniu recunoscut la nivel mondial. Nu este însă suficient să primești bani de la Uniunea Europeană, trebuie să știi să-i folosești în mod eficient, or România nu a demonstrat acest lucru până acum, deși este încă relativ devreme.
Poate că lucrătorii români, cel puțin cei care se vor întoarce în România, vor folosi experiența câștigată aici și vor începe și mici facarei în domeniul turismului, unde țara ar avea atâtea de oferit. Este bine însă să învețe din experiența Andaluziei și să evite unele dintre excesele care însoțesc modernizarea. Unul dintre ele ar fi uniformizarea culinară, care face ca mâncărurile tradiționale locale să dispară practic și trebuie să spun că pe durata sejurului meu din Andaluzia nu am mâncat prea bine.
În orice caz, vă recomand cu căldură Andaluzia, care oferă de toate pentru toți. Nu veți regreta o vacanță acolo, vă asigur.