Respingerea candidaturilor comuniste pentru fotoliul de Preşedinte oferă opoziţiei posibilitatea de a se revanşa pentru evenimentele monstruoase post-electorale din RM, dar şi pentru falsificarea scrutinului per ansamblu. Deşi, aparent actuala opoziţie parlamentară are o poziţie consolidată, ca urmare a anticipatelor starea lucrurilor se poate schimba radical, în defavoare unor anumite formaţiuni.
Lista comună pentru opoziţie – şansă ambiguă …
În condiţiile unor formaţiuni politice eterogene (după pondere politică, origine şi componenţă, organizare internă, agendă externă etc.), unite accidental ca reacţie la comportamentul post-electoral al guvenrării comuniste, cu scopul obţinerii puterii reale, constituirea unei liste comune este improbabilă. Or, liberalii pot invoca faptul că liderul PLDM a votat în 2005 pentru V. Voronin, iar AMN s-ar putea opune ideei contopirii sale cu partide noi şi mai robuste, pe o listă comună.
Ideea de stabilire a listei comune este destul de fragilă şi ar putea fi torpilată din cauza eventualei identificări anevoioase a “partidului lider”. Mai mult, aceasta se corelează strâns cu disponibilitatea partidelor de a face cedări reciproce pentru atingerea “interesului naţional comun”.
Din alt punct de vedere, înfiinţarea unei asemenea platforme va salva actualele partide parlamentare care au obţinut pe 5 aprilie 2009 un cumul modest de voturi (spre exemplu, AMN – 9,77 % după renumărare sau 11 mandate).
Alternativa participării individuale la posibilele alegeri anticipate permite celorlalte două partide parlamentare de opoziţie să refuze în cele din urmă la lista “salvatoare” anti-comunistă.
Partidul Liberal mizează pe legăturile cordiale cu liderul spiritual al PD-L-ului românesc, care în scopul atragerii voturilor cetăţenilor moldoveni pentru europarlamentare şi alegerile prezidenţiale din România a lansat iniţiativa urgentării procesului de redobândire a cetăţenie. În atingerea acestui obiectiv Traian Băsescu recurge la survolarea spaţiului mediatic pe baza unor decalaraţii populiste, unele dintre care sunt adresate nu numai guvernării comuniste sau Moscovei, dar ţin şi de subiectului integrării europene a RM (recent, la Atena, preşedintele român a declarat că RM trebuie primită cât mai repede în UE, prin intermediul pachetului Balcanilor de Vest, 28.05.09, www.deca.md). De asemenea, liberalii moldoveni intenţionează să folosească efectele victimizării vicepreşedintelui PL, Dorin Chirtoacă, rezultate din contradicţiile dintre primarul de Chişinău şi autorităţile centrale (în prezent, poate fi exemplificată iniţiativa procuraturii în cazul deplasării lui Chirtoacă la Washington sau acuzaţiile aduse de Primar la adresa guvernării comuniste în legătură cu renovarea Parlamentului planificată încă în 2006 etc.).
Spre deosebire de celalte partide aliate, PLDM îşi construieşte strategia pe aspectele legal-juridice ale acţiunilor comuniştilor care afectează viabilitatea statului de drept, respectarea drepturilor omului şi democratizarea RM.
În orice caz, PL şi PLDM sunt favorite pentru a accede în Parlament în cazul scrutinului anticipat. Pe când, AMN urmează să manevreze abil în vederea atingerii aceluiaşi obiectiv.
PCRM în fruntea clasamentului
Contextul existent oferă o serie de oportunităţi comuniştilor care nu numai că şi-au păstrat pârghiile necesare pentru influenţarea voturilor electoratului (resursele administrative, monopolul mediatic, acoperirea bisericii, conjunctura externă etc.), dar şi au intrat în posesia unor argumente puternice noi, deşi false, la adresa opoziţiei. Cu toate că, PCRM-ul a reuşit să-şi menţină un status-quo electoral favorabil, există o serie de circumstanţe care îl dezavantajează (deficienţele bugetare, urmările economice nefaste ale crizei mondiale, revenirea migranţilor moldoveni etc.). De aceea, pentru a evita posibilele riscuri de ordin intern sau exogen, comuniştii elaborează planuri alternative în cazul anticipatelor. În acest sens sunt antrenate câteva instituţii de o importanţă colosală pentru comunişti: aparatul administrativ; sursele mass-media loiale sau cele subordonate PCRM; structurile politico-diplomatice şi mediatice ruseşti; instituţia bisericească, instituţia preşedintelui (V. Voronin) etc. Totodată, convingerea comuniştilor este alimentată de faptul că alegerile desfăşurate în sezonul estival va permite mobilizarea activă, din motive obiective sau/şi subiective, a categoriilor de votanţi pro-comunişti (din rândul pensionarilor, populaţiei rurale, vorbitorilor de limbă rusă sau votanţilor pro-ruşi etc.).
Deşi comuniştii posedă aşi valoroşi pentru o prestaţie bună la alegerile anticipate, ei nu reununţă la ideea unui dialog şi reconcilieri cu opoziţia în realitate insuficient de bine sudată. De fapt, PCRM-ul sub pretextul realizării consensului naţional, susţinut expres de UE, depune eforturi pentru a găsi „votul de aur”. Această iniţiativă face posibilă nu numai exercitarea unor presiuni asupra opoziţiei, dar şi coruperea ei. Sub gravitaţia premiselor existente, PCRM este focusat pe atingerea unui numitor comun cu partide din opoziţie cu şanse modeste de a se remarca în alegerile anticipate, cum ar fi Alianţa Moldova Noastră. În orice caz, achiziţionarea votului de “aur” va însemna trădare, care va fi taxată în viitor. De aceea, formaţiunea politică care va accepta această “afacere dubioasă”, indiferent de gradul de transparenţă a acesteia, în schimbul unor dividende materiale, va trebui să îşi asume riscul expulzării de pe arena politicii active din RM (proprie pentru aşa partide ca PPCD şi PD).