Da, preşedintele bântuie ţara în lung şi în lat, după cum ne promisese sau, mai degrabă, îşi promisese şi promisese adversarilor dumisale.
Constatam data trecută că are dreptate să procedeze aşa, chiar dacă nu şi-a anunţat candidatura. Are dreptate tehnic, vreau să spun, pentru că poate beneficia de poziţia sa oficială pentru a-şi pune în dificultate adversarii. Are dreptate şi în fond, dar cred că se înşală asupra formei! De când a început campania pentru europarlamentare, dl Băsescu s-a aruncat pur şi simplu asupra teritoriului, a profitat de fiecare ocazie ce i s-a oferit, i-a fost oferită sau şi-a oferit-o singur.
N-a rezistat tentaţiei şi n-a ştiut să evite nici capcanele. A tuns oaia dlui Flutur, sub dealul scris cu trupuri de oi, s-a repezit la Bucureşti la forumul economic, a trecut în viteză pe la Muntele Athos şi, înaintea vizitei în Israel, a ajuns şi pe la Hurez, unde l-au aplaudat suporterii pesedişti şi, tot în mare viteză, a ridicat şi un premiu „de om al anului”, deşi anul n-a ajuns încă la jumătate! În cursul acestor peregrinări frenetice am aflat ce pozne făcea în copilărie laolaltă cu frătânele, că era răzgâiat, cum erau fiicele în propria copilărie, şi alte detalii de familie ori banalităţi despre lume şi viaţă. N-am aflat nimic despre mersul proiectului politic din 2004, nici dacă se întrevede altul mai norocos, iar despre criză ne-a spus ce ştiam, că există şi nu ne-a ocolit.
O campanie neoficială cu consum enorm de energie, menită să-l păstreze pe preşedinte în atenţia publicului cu orice preţ, dar haotică, ori nu reuşesc eu să-i întrevăd sensul. Adversarii, dar acesta este rolul lor, au calificat-o drept disperată. Nici suporterii nu par foarte lămuriţi, de vreme ce dl Cărtărescu, deşi nu se declară dezamăgit de preşedinte, constată că acesta n-a putut face prea multe pe parcursul mandatului.
Nu ştiu dacă agitaţia prezidenţială e semn de disperare, dar diagnostichez o emotivitate crescută, un surplus de adrenalină. Poate fi şi semn al cunoscutei mobilizări, dar atunci cred că e pretimpurie, obositoare. Dar poate fi şi efectul calculului rece – dl Băsescu ştie că va câştiga primul tur, dar ce se întâmplă dacă adversarii îşi pot mobiliza alegătorii pentru al doilea tur în jurul celui rămas în joc?