De la inceput pot spune ca acest subiect este complicat, intortocheat si derutant…
E greu de spus cu ce ar trebui sa incep. Sa incep cu ipocrizia tarului Petru Intai?
1. Primele scandaluri
Cand acesta a ajuns la Paris, el a declansat un scandal diplomatic prin faptul ca l-a luat in brate pe „baiatul de pe tron”
Petru Intaiul este cunoscut pentru cateva performante fizice si…de alta natura. Era un urias, dupa normele de azi: avea 2m si 8 cm. Falca lui inferioara arata execrabil, cu toate incercarile contemporanilor lui de a face corectii in picturi. Cat despre marimea pantofilor pe care ii purta…erau pantofi de copil! Folosea mai multe randuri de pantofi pentru a nu parea caraghios!
El a fost primul tar care a interzis relatiile homoerotice in cadrul armatei Rusiei (dar nu si pentru restul populatiei, pentru care relatiile homoerotice au fost interzise abia in anul 1835!), in timp ce avea o droaie de iubiti, bine cunoscuti de catre istorici.
Trebuie spus ca pana la el Rusia a avut o traditie liberala in aceasta privinta in ciuda bisericii crestine.
Este la fel de adevarat ca Petru nu a scos in afara legii…sexul oral (din motive ramase necunoscute). Se cunoaste insa foarte bine misoginismul lui. De fapt la Petrodvoretz am putut vedea ilustrata distractia lui preferata: sa gaseasca mereu alte modalitati de a umili femeile, cu ajutorul unor furtune de apa „bine plasate” in parc…
Trebuie spus ca dupa domnia lui, boierii rusi au adoptat un sistem de evaluare a tzarilor lor foarte simplu: daca nu le placea de vreun tzar, il acuzau ca a fost homosexual!
Procedeu pe care l-a preluat si cetateanul Ion Coja, seful „Vetrei romanesti”: daca lui nu i-a placut actul de la 23 August 1944, in mintea lui toti care au participat la acest act au fost „homosexuali”. Curat cultura ruseasca! Cum stimabile Coja, nici chiar regele Mihai nu a fost heterosexual?
Ca sa folosesc o expresie ardeleneasca despre dl Coja, i-as spune: „stimabile, aici vorbeste gura fara dumneata!”. Si ce alternativa ar fi existat atunci, cu exceptia acceptarii distrugerii totale a tarii? Dar acesta e alt subiect!
2. Homosexuali retroactivi: Ivan cel Groaznic si altii
Ce-i drept, nici unui contemporan al lui Ivan cel Groaznic nu i-ar fi trecut prin cap sa-l acuze de ceva pe acesta, pentru ca numitul tzar avea un tic nervos: sa reteze capetele adversarilor pentru cel mai mic fleac. Retroactiv insa istoriografia rusa a inventat acest mod de departajare intre „tzarii buni” si cei „rai”: departajarea dupa prejudecati. Unii tzari au fost ucisi in plina strada, tarandu-i de organele genitale pe ei si pe presupusii lor iubiti, cum a fost cazul tzarului Dmitri si al iubitului sau. Mai ales clerul rus este la originea unor asemenea operatii de PR.
Perioada tzarista a fost un timp extrem de represiv. Insa in ciuda acestui fapt, o serie intreaga de scriitori si artisti rusi au iesit la iveala ca fiind homosexuali. Aici nu ma refer numai la Gogol, Dostoievski, Diaghilev, Nijinski, Michail Kuzmin, etc etc, ci si la nume la fel de consacrate, daca nu si mai cunoscute!
De curand am citit un Lexicon rusesc tradus in engleza, intitulat „Out of the blue”, care da citate inedite din jurnalele personale ale unor scriitori rusi de prima mana!
Pot spune ca textele traduse direct din jurnalele lui Gogol, Puskin si mai ales din Lev Tolstoi vor determina multe ridicari de sprancene!
Astfel, Lev Tolstoi isi facuse (cand era un scriitor tanar) o lista cu familiile nobiliare din Moscova si Sankt Peterburg, care au baieti sau adolescenti frumosi!
Puskin, „cantaretul femeilor frumoase” vine si el cu marturisirea ca in vizita lui la Chisinau nu i-a placut fizic de nici o femeie, in schimb trei baieti l-au cucerit!
Ce putem spune, ca baietii moldoveni l-au avut pe „vino’ncoa” pentru Puskin? Se pare ca acesta ar putea fi motivul pentru care chisinovienii nu vor nici in ruptul capului sa inlocuiasca statuia lui Puskin cu cea a unui scriitor mai autohton, ca Rebreanu!(presupun:))
3 „Comunizmu” Liberator
In conditiile in care „marele Lenin” nu avea o orientare sexuala acceptata de societate, ar fi fost de asteptat ca tocmai comunismul sa elibereze oamenii de prejudecati, ceea ce nu s-a intamplat decat pentru un timp foarte scurt, la incepiutul revolutiei-putch a lui Lenin. Care este motivul?
Exista mai multe motive care au concurat, dar primul motiv discutat in literatura istorica gay din Occident este faptul ca unul dintre cei trei corifei traditionali ai comunismului, Friederick Engels era fiul unui rabin extrem de habotnic. Ca urmare Engels era un adversar inversunat al homosexualilor! Apoi Stalin, punand mana pe puterea absoluta, a taiat orice drepturi posibile pentru homosexuali, desi el cunostea foarte bine problema. Ilya Eisenstein, care era homosexual, a supravietuit bine sub Stalin atata vreme cat se prefacea ca e indragostit de o persoana de sex opus si il lauda la maximum pe dictator. E greu de crezut ca Stalin nu stia toate amanuntele despre el, dar impostura era ceva natural pe atunci, mai ales in perioada cand Stalin avea nevoie de evrei si alte minoritati ca sa controleze societatea. Mai tarziu, evident, Stalin a inceput campania anti-semita, cum era de asteptat de altfel. Dictatura comunista a simtit tot timpul nevoia de a utiliza minoritatile, pe care de altfel le folosea, rand pe rand, in scopuri politice.
4. Prezentul glorios
Daca voi cita alianta stabilita in anul 2006 intre trei bigoti reprezentativi ai Rusiei: Un Rabin habotnic (Chief Rabbi Berl Lazar), un musulman habotnic, (Grand Mufti Talgat Tadzhuddin) si Gennady Raikov, reprezentantul auto-numit al Rusiei Crestine, de fapt un politician sustinator devotat al lui Putin, vom intelege ca in timp ce in restul lumii extremistii iudei si musulmani nu se inteleg perfect, in momentul cand apare posibiliatea de a-i blama pe homosexuali pentru orice, acesti habotnici gasesc totusi un limbaj comun. Curios insa ca Biserica Ortodoxa a Rusiei inca nu s-a manjit sa cada in alianta cu fanaticii iudeo-islamisti din Rusia!
Insusi Putin a cuvantat in legatura cu acest subiect, vorbind „cu ambele parti ale gurii sale” (cum s-ar exprima americanii). Mai precis, el a spus ca este preocupat de natalitatea scazuta a Rusiei (cu alte cuvinte homosexualii ar fi vinovati de asta, si nu conditiile materiale) iar pe de alta parte este pentru respectarea drepturilor omului (adica cum vine duplicitatea asta?).
5. Viitorul si mai luminos
Evident ca in absenta cadrului juridic adecvat, care sa reglementeze din punct de vedere legal situatia, chiar si putinele progrese facute de homosexualii rusi se pot evapora oricand.
Si totusi exista astazi si un curent pozitiv „de facto”. Se inregistreaza in unele segmente ale populatiei o scadere a nivelului prejudecatilor si o evolutie – lenta ce-i drept – spre o societate mai buna. Aproape 12 % din rusi sunt de acord cu „gay marriage”, adica probabil toti homosexualii rusi, sau nici macar ei. Insa, chiar astazi, 17 mai 2009, a avut loc o incercare de organizare a unei parade gay in Moscova, care a esuat, deoarece toti participantii au fost inchisi de politie. De remarcat aceleasi „contramanifestatii” ale extremei drepte sovine religioase rusesti ca la Bucuresti: manifestatia cu icoane, patentata pentru prima data la noi in tara. Curat protocronism al cozii! Putem sa fim „mandri” ca rusii ne iau exemplul!
As vrea sa contrapun acest text cu niste „stiri pozitive” despre homosexualitatea in Rusia, in care nici cei care le lanseaza nu par a crede.
Da, e grozav ca tanarul X de 21 de ani a spus ceva pozitiv la un interviu al unei agentii de stiri europene. Insa cu o floare nu se face primavara!
un articol ce tratează pozitiv homosexualii, cu scopul de a-i promova.
Dacă te-ai uita în gura homosexualilor – toţi sunt ca ei, iar cei ce-i urăsc- sunt homosexuali latenţi.
Mi-i scârbă de aşa articole. Regret, dar este sub nivelul oricărui portal de ştiri astfel de tratări.
Homosexualitatea este şi a fost un lucru scârbos, o patimă rea.
Acest portal doreşte cumva să ridice imoralitatea la rang de virtute??
Acest portal dorește să educe neanderthalieni ca „alexandru” să gândească la nivelul anului 2010 în Europa civilizată, unde homosexualii sunt considerați cetățeni ca oricare alții.
Am si eu unele semne de intrebare in privinta lui Lev Tolstoi, este posibil sa fi avut relatii homosexuale, pe cat de multe, infinit de multe a avut cu prostituatele, cred ca l-a intrecut in acest domeniu si pe lord Byron, care se lauda intr-o scrisoare catre prietenul sau, imi scapa numele, ca a avut peste 200 de tarfe, insa la Tolstoi tinand cont ca a fost de 4 ori bolnav de boli venerice, cred ca numarul a fost dublu, la batranete a avut un prieten, presupus fratele vitreg al tarului, caruia ii destainuia in scrisorile pe care i le trimitea o dragoste imensa si dorinta de-a locui impreuna, pacat ca nu a detailat, ce inseamna aceea iubire, putea sa fie bunaoara ca cea a personajului sau Pierte Bezuhov pt Andrei Bolkonski, o iubire spirituala, frateasca, curata, extraordinar de frumoasa, daca ne luam dupa sotia lui Tolstoi, o anume mediocra Sofia, a fost o iubire homoerotica.
Pentru Marilena:
Aici am cautat sa arat numai lucrurile pentru care am gasit dovezi credibile.
Deci este sigur ca Tolstoi alerga dupa baieti in tinerete, ceea ce il face mai degraba pederast decat homosexual. Pe de alta parte in aceeasi monografie ruseasca tradusa in engleza sub titlul „Out of the blue” (adica „Din senin”) autorii (anonimi din cauza conditiilor actuale din Rusia) spun ca nu au gasit dovezi ca mai tarziu in viata el ar fi fost homosexual.
Poate sa fi fost, dar s-a ascuns foarte bine. Dar ceea ce citati din activitatea lui literara mai degraba inclina sa sugereze ca si mai tarziu a fost fascinat de „iubirile curate”, care de obicei sunt asociate mai mult cu pederastia de tip antic. Poate a fost bisexual.
In privinta lui Dostoievski, lucrurile sunt mult mai clare pentru ca el a fost cu mult mai „transparent” decat alti scriitori. Iubirea lui pentru baiatul Alei, descrisa fara prea multe ezitari in cartea sa „Amintiri din casa mortilor” care se refera la anii traiti de el in surghiunul in Siberia, sugereaza ca nici el nu poate fi definit ca „heterosexual”.
Referitor la faptul ca Byron a avut foarte multe relatii cu „tarfe”, acest lucru este interpretat azi de psihologi ca indicand tot homosexualitatea, sau pederastia acestuia. De altfel sunt arhicunoscute relatiile lui cu tineri; chiar si unele scandaluri pe care le-a avut in Italia si Grecia.
Soarta lui in Grecia, contributia lui la eliberarea Greciei de turci au legatura cu preferintele sale erotice. Sunt sigur ca daca ar fi stiut el pentru ce fel de „Grecie” isi da viata, ar fi fugit de acest stat, devenit azi unul din promotorii homofobiei alaturi de Cipru, care in trecut era considerat locul de nastere al Afroditei si al fiului ei Eros, care inspirau atat dragostea pentru femei cat si pe cea pentru tineri.
Chiar toti marii scriitori rusi au fost homosexuali?! Chiar cei mai puternici si viteji tzari ai imperiului rusesc au fost homosexuali? Si chiar daca au fost, are vreo importanta laudativa pentru comunitatile homo lesbi, sau ajuta cu ceva in lupta contra discriminarii??? Vom iubi mai putin sau mai mult operele acestor artisti, oameni politici, personalitati?!
M-ar fi bucurat sa aflu cum luptati dvs. impotriva discriminarilor de orice fel. Ati incercat vreodata sa-l puneti la punct pe Coja?
Cu multa simpatie, Liz.
Gasesc intrebarea „Chiar toti marii scriitori rusi au fost homosexuali?” declamativa/ridicola si nu cred ca merita raspuns. Cred ca stiti si singur(a) raspunsul la aceasta intrebare fara rost. Cat despre legatura dintre „Coja” si acest articol, o vad, ca sa-l citez pe Toparceanu, la fel ca „legatura dintre Eufrat si castraveti”. Nu cred ca articolul s-a referit la Coja in vreun fel.
Dar daca tot ati formulat o pseudointrebare despre scriitorii rusi, raspunsul corect este: da, au fost destul de multi scriitori si in general oameni de cultura rusi homosexuali. Lucru care s-a ascuns si inca se ascunde pe plan oficial. Interesant este ca sub comunism, unii dintre ei au fost mai deschisi decat sub tarism, desi pericolul expunerii era foarte mare.
Acest lucru poate si trebuie sa fie discutat azi mai ales in contextul homofobiei generalizate ajunsa la nivel de politica oficiala de stat in Rusia. Nici macar argumentele stiintifice nu mai pot fi discutate „legal”. Scoaterea la iveala a adevarului este foarte necesara, cred eu.
Cat despre referirea cealalta intrebare a dvs „are vreo importanta laudativa pentru comunitatile homo lesbi?”, am cateva observatii de facut.
In primul rand nu stiu ce inseamna pentru dvs „importanta laudativa”.
In al doilea rand, datorita gradului mare de homofobie in lumea intreaga, chiar si in statele unde se iau masuri pentru combaterea homofobiei, ca de exemplu in statul California, copiii sunt invatati la scoala, atunci cand se vorbeste despre orice personalitate – si despre orientarea sexuala a respectivei personalitati. De exemplu daca au invatat despre renastere, despre Leonado da Vinci si Michelangelo, copiilor li se aminteste si faptul ca acesti pictori de geniu au fost homosexuali.
Scopul este evident: sa se micsoreze efectele negative ale celor doua milenii de crestinism, in situatia in care si in SUA in fiecare an se sinucid inca destui tineri pe motive legate de orientarea sexuala. Asa ca nu e vorba despre „importanta laudativa”, mai ales in situatia in care in scoli si uneori in universitati tinerii minoritari isi ascund inca orientarea sexuala (dar cei „majoritari” si-o expun evident cu impunitate).
Si nu in ultimul rand vreau sa va atrag atentia ca exprimari de tipul „comunitatile de tipul homo si lesbi” sunt considerate jignitoare. Exprimati-va corect va rog.
Cat despre intrebarea la fel de inutila „Chiar cei mai puternici si viteji tzari ai imperiului rusesc au fost homosexuali?”, va pot raspunde ca daca va referiti la Petru cel Mare raspunsul majoritatii istoricilor ne-rusi este afirmativ: el a si provocat un scandal diplomatic la vremea lui din acest motiv.
Contez pe „simpatia dvs” la fel cum contez pe faptul ca ati fost botezat(a) de vreun preot cu numele „Liz Taylor”.
Santeti furibund si nu inteleg de ce. N-am stiut si nici nu era important pentru mine sa stiu despre scriitori pe care ii iubesc ca au fost sau sant homosexuali. Accentul pe care il puneti de fiecare data pe „genialitatea”, urmata de homosexualitatea unor personalitati, este deranjant.
Pe Ion Coja dvs. l-ati citat la inceputul articolului ca fiind un persecutant al homosexualilor, un homofob. In Israel unde traiesc, se spune in mod oficial „comunitate homo-lesbiana”, fiindca acesta este termenul de definire a unei comunitati pe care nu o neaga nimeni.
In privinta simpatiei, este o forma de politete, exact cum v-as fi spus: best regards, sincerely yours, etc. In orice caz nu a fost o ironie si nu era cazul sa-mi „platiti” pe loc
Tot nu va inteleg.
Ceea ce se intampla acum in estul Europei, respectiv in Rusia, Ucraina, Belarus si alte tari este de-a dreptul strigator la cer si dvs mi-l dati pe… Ion Coja ca termen de comparatie!
Ion Coja este un nimeni. El nu are nici o functie oficiala si este marginal in Romania. Chiar mai marginal decat Tokes Laszlo care este la fel de sovin si in plus are o functie oficiala la UE.
Dar nu se poate face o comparatie intre…politica oficiala a unor tari ca Rusia@comp si aberatiile unui Coja! Ceea ce se intampla in Rusia, adica homofobia de stat, este …politica oficiala. Daca Rusia ar avea ca politica de stat antisemitismul oficial, nu ati fi deranjata? Sunt sigur ca da.
Va reamintesc ca in Rusia simplul fapt de a fi homosexual este o crima. Sunt sigur ca ati avea cu totul alta pozitie si alta atitudine daca simplul fapt de a fi evreu in Rusia ar pune cuiva viata sau libertatea personala in primejdie.
Nu aveti deloc empatie, sa va imaginati in situatia altora care in mod normal ar trebui sa aiba aceleasi drepturi ca dvs.
Cat despre faptul ca intr-adevar au existat multi homosexuali geniali (dupa cum au existat destui evrei geniali), nu il puteti contesta. Daca traind in Israel va enerveaza homosexualii, asta se datoreste eticii iudeo-crestine.
As vrea sa adaug totusi o precizare: tot ce am afirmat aici se bazeaza pe surse pe care le puteti verifica si dvs.
De fapt am inteles de la inceput ce va „deranjeaza”, dupa tonul replicii dvs., numai ca eu cred ca adevarul trebuie spus, mai ales ca multa vreme el a fost ascuns in mod intentionat. Dvs vreti „sa dati lectii” in timp ce dna Marilena voia sa lamureasca lucrurile. E o diferenta!
Spuneti: „Accentul pe care il puneti de fiecare data pe “genialitatea”, urmata de homosexualitatea unor personalitati, este deranjant.”
Probabil ca si Ion Coja gandeste la fel, numai ca pe el mai degraba il deranjeaza originea etnica a unor genii. Pe mine nu. Ma deranjeaza numai neadevarul propagat pe post de adevar. Si faptul ca in timp ce toata lumea se revolta cand e vorba de discriminari etnice, foarte putini o fac atunci cand e vorba de alte tipuri de discriminare.
Îmi pare rău pentru d-ta, Liz Taylor, dar îmi permit observația că înainte de a te apuca să scrii un ecou, ar trebui să te gândești cu cine abordezi un schimb de idei în contradictoriu. […/Mod.]
În comentariul lui A.C. îți voi reliefa cel puțin două vicii de raționament: în general, toți naționaliștii extremiști de tipul lui Coja își extind veninul discriminării în toate domeniile în care aceasta este posibilă și reală: cine este xenofob, antisemit și rasist, este și… homofob! Altfel spus, întebarea d-tale este perfect legitimă! De asemenea, faptul că o seamă de artiști (între ei incluzând și scriitorii, literatura fiind o artă, nu-i așa?), au avut pe parcursul vieții lor una sau unele experiențe homosexuale nu-i situează printre „cei foarte mulți” cu această orientare sexuală!
Același lucru se poate remarca și privitor la faptul că în Statele Unite, atunci când, în cadrul orelor de educație sexuală li se vorbete elevilor despre Michelangelo sau despre Da Vinci, menționându-li-se homosexualitatea, este un lucru pozitiv cred, cu condiția să fie făcut cu măsură, așa cum presupun că se și face! Altfel, efectul este contrar celui scontat!
Cunosc cel puțin două persoane care au abordat, pe internet, un schimb de mesaje cu Ion Coja, expunându-se doar la insulte foarte „academice” din partea acestuia. Pe ambii i-am întrebat dacă au abordat aceste conversații într-o criză de… masochism! În cazul interlocutorului de mai sus, sper să nu te superi prea tare dacă te-ntreb și pe d-ta același lucru, desigur făcând referire la Anton Constantinescu.
Va multumesc d-na Grindea pentru interventie. M-am bazat pe faptul ca editorii revistei „Acum” verifica autenticitatea , necesitatea si valoarea unui articol. De fapt am vrut sa-i atrag intr-un mod foarte civilizat […/Mod.] As aprecia sa scrie ceva constructv, care sa ajute la inlaturarea acestei oribile discriminari din lumea in care traim.
Si adaug d-na GRINDEA, sant o masochista recunoscuta, am ceea ce se cheama in Israel: sindrom nashim mucot, dar nu in cazul d-lui Constantinescu.
Numai bine, Liz
Moderator: rog pe onor interlocutoare (şi interlocutori) să evite aprecieri asupra peronalităţii celuilalt (Regulament, pct.2). Mulţumesc anticipat.
Incep prin a spune cu ce sunt de acord in interventia doamnei Grindea.
„De asemenea, faptul că o seamă de artiști (între ei incluzând și scriitorii, literatura fiind o artă, nu-i așa?), au avut pe parcursul vieții lor una sau unele experiențe homosexuale nu-i situează printre „cei foarte mulți” cu această orientare sexuală!”
Total de acord. Tocmai de aceea am specificat in cazul lui Tolstoi faptul ca in afara de jurnalul sau personal din tinerete, nu exista date despre viata sa ulterioara. In schimb despre Byron, ca si despre Oscar Wilde etc exista multe informatii confirmate. Ca si despre Ceaicovski si altii. Daca pe doamna Liz Taylor o enerveaza faptul ca acestia au fost oameni de geniu, este treaba dansei.
Cand insa doamna Grindea scrie „Îmi pare rău pentru d-ta, Liz Taylor, dar îmi permit observația că înainte de a te apuca să scrii un ecou, ar trebui să te gândești cu cine abordezi un schimb de idei în contradictoriu”, nu pot decat sa observ ca este vorba de un atac la persoana mea. Daca doamna Grindea crede ca sunt Bau-Bau, este treaba dansei si nu ma priveste pe mine.
In privinta lui Ion Coja: este un nationalist sovin, dar nu are nici o putere de decizie in Romania. Cand am afirmat ca „este un nimeni”, am facut aluzie la acest lucru. Eu gasesc ca este cu mult mai grav cand un guvern (cum este cel al Rusiei, dar si al Ucrainei si al altor tari foste comuniste) propaga discriminarea pe o baza „legala” decat vorbaria fara consecinte legale a unui Coja.
Am facut observatia ca daca guvernul rus ar promova aceleasi legi pe baze etnice, pozitia sa ar fi practic „sfartecata, pulverizata” de media internationala. Cum insa politica respectiva este caracterizata „doar” de homofobie, lucrurile trec neobservate pe plan international.
Dar sa revin punctul initial de „neplacere” al doamnei Liz Taylor: faptul ca eu in loc sa-l analizez, sa-l infierez sau sa-l psihanalizez pe Ion Coja, am abordat acest subiect, care o deranjeaza intrucat am dat exemple de homosexuali geniali. Totusi nu am afirmat nicaieri ca „toti ” homosexualii au fost geniali, astfel ca nu vad ce o deranjeaza pe doamna Liz. Tot ce am spus este bazat pe date credibile.
In documentul pe care-l citez („Out of the blue”) sunt descrisi si homosexuali venali, cum ar fi directorul unei inchisori din URSS menita sa pedepseasca homosexualii.
Dar ma intreb: de ce oare nu scrie chiar dansa un articol despre Coja si imi reproseaza mie ca nu scriu?
@Anton
> Ion Coja … nu are nici o putere de decizie in Romania.
Da, dar oare nu are nici puterea de a influenţa ideologic pe cei ce au putere de decizie în România? Şi anume prin intermediul alegătorilor sau chiar direct?
De unde crezi că au apărut tot felul de organizaţii fascistoide? Generaţie spontanee? Nu, au apărut în urma influenţei ideologice de lungă durată a unui lung şir de gânditori şi intelectuali, români şi străini.
@Alex Leibovici
Nu am afirmat nicaieri ca Ion Coja nu ar avea puterea de a influenta pe cei care au puterea de decizie in Romania.
Dar afirm in continuare ca este o diferenta esentiala intre cazul in care persecutarea minoritatilor este stabilita pe calea legilor si situatia in care un individ incearca sa influenteze din afara sistemului legal (cum face Coja) situatia minoritatilor. Stiu ca voi primi „negative” pentru pozitia mea, cred ca este perfect logica.
De curand reteaua CNN din SUA a prezentat un documentar realizat de BBC in Rusia in care a aratat halul de persecutie (incredibil!) la care sunt supusi azi homosexualii in aceasta tara. Deci acolo este LEGAL ceea ce Coja numai viseaza sa „realizeze” in Romania.
E o mare diferenta!
> Nu am afirmat nicaieri ca Ion Coja nu ar avea puterea de a influenta …
Deci putem cădea de acord că Coja, deşi nu are putere de decizie în România, este un om periculos, mai ales dacă alţi intelectuali nu-i dau riposta cuvenită. Dar poate că Coja nu are decât o influenţă foarte marginală în România şi atunci nu merită pierdută vremea cu el, eu nu ştiu…
În altă ordine de idei, în legătură cu legalitatea homosexualităţii în Rusia post-1917: aceasta a fost pedepsită de Codul Penal între anii 1934 şi 1993 (Art. 121 din Codul Penal al RSSF Ruse). Asta nu are mare legătură cu atitudinea populaţiei şi eventuala combatere a acesteia de către autorităţi.
Într-adevăr, nu știți, d-le Leibovici și apreciez, sincer, faptul că vă mărturisiți nesiguranța în chestiunea Ion Coja. Astfel încât, vorba unui cuplet cântat cu decenii în urmă de Zizi Șerban: „Păi să vă spun eu…”: primul meu articol în „Acum”, intitulat „Elucubrațiile lui Ion Coja” mi-a apărut pe 22 ian. 2012. Doar cu patru luni înainte fusesem la București și, după cum am mai scris, încercasem o mare durere, când o rudă apropiată mi-a expus cu convingere și în detaliu „teoria conspiraționistă”, recomandându-mi site-ul „Fața nevăzută a lumii”. Am deschis site-ul când am ajuns acasă, la Bat YAm și am descoperit consternată că era unul neolegionar, unde Ion Coja era ținut la mare cinste! La jumătatea lui ianuarie, când presa electronică comenta o altă „perlă” a lui Coja, mi-a venit în minte ideea articolului mai-sus citat și pt. asta, am început prin a deschide „Fața”… Acolo, am găsit link-uri spre alte site-uri „pe profil”, unul mai… legionar (cu și fără „neo”) decât altul, fiecare oferind alte link-uri spre alte asemenea porcării! Am făcut „conspecte”, ca la facultate, în vederea articolului, până când am simțit o stare de rău fizic! În toate aceste site-uri, cu două-cel mult-trei excepții, Coja era (și desigur mai este) condiserat un fel de „guru” și se cita din el, Doamne iartă-mă, ca din Biblie! Astfel încât, în privința puterii de influență a lui Coja, sper că v-am…edificat olecuță!
@Rodica Grindea
Strict vorbind, din faptele pe care le expuneţi nu rezultă care este impactul real al lui Coja, ci numai faptul că Coja şi adepţii lui sunt foarte activi pe Internet. Pentru a stabili care este impactul real al lui Coja ar fi nevoie de un sondaj reprezentativ profesional.
Dar sunt dispus să admit că „Coja, deşi nu are putere de decizie în România, este un om periculos, mai ales dacă alţi intelectuali nu-i dau riposta cuvenită”, mai ales că este ceea ce am şi scris chiar eu 🙂
Observ totusi ca subiectul discutiilor s-a indepartat total de subiectul articolului.
In Rusia de azi, daca orice alta minoritate ar fi supusa la aceleasi persecutii ca si homosexualii, ar iesi un scandal international monstru.
De exemplu documentarul BBC a aratat ca santajul legat de natura personala a oamenilor a revenit in mare forta, nu numai ca o relicva din perioada stalinista.
A fost prezentat cazul unui homosexual care a trebuit sa faca o casatorie fictiva cu o femeie (ce l-a costat 16 000 euro) ca sa poata adopta un copil si apoi sa se mute cu iubitul lui (care apare acum ca „unchiul copilului”) in alt oras.
Orice denunt i-ar face praf viata!
Mai mult decat atat, nu numai homosexualii sunt tinta persecutiilor. In cazul unui divort, daca copilul a ramas cu tatal, acesta este somat sa-si gaseasca imediat alta femeie pentru „binele copilului”.
Din cate stiu eu nici o alta minoritate nu este supusa unui asemenea tratament. Nimeni nu are vreun succes daca merge la politie si reclama faptul ca „vecinul sau este evreu”. In schimb daca reclama faptul ca „vecinul sau este homosexual”, exista consecinte precise.
Mai mult decat atat, unii minoritari cu pozitii inalte s-au asociat pozitiei oficiale a lui Putin, fara sa se gandeasca ca poate veni si randul lor la persecutii.
Am remarcat că în biografia oamenilor de geniu se menţionează de fiecare dată, în cazul în care au origine evreiască, amănuntul. Asta ar trebui să ne deranjeze? Ar trebui să ne arătăm derutaţi de lipsa de logică a menţiunii? Chiar, ce legătură există între originea evreiască a unui scriitor, filosof, savant şi genialitatea lui, opera lui care au revoluţionat arta, ştiinţa, omenirea? Nu-i aşa că niciuna? Şi atunci de se insistă, totuşi?
Cât priveşte Rusia, numărul sinuciderilor în rândul tinerilor este imens, şi a crescut brusc odată cu adoptarea unor legi ce criminalizează homosexualitatea. Sar de pe blocuri cupluri de adolescenţi, s-au sinucis câţiva activişti gay în aziluri pentru migranţi din ţări occidentale pentru au aflat că cererea lor de refugiaţi politici nu va fi acceptată. Şi dacă mai pornim de la ideea că informaţia nu circulă liber ca în Occident, nu e greu de imaginat ce se întâmplă în Rusia, ce dezastru e acolo şi câte victime mor fără să se ştie nimic de ele.
@Anton
> subiectul discutiilor s-a indepartat total de subiectul articolului
Da, se întâmplă foarte des şi este destul de greu de evitat, deoarece comentatorii vin cu diverse noi nume, fpte şi amănunte, iar următorii comentatori se concenttrează pe acestea, şi aşa mai deprte, până nu mai rămâne nici o urmă din subiectul articolului. Dar foarte grav nu este, este un fenomen natural. Când cineva scrie exclusiv ceva care n-are legătură cu nimic din ce s-a discutat anterior, numai atunci cred că moderatoriii ar trebui să intervină.
> In Rusia de azi, daca orice alta minoritate ar fi supusa la aceleasi persecutii ca si homosexualii, ar iesi un scandal international monstru.
Cu trecerea timpului va fi aşa poate şi cu homosexualii. Dar persecutate sunt şi alte minorităţi, în particular naţionale, de exemplu caucazienii, şi nu sare toată lumea în apărarea lor, dor unele rare ONG-uri din Rusia şi străinătate…
> cazul unui homosexual care a trebuit sa faca o casatorie fictiva cu o femeie … ca sa poata adopta un copil. Orice denunt i-ar face praf viata!
Din câte ştiu, adopţiunea homosexuală nu este legală în Rusia. Legea poate fi nedreaptă, dar trebuie respectată, sau asumate riscurile respective. De altfel adopţiunea LGBT completă nu este legală în unele state şi regiuni care sunt mult mai liberale ca Rusia (lista se poate vedea în Wiki); Elveţia este un exemplu.
> Nimeni nu are vreun succes daca merge la politie si reclama faptul ca “vecinul sau este evreu”. In schimb daca reclama faptul ca “vecinul sau este homosexual”, exista consecinte precise.
A fi evreu nu este ilegal în Rusia şi, după câte ştiu, nici a fi homosexual nu mai este. De ce natură sunt atunci consecinţele („precise” înseamnă legale? înseamnă automate) pentru homosexuali?
Din rapidele mele observaţii, etnia nu se menţionează chiar de fiecare dată: depinde de site. Unii o menţionează dezaprobator sau aprobator, alţii numai dacă are legătură cu viaţa şi opera personajului. La Coja a apărut recent categoria „origine etnică incertă”, prezumată „suspectă”.
@Alex Leibovici
1. Parerea mea este ca invocarea legilor mai ales cand acestea contravin cu normele internationale nu este binevenita. De exemplu este legal in Arabia Saudita sau Iran ca homosexualii sa fie spanzurati sau sa se prabuseasca pe ei ziduri construite ad-hoc, evocand pedeapsa aplicata de zeul Yahweh Sodomei si Gomorei.
Faptul ca aceste legi exista, nu e un motiv ca ele sa nu poata fi criticate.
2. Spuneti: „A fi evreu nu este ilegal în Rusia şi, după câte ştiu, nici a fi homosexual nu mai este. De ce natură sunt atunci consecinţele (“precise” înseamnă legale? înseamnă automate) pentru homosexuali? ”
A fi evreu acum in Rusia nu este ilegal azi. Dar sa nu uitati pogromurile organizate timp de secole de regimul tarist contra evreilor. Parerea mea este situatia nu este chiar asa de roza cum o credeti. In excursia pe care am facut-o in Rusia cu ani in urma am asistat la o scena in care un grup de oficiali sovietici era taxat de mob cu exclamatia peiorativa „iudii, iudii”.
Despre ce este legal dar criminal si ce nu este legal am discutat mai sus. Ce nu este legal in tarile civilizate, trebuie considerat ilegal in lumea moderna. De exemplu uciderea cu pietre prevazuta de religiile cartii (Torah, Biblie ci Qur’an, care a fost legala in lumea semita acum doua sau trei milenii, poate fi legala in unele tari musulmane si azi, dar acesta nu este un motiv ca noi sa o acceptam si sa nu luptam contra ei.
Dar chiar daca oficial este inca legal sa fii homosexual in Rusia, esti bagat la inchisoare conform actualelor legi daca discuti despre aspectele stiintifice ale orientarii sexuale. Ce fel de libertate este asta? In plus, cand exista asemenea legi, abuzurile sunt incurajate. Denunturile la politie pot crea o atmosfera intolerabila pentru oricine traieste in Rusia de azi, desi a fi homosexual este „legal”.
Legea care interzice aşa-numitra propagandă a homosexualităţii pedepseşte orice persoană, instituţii media etc. care diseminează informaţii în care se menţionează ceva pozitiv despre homosexualitate. La fel, sunt hăituiţi cetăţenii care folosesc simbolistica LGBT, care protestează împotriva unor manifestaţii abuzive ale puterii ori grupărilor religioase. Chiar zilele acestea a fost declarată ilegal pichetul unui grup LGBT care a protestat în faţa primăriei din Sankt-Petersburg împotriva legii homofobe. Deci, dacă nu există libertate de exprimare, de întrunire atunci celelalte drepturi practic nu există, sunt butaforice.
Şi dacă statul este extrem de homofob, nu e greu de imaginat ce fac bandele dezlănţuite de ortodocşi. Acum, în Rusia, practic numai despre pericolul homosexual se vorbeşte. E o stratagemă de a devia atenţia de la criza profundă, atât economică, cât şi spirituală, de la problemele corupţiei generalizate etc. Homosexualii sunt ţapul ispăşitor.
Un funcţionar de rang înalt a declarat recent public, la o conferinţă de presă, „Eu îi urăsc pe homosexuali şi tot ce e legat de ei”, fără nici o consecinţă pentru imaginea lui, carieră, etc. Unii au remarcat, de altfel, originea evreiască a homofobului, faptul că s-a manifestat nedemn pt un membru al unei etnii care a fost supusă Holocaustului.
Cat despre datele biografice ale unui scriitor, pictor, om de stiinta de geniu, eu le consider oricand binevenite. A fost o vreme cand evreii isi ascundeau cu grija etnia; din fericire acea vreme a trecut. Pentru mine este fascinant sa vad cum o minoritate altadata persecutata a devenit probabil gruparea cea mai creativa in societatea noastra. Nu poti vorbi serios despre fizica moderna fara sa accepti rolul evreilor. Dupa cum nu poti vorbi serios despre arta fara a mentiona rolul homosexualilor de geniu (lucru care o tulbura adand pe doamna Liz Taylor).
In cazul homosexualilor, mai ales in cazul copiilor homosexuali, este esential sa se puna accentul pe acest aspect. Activistul homosexual Dan Savage a prezentat spre discutare la tv urmatorul clip video, care arata halul de deprimare in care traiesc unii copii chiar in SUA, datorita prejudecatilor parintilor lor:
http://www.youtube.com/watch?v=kXkr5Ls3ArA
Cum se vede, acest copil de 14 ani si-a facut publica durerea, intitulandu-si clipul video: „Me, coming out, abuse, being gay, depression”.
Desi dna Liz nu intelege ca mai ales pentru copiii care apartin unei minoritati persecutate inca (chiar daca nu legal in SUA) este esential sa afle ca ei nu sunt gunoiul lumii. In asemenea cazuri, ce este „legal” si ce nu este „legal” chiar ca nu conteaza pentru copilul respectiv.
Cand am scris acest articol tocmai aflasem de la un student german pe care il ghidam in practica industriala faptul ca iubita lui care isi facea practica la Moscova in redactia unui ziar incerca sa il convinga pe un coleg rus sa reclame la politie faptul ca acesta a fost batut crunt de unii huligani care au aflat ca este homosexual.
Nu a reusit sa-l convinga! Stia el ce urmeaza, cand se face public un nume de care este legat epitetul de „homosexual”.
Atatea parale face legea care spune ca este „legal” sa fii homosexual sub Putin!
@Alex Leibovici
„Dar persecutate sunt şi alte minorităţi, în particular naţionale, de exemplu caucazienii, şi nu sare toată lumea în apărarea lor, dor unele rare ONG-uri din Rusia şi străinătate…”
Cand vad cum un soldat rus a fost decapitat in fata camerelor de luat vederi de ceceni, ca si jurnalistul evreu Pearl, nu pot sa iau in serios lupta cecenilor.
Sa-mi fie cu iertare ca nu-i aprob pe toti „caucazienii”.
PS In SUA termenul „caucasian” inseamna „de rasa alba”, „de origine europeana”.
@Anton
> nu pot sa iau in serios lupta cecenilor
> nu-i aprob pe toti “caucazienii”.
De ce bagi aici „lupta cecenilor”? Ce are de-a face cu vreo „aprobare”? Eu mă refer la hărţuirea permanentă, la Moscova de exemplu, a muncitorilor originari din republicile Caucazului, de către cetăţenii-huligani şi de către poliţie.
@Alex Leibovici
Parca spuneati ca a fi homosexual este legal in Rusia.
La fel si a fi muncitor din Caucaz si RM este tot legal.
Imi pare bine ca ati ajuns la aceeasi concluzie: daca ceva este legal in Rusia, nu inseamna ca este ferit de prejudecti, de hartuieli, etc. Inclusiv oficiale.
Dar exista o mare diferenta intre a fi o minoritate nationala (de exemplu armenii si georgienii nu erau bine priviti nici in fostul URSS; stiu asta constatand direct situatia. La Moscova lumea ii ura ca faceau comert cu fructe exotice si pareau mai bogati decat moscovitii). Numai ca nici nu se compara acest lucru cu rezultatul campaniei permanente contra homosexualilor, care poate fi asemanata cu situatia din Germania lui Hitler de dinainte de infiintarea lagarelor.
Nu toti muncitorii din alte republici sunt hartuiti la Moscova; in schimb campania anti-homosexuala este exhaustiva. Ma mir ca nu observati diferenta. Nu exista in presa ruseasca nici o campanie exhaustiva contra…caucazienilor. Stiati asta?
Si asta nu o spun numai eu: o spun si filmele documentare pe acest subiect realizate de BBC si altii.
Eu mă întreb ce atitudine ar fi luat comunitatea internaţională în cazul în care ar fi fost adoptată o lege în Rusia care să vizeze interzicere unei aşa-numite propagande semite. La fel, şi aici pe forum, s-ar fi ajuns la concluzia că nu e nimic grav pentru că asta nu anulează statutul legal al evreilor în această ţară? Dacă ar fi fost snopiţi în bătaie cetăţenii de origine evreiască doar pt că ies în stradă, la manifestaţii de protest…
De altfel, şi când turcii masacrau armenii, legislaţia turcească nu cred să fi conţinut legi exprese care să fi interzis cuiva să fie armean.
Personal, aş scoate în evidenţă în manualele şcolare viaţa plină de ipocrizie pe care a dus-o Thomas Mann. Dacă nu contează orientarea sexuală, de ce scriitorul în cauză a ţinut să treacă cu orice preţ drept heterosexual în timpul vieţii? Măcar vă puneţi problema câţi oameni sunt nevoiţi să joace teatru toată viaţa ca să-şi asigure un minim confort psihic? Şi pentru cne o fac? Pentru voi, cei care se arată deranjaţi că se menţionează orientarea sexuală a unui om de geniu. În alte contexte, da, se poate. Al Sodomei şi Gomorei, a bolilor mentale, perversiunile etc., se poate. Aici nu v-ar deranja.
@Anton Constantinescu
(eu ştiam că ne tutuim, dar dacă nu doriţi…).
> in Rusia simplul fapt de a fi homosexual este o crima
Crimă înseamnă ceea ce este specificat în Codul Penal drept crimă. Deci homosexualitatea masculină nu mai este crimă începând cu 1993.
> Parca spuneati ca a fi homosexual este legal in Rusia.
Sigur. În sensul de mai sus, care este sensul primar. Sigur că cuvântul se poate utiliza la figurat, dar în acest caz cititorul ar trebui avertizat.
Ce înţelegeţi dv., în general, prin „ceva este ilegal”, respectiv „ceva este legal”? Scurt, ca definiţie.
@Alex Leibovici
Eu sunt pentru relatii directe, neformale. Asa ca imi cer scuze pentru „plural”!!!
@Alex Leibovici
Nu vreau sa prelungesc prea mult discutia; mai ales nu vreau sa ne pierdem in explicarea problemelor „de forma”.
Fapt este ca majoritatea populatiei Rusiei este practic convinsa de actuala putere de la Kremlin ca a fi homosexual inseamna a fi criminal, chiar daca oficial este „legal” sa fii ceea ce esti. Atat clerul ortodox cat si cel musulman si mozaic participa activ la acest bluff.
Eu citesc pt a patra oara Razboi si Pace a lui Lev Tolstoi, o tot recitesc pt a-mi explica anumite lucruri care mi-au fost neclare in lecturile anterioare si, ce sa spun, sunt mereu fascinata de Andrei Bolkonski.
Dar ce vreau sa pun indiscutie aici este faptul ca-n prima parte a romanului, mai precis inaintea bataliei de la Austerlitz, remarcabil descrisa, se face o prezentare ampla a sentimentelor lui Nikolai Rostov fata de tarul Alexandru, care dupa mine sunt cele ale unui eromenes-iubit, atata dorinta de-a murii pt tarul Alexandru nu intalnesti la niciun personaj, pasiune, patima chiar scriitorul il descrie ca fiind sentimentele unui indragostit fata de iubita sa.
Ce sa mai spun ca se face o caracterizare a tarului de-a dreptul exagerata, este pomenita „frumusetea sa”, fie vorba intre noi, privind portrete ale tarului Alexandru l, nu realizezi unde-i frumusetea, oricum IUBIREA lui Nikolai Rostov nu inceteaza nici atunci cand tarul semneaza tratatul de pace cu Napoleon.
Cred ca citindu-l pe Tolstoi descoperi si latura sa homosexuala, da ai pomenit de „iubirile sale curate”, dar insasi sotia sa Sophie la acuzat de homoerotism, ce sa cred eu. Totusi raman fascinata de Andrei Bolkonski. Da, homosexualitate ofiterilor rusi era recunoscuta de toata lumea, iar Lev Tolstoi a fost un ofiter al armatei ruse, la fel si Lermontov si Puskin.
In prima faza a primului razboi mondial cand nemti i-au batut pe rusi si au luat o multime de ofiteri rusi prizioneri este descrisa aceasta „inclinatie” a lor de catre unii generali germani, pe atunci cu o oarecare ironie.
Am facut unele greseli de exprimare mai sus referitoare la sentimentele lui Rostov fata de tar, scuze. Eromenes este iubitul, ori Rostov este descris ca fiind indragostit de tar, cred ca vedea in el nu o iubita caci l-ar fi coborat in ochi multimi ci un iubitor erastes.
@Marilena
Perioada in care a trait Napoleon si razboaiele lui cu rusii si cu altii au fost studiate si de unii scriitori interesati mai ales in aspecte legate de orientarea sexuala, ca Roger Peyrefitte (acest scriitor pederast a scris si trei volume despre epoca lui Alexandru, adunand o serie de date istorice foarte putin cunoscute inaintea lui). Uneori umorul involuntar iesit la iveala din documentele vremii este deosebit.
De exemplu citind din documentele vremii, Peyrefitte da de spusele unui soldat francez: „Noaptea trecuta am dormit cu soldatul X in pat si am ras toata noaptea, intrucat el a crezut tot timpul ca eu sunt femeie si nici macar cand s-a crapat de ziua nu si-a dat seama ca sunt barbat”!!!
Napoleon insusi este vestit si pentru toleranta lui fata de homoerotism. Termenul de „homosexualitate” nu exista pe atunci, si nici perceptia din zilele noastre, astfel incat Tolstoi „se da de gol” in multe randuri. Dar sa fim atenti aici ca poate lezam sentimentele unor doamne foarte sensibile daca spunem ca Tolstoi a fost un geniu; eu mi-am invatat lectia si ma abtin (:)).
Nobilii rusi erau prin traditie liberi sa-si traiasca vietile lor, nu ca mujicii. Dar si pentru mujici, cum am precizat in articol, nu era mare lucru sa nu fie ceea ce noi azi numim „homosexuali”.
Cat despre alegerile facute de Napoleon, este remarcabil faptul ca acesta a pus un jurist pe nume Cambaceres ca ministru al justitiei. Acest ministru a avut grija sa elimine de la inceput din „Codul Napoleon” orice pedeapsa pentru actele homoerotice. Despre el circulau tot felul de glume, dar faptele adevarate intreceau chiar glumele.
De exemplu, fiind agasat de intarzierile repetate ale lui Cambaceres la sedintele lui, Napoleon l-a luat la rost odata. „Am intarziat pentru ca iubita mea nu m-a lasat sa plec mai devreme de acasa”, s-a scuzat odata Cambaceres. La care Napoleon, care stia absolut totul despre subordonatii lui, i-a raspuns: „Te rog spune-i iubitei tale data viitoare sa-si ia palaria si bastonul si sa se carabaneasca la timp de la tine, ca sa ajungi si tu la timp la sedinte”. In rasul general.