Redresarea economică nu poate fi susţinută fără diversificarea armelor anti-corupţie şi diminuarea cheltuielilor neproductive
Prognozele pentru anul 2009 au cunoscut cea mai mare volatilitate a indicatorilor macroeconomici din ultimul deceniu. Predictiile catastrofice ale unor analisti si politicieni se împiedică acum de ultimele date ale economiei care arată, pe ansamblu, o tendinţă economică sensibil încurajatoare. Impactul rămâne totuşi asimetric pe sectoarele economiei româneşti. E însă un început timid care poate fi consolidat. Urgenţele şi spaimele crizei economice globale riscă să amâne agenda de reforme a politicilor publice, a statului de drept şi a bunei guvernări.
Elementele pozitive certe arată că:
Valoarea leului a început să crească uşor, marcând o tendinţă de stabilizare. Economiile în lei ale populaţiei nu mai pierd valoare sub presiunea unui curs de schimb slab.
BNR a scazut rata dobanzii si acest semnal are toate sansele sa faciliteze accesul la creditele necesare pentru finantarea investitiilor. In aceasta situatie este de asteptat cresterea productiei si aparitia de noi locuri de munca. Ne aşteptăm în viitorul apropiat ca acest semnal să fie preluat de către băncile comerciale prin deblocarea creditării.
Ritmul de crestere a somajului a incetinit considerabil in luna aprilie, cand s-au pierdut 4000 de locuri de munca, mult mai putine decit in martie si in lunile anterioare.
Ultimele statistici spun ca pericolul inflatiei este tinut sub control cu efecte benefice asupra puterii de cumparare a populatiei. Inflatia lunara a scazut in aprilie la jumatatea nivelului inregistrat in martie. Rata anuala a inflatiei e in usoara scadere, pe fondul ieftinirii preturilor serviciilor. De asemenea, Banca Nationala a revizuit in scadere proiectia privind rata inflatiei pe 2009.
Credibilitatea externa a sistemului financiar al Romaniei s-a intarit. Pachetul de finantare stabilit impreuna cu FMI si UE a fortificat sistemul financiar al tarii si a convins pietele si principalii actori economici. Agentiile internationale de rating au acordat statutul optim pentru investitii al economiei romanesti.
Revigorarea sectorului constructiilor in luna aprilie. În primul trimestru al acestui an lucrările de construcţii au sporit cu 4,4%, faţă de acelaşi trimestru al anului trecut, ceea ce, e adevărat, se datorează proiectelor în curs de execuţie. Dar asta înseamnă că proiectele nu au fost abandonate. De asemenea, autorizaţiile de constructie eliberate pentru clădiri rezidenţiale au scăzut uşor în aceeaşi perioadă. Asta inseamna că există încă cerere de locuinţe neacoperită. In aceasta situatie, atat dezvoltatorii, cat si bancile vor fi incurajati sa finanteze proiecte de constructii.
Exporturile din luna martie au fost cu circa 500 de milioane de euro peste cele din luna februarie, in conditiile in care cursul de schimb nu s-a depreciat. Redresarea relativa a pietelor noastre de export a permis, de pilda, uzinelor Dacia sa exporte in lunile martie si aprilie de trei ori mai mult decat in aceeasi perioada a anului precedent.
Investiţiile străine directe au sporit în primele două luni ale acestui an la aproape 1,4 miliarde de Euro, faţă de 995 de milioane de Euro, cât au reprezentat în aceeaşi perioadă anului trecut. În condiţiile în care poziţia comercială a României s-a îmbunătăţit în această perioada, investiţiile străine au ajuns să acopere deficitul de cont curent în proporţie de 223%, fată de numai 40%, cât acopereau anul trecut în aceeaşi perioadă.
Accelerarea atragerii fondurilor europene. Suma primita de Romania (fonduri structurale si de coeziune) de la la inceputul anului pana la sfirsitul lui aprilie este 795 de milioane de euro (din care fondul de coeziune reprezinta 262 milioane de euro). Spre comparatie, guvernul precedent a avut la dispozitie 3 miliarde de euro din care nu a reusit sa atraga decit 170 de milioane.
Revigorarea incasarilor bugetare in luna aprilie. S-au realizat incasari mai mari in aprilie (15,3 miliarde lei) comparativ cu ianuarie (15 miliarde lei), februarie (10,9 miliarde lei), martie (12,1 miliarde lei).
Lucratorii romani din strainatate au trimis si in primele luni din acest an sume importante. In primele doua luni ale lui 2009, transferurile curente au fost chiar mai mari decat in perioada corespunzatoare a anului precedent cu 435 de milioane de euro. Se pare ca muncitorii romani din strainatate nu se grabesc sa revina in tara si ca nu isi vor diminua transferurile.
Disciplina fiscala mai severa, constructia bugetara si cadrul financiar cu FMI si UE au repus in miscare motorul economiei. Nu ne oprim aici. Multe alte reforme isi cauta drumul corect. Efortul de redresare a economiei continua, dar putem privi cu ceva mai multa incredere spre viitor. Scopul major al actualului guvern ramane protejarea veniturilor si a locurilor de munca de care depinde siguranta tuturor familiilor din Romania.
Ce mai trebuie făcut? Cel puţin încă două lucruri:
1. Sporirea integrităţii şi a răspunderii în politică
Reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei nu trebuie să fie neglijate din cauza necazurilor din economie. Sunt domenii unde suntem restanţieri faţă de rigorile unui stat dezvoltat şi unde nu ne-am făcut toate temele de stat membru. Luna iunie ne va cere progrese concrete pe toate cele patru obiective de monitorizare pe justiţie. Altfel, riscăm o reducere a alocărilor fondurilor comunitare şi o atitudine mult mai refractară ale europenilor la viitoarele negocieri.
Sporirea integrităţii şi a răspunderii în politică nu poate fi realizată fără eliminarea condiţiei \”dovezilor\” care să susţină o sesizare şi fără lărgirea sferei conflictului de interese. Or clasarea automată a unei sesizări şi neurmărirea indiciilor date de aceasta blochează multe deconspirări.
Fără tăgadă, se impune diversificarea arsenalului de arme anticorupţie folosit în România cu instrumente care şi-au dovedit eficienţa în alte state ale lumii. De pildă, în Singapore problema corupţiei a fost tranşată doar după ce nu a mai fost sancţionată darea de mită, ci doar luarea de mită.
2. Reducerea cheltuielilor publice neproductive
Costurile cheltuielilor publice neproductive pot fi exorbitante si duc la programe publice ineficiente, pe fondul tandemului deficit mare – taxe mari raportat la calitatea serviciilor publice. Cum se măsoară acestea? Prin diferenţa dintre cheltuiala publică alocată unui program şi cheltuiala corectă (mai mică) care ar aduce acelaşi beneficiu social.
Cheltuielile neproductive reprezintă baza pentru analizarea şi îmbunătăţirea politicilor publice, pentru reforma programelor sectorului pulbic. De pildă, schimbarea obiectivului programului de sănătate de la “tratare” la “prevenire” ar putea creşte productivitatea cheltuielilor publice îmbunătăţind starea de sănătate a populaţiei fără cheltuieli suplimentare.
Cauzele apariţiei cheltuielilor neproductive ţin de lipsa unui serviciu public bine antrenat, de bilanţuri de plăţi inadecvate în procesul politic şi bugetar, de cheltuielile guvernamentale care cresc mai repede decât veniturile datorită diferenţelor dintre taxare şi cheltuială, de corupţie şi alte interese politice. Subvenţiile pentru consum, chiar dacă măresc suportul politic la alegeri, reprezintă metode ineficiente de a creşte standardele de consum ale săracilor.
Pe de altă parte, reducerea greşită a cheltuielilor publice fără a creşte productivitatea lor duce la scăderea producţiei publice. De altfel, activităţile sectorului public sunt văzute ca “procese de producţie” a unor bunuri publice, precum stabilizarea economiei, servicii juridice, apărare naţională, protecţia săracilor, educaţie etc. Guvernul poate furniza un bun public, dar acolo unde productivitatea cheltuielilor publice este prea redusă este recomandabil să fie permisă intervenţia semnificativă a sectorului privat. Deoarece majoritatea creşterilor în cheltuielile publice neproductive s-au realizat în domeniul subvenţiilor şi al tranferurilor, reducerea lor ar trebui să înceapă cu acest domeniu. Pensiile, sănătatea şi asigurările sociale pot fi asigurate mai eficient de sectorul privat. În 2008 a fost introdus în România pilonul II de pensii publice administrate privat şi el ar trebui dezvoltat pentru o bază serioasă a pilonului III.
Nu în ultimul rând, un număr mare de funcţionari publici poate duce la salarii mici, lipsa motivaţiei, pierderea personalului calificat şi multă corupţie. Soluţia corectă ar cere reducerea personalului, mărirea salariilor celor rămaşi şi programe de instruire, iar rolul guvernului trebuie să se schimbe de la furnizor la supraveghetor, asumându-şi principalul atribut de a stabili regulile jocului.
Andreea VASS este Consilier Personal al Primului Ministru