In noiembrie 2008, un articol publicat în celebra publicaţie „Bild” şi difuzat de mai multe jurnale şi canale de televiziune europene şi franceze mi-a atras atenţia.
Această informaţie a declanşat nu numai o stare de oripilare şi groază, dar şi un aspect extrem de important şi discutabil referitor la condiţia arhitectului în societatea modernă, a problemelor sale deontologice.
În fapt, jurnalul „Bild” precizează că, absolut întâmplător, cu prilejul unei renovării unui apartament din Berlin, au fost găsite planurile originale ale unui important proiect de extindere a lagărului de exterminare de la Auschwitz.
Documentul descoperit astfel este alcătuit din 28 planuri îngălbenite de vreme şi este datat 23 octombrie 1941. Acesta conţine în mod special faţadele şi planurile scara 1 :100 cu interiorul unei «instalaţii de dezinsecţie», planul unei încăperi de 11,60 x 11,20 m purtând menţiunea «Gaskammer» – «cameră de gazare». Exemplarele sunt parafate de către «Direcţia construirii de Waffen-SS şi a poliţiei» şi au clar semnătura şefului SS, Heinrich Himmler.
Unul din planuri indică primul crematoriu uman, cifra cu roşu reprezintă zona a cinci pătrate ce simbolizează viitoarele cuptoare de crematoriu. Planul are notat «L.Keller» pentru «Leichenkeller», adică «pivniţă de cadavre», în care era prevăzută o lungime de 8 metri cu posibilitatea extinderii «după nevoie».
Într-un interviu oferit publicaţiei sus-amintite, Hans-Dieter Kreikamp, şeful departamentului arhivelor federale din Berlin, estimează că aceste planuri «oferă o dovada evidentă a unui proiect de genocid impotriva evreilor din Europa».
Jurnalul «Bild» publică trei facsimile din acest proiect şi precizează încă o dată că planurile constituie pentru istorici dovada indubitabilă a unui proiect industrial de exterminare a evreilor pus la punct de Nazişti.
«Aceste documente demonstrează că toţi cei care au avut ceva de obiectat cu planificarea şi construirea acestui lagăr de exterminare ştiau că oamenii trebuiau gazaţi acolo urmând o procedură industrială» scrie Bild.
Aceste documente infirmă încă o dată toate afirmaţiile după care Holocaustul nu ar fi avut niciodată loc, mai adaugă jurnalul.
De asemenea, «Bild» subliniază în continuarea articolului, pentru a face încă o dată cunoscut generaţiilor actuale că peste 1,1 milioane de evrei au fost exterminaţi la Auschwitz, localitate din Polonia situată în apropierea Cracoviei.
Acest lagăr al morţii a fost construit începând cu mai 1940 într-o fostă cazarmă a armatei poloneze şi primele victime au fost executate în septembrie 1941.
O extindere intitulată Auschwitz II sau Birkenau, a fost deschisă în octombrie 1941 şi patru dormitoare de gazare au fost adăugate lagărului în ianuarie 1942.
In timpul unei conferinţe din ianuarie 1942 de la Wannsee, conducătorii nazişti au decis exterminarea totală a 11 milioane de evrei care trăiau în Europa.
În mod sigur, arhitecţii care au proiectat au avut la cunoştinţă conţinutul tematicii proiectului. Nu există, profesional vorbind, posibilitatea de a proiecta o extindere a unei construcţii existente fără a face relevee, măsurători pe teren, fotografii, fără a fi perfect conştient ce anume lucrezi.
Şi totuşi în ce constă deontologia profesiei de arhitect într-un regim totalitar? Ce monstruozităţi ajung să proiecteze, constrânşi mai mult sau mai puţin de sistem? Este o chestiune de orgoliu sau numai financiară?
De la Albert Speer (primul arhitect al Reich-ului) până la arhitecţii «epocii de aur», aceste aspecte ar trebui să ne dea enorm de gândit asupra consecinţelor acţiunilor noastre.
Surse: L’Express, RFI, France 2, Europe 1, Le Monde, Libération, Le Figaro
http://www.bild.de/
Daca este autentic, este tragic. Dar desigur ca au fost si arhitecti nazisti, antisemiti si rasisti, la fel ca si alti intelectuali care au adoptat aceasta ideologie. De exemplu medici ca Mengele, Babor si alti asemenea crminali, care au calcat juramantul lui Esculap, servind Satana in loc de a servi Omul si pe Dumnezeu. Sau teologi, juristi si chiar filosofi cu aceeasi orientare. Interesant ca acest plan nu a fost cunoscut pana in prezent, fiind descoperit numai recent, in mod cu totul intamplator. Poate ca istoricii vor reusi sa identifice cine era arhitectul Satanei, care pregatea o asemenea monstruozitate (daca planul este autentic). Pentru ca industria asasinatului nu mai este o simpla crima, ea devine o monstruozitate, deasupra simplelor acte de incalcare a legii (contradictie, delict, crima). Monstruozitatea este deasupra lor, pe langa faptul ca trebuie pedepsita, ea trebuie combatuta pentru a nu se repeta in viitor. Simpla pedeapsa este problematica, este o pedeapsa data crimei, inferioara monstruozitatii.
Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
În sursele amintite, proiectantul planşelor nu este deloc menţionat, şi nici măcar proprietarul apartamentului renovat, sau fostul proprietar, ceea ce însă erau foarte clar observabile: ştampila direcţiei amintite şi semnătura cu stilou verde a şefului SS. Ca reprezentare grafică (mă refer la detaliile desenului tehnic prezentat, inclusiv la copaci) par însă destul de reale, din nefericire.
Ceea ce pe mine ma da gata sunt (priviti va rog planul)cei doi copaci pitoresti de la extremitatile mostruosului edificiu; ai spune un restaurant la iarba verde sau o fabrica de papuci… Mai lipsesc doar cateva cadavre creionate, ca acele personaje pe care le si vezi, pe planurile arhitectilor, haladuind prin preajma edificiilor inca necladite… Cred ca asta inseamna „banalizarea raului”.
Planşa reprezintă o faţadă laterală (reprezentativă, întrucât aparţine zonei ce include coşul de fum) şi planul subsolului aferent cuptoarelor propuse, desenate după toate rigorile tehnice ale timpului.
O faţadă aparent obişnuită ce nu atrage atenţia, monstruoasă în context. O uzină a morţii.