1- Pentru ca nu cunosc nici “un popor”, cunosc doar oameni.
2- Pentru ca ura m-ar face slab si irational, doua mari dezavantaje in lupta cu cei care, ei, ma urasc pe mine.
3- Pentru ca sunt evreu, si poporul meu a fost aproape nimicit din cauza urii; deci ea, ura, nu are ce cauta in sufletul meu.
4- Pentru ca l-am citit pe Kant, si nu-mi pot permite sa cad prada unei porniri care sa nu poata fi erijata in principiu universal al existentei omenesti.
5- Pentru ca sunt comod, imi place sa merg la mall si sa calatoresc in strainatate; intr-o lume bazata pe ura, n-as putea sa fac acestea (de pilda, de mult tanjesc sa ma plimb prin Damasc, dar nu cred sa se intample vreodata aceasta).
6- Pentru ca ura e isterica, si eu sunt un om bine-crescut.
7- Pentru ca ura e schimbatoare si parsiva, iar eu sunt un om dintr-o bucata.
8- Pentru ca ura ascunde deseori interese materiale meschine, iar eu nu sunt un om lacom si nici fatarnic nu sunt.
9- Pentru ca nu vreau sa ma urasca nici pe mine nimeni, chiar daca, fara sa stiu, sa vreau, sau sa-mi pese, ii gresesc si eu lui.
10- Pentru ca Dumnezeu m-a inzestrat cu darul iubirii.
Excelent decalog al bunului simt si al unui om de bine si de mare clasa.
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa citeasca de cateva ori aceste enunturi ce nu sunt imperative de tipul asa da -asa nu. Apeluri catre pace si reconciliere.
Foarte frumos !
„Pentru ca nu cunosc nici “un popor”, cunosc doar oameni” sintetizeaza totul, raspunzand titlului articolului.
Felicitari pentru aceste randuri – indemn pentru noi toti.
Gaby, eu pornesc de la un punct de vedere foarte diferit, dar sunt de acord cu concluzia ta. Eu nu sunt deloc convins ca in toate cazurile ura e schimbatore; uneori, din pacate este vorba de o „fixatie”.
La fel, eu nu pornesc de la ideea ca Dumnezeu „m-a inzestrat cu iubire”, dar stiu din experienta lumii ca iubirea poate exista in anumite conditii si ca este o trasatura adaptiva foarte pozitiva.
Dar sunt convins de doua lucruri pe care le consider absolute: 1. Ura este o pierdere de timp fara rost. (astfel, a ura lumea, a fi mizantrop, se bazeaza pe o apreciere gresita a lucrurilor; nu poti ura o stanca sau o furtuna, pentru ca ar fi o prostie); si 2. A cauta sa inteleg lumea este un act cu mult mai valoros, care ofera cu mult mai multe satisfactii decat orice altceva.
Unele atitudini (dar nu toate!) recomandate de unele religii sunt viabile din punct de vedere psihologic. „Iertarea” face parte dintre acestea, producand rezultate pozitive in randurile celor care o practica. Nu trebuie sa atribuim nimanui puterea de a controla destinul nostru emotional! A ura inseamna a accepta controlul obiectului sau subiectului urii noastre asupra calitatii vietii noastre!
Cum se exprima cineva: „Iar ciomagul urii tale, doua capete-avand, frate/ unul bate-n cine tu vrei, celalalt in tine bate”.
Anton,
cred ca spunem lucruri asemanatoare, cu vorbe diferite. Numeste-l Dumnezeu sau hardwiring genetic, sau adaptare behaviorista; spune-i „le bon sauvage”, ca Rousseau – whatever. Empatia, dorinta de bine pentru altii e o realitate, si suntem inzestrati cu ea.
A propos de „schimbatoare”, poate trebuia sa scriu „oportunista”; sigur, exista fixatii ale urei, dar deseori (vezi marunte intrigi de birou, sau manipulari politice din marile cancelarii ale puterii), chiar aceeasi ramanand, ea are, cum sa spun, un caracter de „inconstanta” care, cred eu, pur si simplu nu este cel al omului cinstit.