Se simte în aer miros de zile arse.
Primăvara şi-a turat motoarele zborului
Spre neiertătoarele canicule estivale.
În grădina muzeului azaleele s-au ofilit înainte de vreme
Iar pe culoarele reci circulă zvonuri dogoritoare.
Şeful cel mic, ţânţar imatur,
Negru de grija tuturor muritorilor de pe Pământ,
Trece de la unul la altul cu mâna la gură:
„ În curând o să avem surprize mari, fraţilor.
Pe cuvânt!”
Ca să fiu pregătit pentru o eventuală lovitură,
De sâmbătă scotocesc printre vechiturile din cămară.
Eh, pantofii din Mexic, rămaşi fără şireturi, puţin scâlciaţi,
Mai pot fi purtaţi vre-un an sau doi dacă-i feresc de noroi
Şi nu le târşâiesc tălpile pe ciment.
Am mai descoperit sacouri, cămăşi, pantaloni.
Încă poartă în fibre amintiri cu noi.
Miros a mine, a tine, cei de atunci.
Gândurile mi se rotesc în minte fără oprire.
Carusel parşiv.
Mi-e teamă de recesiune, de surprize.
Dacă rămân fără slujbă,
N-o să mai putem merge în fiecare săptămână la film.
Dan David, Los Angeles, 06-mai 2009.