Dieudonné – un antisemit + Soral – un fost comunist devenit ultra-naționalist = antisionismAutoritățile franceze examinează posibilitatea interzicerii candidaturii unei liste antisioniste în scrutinul europarlamentar din 7 iunie.
Lista ar urma să fie condusă de comicul Dieudonné, cunoscut pentru vederile sale antisemite.
Secretarul general al președinției, Claude Guéant, a declarat că autoritățile examinează posibilitățile juridice de a interzice candidatura unei astfel de liste. Decizia finală ar urma să fie luată de Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanță administrativă a țării, dar experții în drept constituțional și-au exprimat deja scepticismul cu privire la legalitatea unei astfel de interdicții.
Deocamdată lista antisionistă nu a fost depusă, deci nu poate fi contestată, dar amicii politici ai lui Dieudonné au reacționat deja, spunând că intervenția domnului Guéant constituie mai degrabă o publicitate făcută listei.
“Statul se supune lobby-ului antisionist,” a declarat Alain Soral, fost membru al Partidului Comunist și fost membru al comitetului central al Frontului Național (FN), formațiune cunsocută pentru antisemitismul propagat în mod deschis.
“NU suntem nemulțumiți că se vorbește de noi,” a declarat domnul Soral cotidianului Le Monde.
Dieudonné M’bala M’bala, pe numele său întreg, este fiul unui tată francez și al unei mame cameruneze și a evoluat politic de la un activist anti-rasist la un antisemitism militant, asociindu-se FN condus de Jean Marie Le Pen. El urmează să fie judecat în urma invitării pe scenă a istoricului Robert Faurisson, condamnat de mai multe ori pentru negarea Holocaustului.
Pe lista antisionistă Dieudonné ar urma să ocupe primul loc, urmat pe poziția trei de Yahia Gouasmi Lider al Partidului Antisionist, Alain Soral figurând pe poziția a cincea, după Ginette Skandrani, fostă militantă a Verzilor, exclusă pe motivul colaborării la publicații negaționiste. A fost invitat să candideze și Thierry Meyssan, autorul cărții “Înspăimântătoarea impostură” (în care acuză autoritățile americane de organizarea atacurilor de la 11 septembrie 2001), dar acesta are domiciliul în Liban și c atare este ineligibil.
Este justificată o interzicere a candidaturii listei antisioniste în alegerile europarlamentare? Vă invităm să vă exprimați opinia în ecouri.
Da. Este justificat ca un asemenea partid sa fie pus sub interdictie. As spune-o si daca n-as fi evreu sionist.
Justificare: libertatea de opinie si de afiliere politica se opreste acolo unde ea lezeaza, programatic, dreptul de existenta al celorlalti. Si sa nu ne amagim: sigur, acesti „altii sunt”, by default, evreii si biciclistii, dar odata un precedent creat, vor urma negresit alte partide, cu alte oi negre: Partidul anti-african, anti-imigrant, anti-saraci; si, pe urma, partidul anti-democratie, ca tot e permis orice. Dar democratia trebuie sa aiba, ca parte constitutiva indispensabila, un mecanism de autoaparare; nu de altceva, dar sa nu se ajunga din nou la alegerea democratica a vreunui alt Hitler. Atit mai lipseste…Si nu vorbesc de noi, sionistii; vorbesc de dulcea si toleranta Europa, cu minunatele ei ruine post-’45, cu neuitatele ei lagare si canale, si alte cele…
Persoana care se ascunde în mod constant și cu lașitate sub aliasul echoofsilence nu a priceput că:
1) lista nu a fost depusă (candidaturile se depun de pe 11 până pe 22 mai la încheierea zilei)
2) ca atare nu le-a interzis nimeni să candideze
3) dacă li se va interzice să candideze acest lucru va fi decis nu de evrei, ci de cea mai înaltă instanță administrativă a Franței, stat de drept, ca și Israelul, spre deosebire de teritoriile palestiniene, guvernate parțial de o organizație fundamentalist islamică, cu scopul final de instaurare a califatului pe întreg cuprinsul planetei..
Din moment ce o parte a populatiei vrea sa-i voteze, nu inteleg de ce nu sunt lasati sa candideze. Punerea pumnului in gura este metoda preferata de a combate antisionismul, deoarece evreii se tem ca la un moment dat lumea isi va da seama de ceea ce fac ei cu adevarat in Palestina. Adica aplica la randul lor metode de exterminare a palestinienilor, proprietarii de drept ai acelei tari, prin bombardamente, asedii etc. etc.
Sionismul este la fel ca nazismul, dar aplicat de evrei. Atat si nimic mai mult.
Iar eu salut perspicacitatea cu care interlocutorul (-oarea)anonim(a)si-a ales pseudonimul. Ecoul, pare, intr-adevar, unul al completei taceri a propos de problematica articolului. Ma gandesc ca voi inceta si eu sa semnez cu propriul nume – pseudonimul l-am si ales: „talktothewall”.
Dragi prieteni,
Nu cred ca un partid politic se poate baza numai pe ura sau pe respingerea altcuiva. Mai ales intr-o perioada de criza economica. Asa cum bine subliniaza domnul Petru Clej, Franta este un stat de drept (adaug chiar: patria democratiei occidentale), iar alegatorii francezi stiu ce vor si ce considera ca este bine pentru Franta. Legalitatea Consiliului de Stat nu este si nu poate fi contestata de nimeni. Uneori devine ilariant daca un actor comic intra in politica, fara sa aiba experienta necesara. Adaug si eu ca, de fapt, lista nici macar nu a fost depusa inca, iar comentariile prealabile nu sunt decat simple confruntari de opinii sau chiar simple exercitii intelectuale…
Sa auzim numai de bine. Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
Si pe cat punem pariu ca va fi in cele din urma respinsa, pentru ca evreii in mod sigur vor protesta daca nu le va conveni vreun candidat. Ma intreb de ce evreii se amesteca in treburile interne pana la urma, ale unui stat suveran si independent in frunte cu organizatiile lor sioniste?
„Și pe cât punem pariu că duminică Unirea Urziceni bate pe Dinamo?”, sună discuția de la MAT între doi microbiști.
Este evident greu de înțeles pentru unii cum funcționează statul de drept. Și mai greu este de dus o discuție în mod logic.
Spunea domnul Herșcovici că în general un partid trebuie să lupte PENTRU ceva nu ÎMPOTRIVĂ. Stai și te întrebi: ce legătură au alegerile pentru Parlamentul European cu statul Israel?
Iar „evreii” (conspirația, evident) sunt acuzați că se „amestecă în treburile interne ale altui stat” (țineți minte refrenul lui Ceaușescu?), dar dacă un partid din Franța militează deschis pentru distrugerea altui stat, cu o populație de peste șapte milioane, recunoscut pe plan internațional, asta e perfect legitim, spre deosebirea de combaterea unui astfel de extremism, care n-ar fi.
Las la o parte asortimentul de antisemiți, foști comuniști, neo-fasciști, conspiraționiști paranoici care sunt atrași de acest grupuscul nesemnificativ.
Dar să nu ne amăgim: distrugerea statului Israel – singurul stat democratic din Orientul Apropiat și Mijlociu – nu este decât o piatră de încercare pentru extremiști – ținta lor este de fapt este democrația de tip occidental.
Din nou repet: cu intoleranții nmu poți fi tolerant, aduceți-vă aminte cum au ajuns la putere atât comuniștii cât și naziștii – folosindu-se de regulile democratice, pe care odată ajunși la putere le-au abolit fără scrupule.
Evreii „se amesteca” in „treburile interne” ale Frantei in doua ipostaze: 1) cei francezi, aceea de cetateni cu acte in regula (inclusiv tatuajele de pe brat, cei mai varstnici dintre ei); 2) cei ne-francezi, in virtutea dictonului stramosesc, ca fiecare evreu este GARANT pentru toti ceilalti evrei din lume…mai onorabil, nu, decat sa-ti ascunzi rusinat apartenenta etnica, atunci cand esti printre straini?
Ooo, da, sunt ferm convins ca Mossadul nu are nici o legatura cu organizatiile sioniste din lume, acestea fiind evident conduse de niste oameni pasnici si iubitori de pace.
PS: De fapt Urziceniul joaca cu CFR Cluj.
Vă rog să remarcați titlul articolului „Antisioniștii vor să candideze în alegerile europene în Franța”
și pe urmă să vedeți replica din ecou
„Ooo, da, sunt ferm convins ca Mossadul nu are nici o legatura cu organizatiile sioniste din lume, acestea fiind evident conduse de niste oameni pasnici si iubitori de pace.”.
Legătura e clară, nu-i așa? Cred că e mult mai ușor de discutat subiectul din PS la care se pricep toți românii (pentru că la politică, și mai ales la cea internațională, mai greu).
Mossadul are grija de israelieni. Organizatiile sioniste au grija de evrei. Multi evrei sunt si israelieni. Multi israelieni au, peste hotare, rude si prieteni evrei ne-israelieni. E simplu, a spus-o si poetul: „Eu imi apar saracia, si nevoile, si neamul” – chiar daca noi, unii, la saracie am decis sa renuntam.
Stimate Domnule (sau Doamna) Echoofsilence,
Am citit mesajele Dumneavoastra. Desigur, este vorba despre un punct de vedere, pe care il respect, chiar daca nu sunt de acord cu el. Aceasta este o conditie „sine qua non” a democratiei. Asa cum, la un proces, avocatii celor doua parti, chiar prieteni intre ei in viata particulara, sunt de acord ca nu sunt de acord.
Imi permit sa va amintesc de o brosura a scriitorului I. Ludo, aparuta inca inainte de cel de al doilea razboi mondial, daca nu ma insel. Era intitulata (citez din memorie: „Au dreptul evreii sa se amestece in treburile popoarelor in mijlocul carora traiesc? ” Evident, o brosura cu caracter polemic. Raspunsul lui I. Ludo era pozitiv: da, au dreptul. El se referea la evreii cetateni ai unei tari. Un stat democratic este al tuturor cetatenilor sai – si nu este etnocratic. Este evident ca evreii din Franta, cetateni francezi, au dreptul sa-si exprime punctul de vedere fata de problemele tarii lor, in care traiesc si muncesc. Ei sunt evrei francezi si nu agenti ai Mossadului. A fi evreu si chiar sionist nu inseamna ca respectiva persoana se detaseaza de tara a carei cetatenie o detine si in care locuieste.
Apropo, imi amintesc despre o polemica de la sfarsitul secolului al XIX-lea – inceputul secolului al XX-lea, intre profesorul universitar Alexandru Constantin Cuza si rabinul doctor Iacob Isac Niemirower. Polemica se desfasura in paginile unui ziar (sau unor ziare) din Iasi. Atunci cand profesorul Cuza a cerut evreilor sa plece si s-a declarat de acord cu sionismul (vazand in el o cale de a elimina evreii din tarile europene), rabinul Niemirower i-a raspuns, intr-un articol intitulat: „Domnul A.C.Cuza, amic al jidanilor si teritorialist”, ca daca vor pleca, evreii vor pleca treptat, nu deodata si vor ramane mult timp in tarile lor, spre fericirea popoarelor in mijlocul carora traiesc. Si, bineinteles, vor participa la viata economica, sociala, politica si culturala a tarilor lor natale. Ceea ce este valabil si pentru Franta contemporana, tara in care evreii au primit emanciparea pentru prima oara in istorie, in anul 1792. Tara care a publicat Declaratia drepturilor omului si cetateanului.
Desigur, acest lucru este valabil si pentru cetatenii francezi de origine araba, africana, asiatica, romana, rusa, indiana, rroma si asa mai departe. Nimeni nu le poate contesta dreptul de a participa la alegeri, de a fi atat alegatori, cat si eligibili. Nimeni, din nici o parte nu poate contesta drepturile egale ale altei parti: ei trebuie sa conlucreze pentru binele patriei comune. Un partid politic trebuie sa ofere, sa propuna imbunatatiri, sa duca o campanie electorala pozitiva – si nu o campanie electorala negativa, in cadrul careia sa ceara excluderea altcuiva intr-o forma generalizata, „altul” nefiind macar un cunoscut, ci un necunoscut, despre care stie ceva in mod abstract, adeseori eronat si falsificat. Nimeni nu are dreptul ca, de dragul democratiei, sa loveasca in altcineva. Daca ajung la o intelegere, la o cooperare, atunci este bine si corect intr-adevar. Acuzatiile lipsite de o baza reala, concreta nu reprezinta decat un nonsens.
Mult mai relevant pentru subiectul propus decât tot felul de clișee cu MOSSAD-ul și conspirația evreiască mondială este procesul care s-a deschis pe 29 aprilie la Paris împotriva a 27 de imigranți sau copii de imigranți musulmani în Franța, acuzați de uciderea cetățeanului francez de religie iudaică, Ilan Halimi.
În vârstă de 23 de ani, din părinți evrei marocani, Ilan a fost răpit pe 21 ianuarie 2006 și torturat pentru scopuri de extorcare, iar corpul său neînsuflețit, mutilat și ars în mod bestial, a fost găsit legat de un copac la 13 februarie 2006.
Suspecții, în număr de 27, membri ai unui grup autointitulat „barbarii” condus de Youssouf Fofana (care a strigat „Allahu Akbar!” înainte de a intra în sala de ședințe), sunt judecați cu ușile închise deoarece la momentul omorului doi dintre inculpați erau minori (azi au devenit majori).
A propos de influența evreilor asupra instituțiilor democratice din Franța, organizațiile evreești din hexagon au protestat împotriva deciziei justiției de a ține procesul cu ușile închise, dar fără succes.
Așa încât, nu știu cine prezintă un pericol mai mare pentru democrația de tip occidental: evreii, Mossadul și statul Israel sau fundamentaliștii musulmani? Ce părere aveți doamnelor și domnilor anti-sioniști (de fapt antisemiți)?
Voi adauga un comentariu referitor la intrebarea dlui Clej, desi evident s-a divagat deja de la subiectul articolului : „nu știu cine prezintă un pericol mai mare pentru democrația de tip occidental: evreii, Mossadul și statul Israel sau fundamentaliștii musulmani? Ce părere aveți doamnelor și domnilor anti-sioniști (de fapt antisemiți)?”.
Am primit ieri un mail in care se anunta ca primul-ministru a declarat ca musulmanii care nu vor sa traiasca in conditii de buna vecinatate, pot parasi tara. Iata traducerea (aproximativa…) a unei parti a discursului sau:
„…musulmanii trebuie sa hotarasca – sau adopta legile tarii, sau pleaca sa traiasca in alta parte. M-am saturat ca cetatenii tarii mele sa traiasca intr-o vesnica frica de actiuni teroriste din partea extremistilor islamici. Daca vreti sa faceti parte din societatea noastra, si sa beneficiati de toate drepturile si libertatea noastra, adoptati imediat toate legile si regulile noastre! E tara noastra si va vom da posibilitatea de a beneficia de tot ce am creat in ea, dar in clipa in care loviti in principiile ei, steagul ei, credinta noastra si drumul nostru, va propun sa faceti uz de dreptul cel mai sfant, libertatea de a pleca si de a va gasi un alt loc pe pamant…”.
A spus asta Beniamin Nethaniahu, PM actual al Israelului? Sau Ehud Barak, Olmert, sau Sharon la vremea lor?
Nu, prim-ministrul Australiei a declarat acestea. Dar acolo in Australia nu este rasism, este doar dorinta de a trai dupa lege.
***
SI obligatia, as adauga eu.
Chiar daca este un hoax (dar se pare ca ministrul de finante al Australiei a spus aceste fraze, mai demult) care circula acum pe Internet, insasi ideea de a-l imagina, precum si raspandirea lui, arata ca pericolul pentru democratia de tip occidental nu vine din partea Israelului „rasist” (rasist, dupa parerea majoritatii celor ce au votat in sondajul revistei „Acum”) si a evreilor… Ca si cum trebuia dovedit.
Cui adresati intrebarea, dle Clej? Anti-sionistii si/sau antisemitii nu au fete (sau de fapt au mai multe…), se ascund in anonimat, acolo e mai usor sa te feresti de responsabilitati si mai ales, sa nu polemizezi la obiect.
„Si pe cat punem pariu ca va fi in cele din urma respinsa, pentru ca evreii in mod sigur vor protesta daca nu le va conveni vreun candidat.” zicea anonimul echoofsilence.
Dacă ne uităm pe pagina oficială a ministerului de interne al Franței, în circumscripția Ile De France găsim lista Partidului Antisionist:
http://elections.interieur.gouv.fr/07/C07.html
cu componența:
http://elections.interieur.gouv.fr/07/07L073.html
Cum rămâne cu pariul?