Fotografia alăturată este preluată din revista Dilema Veche şi nu ar fi putut apărea niciodată în R. Moldova, mai ales în presa afiliată puterii, deşi în alte părţi, inclusiv la Bucureşti, este un lucru normal pamfletul la adresa mai-marilor zilei. Acesta este un element care arată că libertatea presei există…
“Transparența într-o societate europeană și democrată începe în primul rând de la presă. Așa cum în Republica Moldova nu există presă liberă, nici societatea nu se bucură de mai multă libertate. Prin presiunea asupra mass – media și a întregii societăți, Voronin și aliații săi au demonstrat încă o dată că regimul de la Chișinău nu poate exista în conditiile unei prese libere, în conformitate cu standardele lumii civilizate,” am comentat pentru publicaţia Acum, cu ocazia Zilelor Presei sărbătorite la Chişinău în această perioadă.
Cu aceasta ocazie, jurnaliştii şi-au exprimat nemulţumirile faţă de regimul comunist care, iată, aşa cum atestă raportul Freedom House, ne-a adus statutul de presă – neliberă. Aşa cum anunţă Radio Europa Liberă, datele luate în calcul în elaborarea studiului Freedom House sunt până la data de 31 decembrie 2008. Prin urmare, abuzurile şi intimidările asupra presei de la noi, după alegerile din 5 aprilie, nu au fost contabilizate. Aşadar, am putea spune că locul 150 este unul prea bun pentru noi!
Să ajungi în 2009 tu, R. Moldova, atât de apropiată geografic şi nu numai de UE, şi să ai un asemenea statut (!), cred că este profund dezonorant. Dacă în 1997, atunci când presa din R. Moldova a fost declarată ca fiind “parțial liberă”, cineva ar fi spus că peste un deceniu vom degrada la acest capitol, mulţi dintre noi, cel mai probabil, nu ar fi crezut că aşa ceva se poate întâmpla. Dar, cum în comunism orice este posibil, la fel şi în mica “oază de comunism” – R. Moldova – nimic nu mai provoacă mirare.
Săptămâna trecută, preşedintele Vladimir Voronin a spus mai multor oficiali europeni, aflaţi la Chişinău, că integrarea europeană rămâne principalul obiectiv politic al autorităţilor comuniste de la noi. În acest context, Expertul Michael Emerson de la Centrul pentru Studiul Politicilor Europene de la Bruxelles, citat de Europa Liberă întreabă: dar cu cele întâmplate după 5 aprilie cum rămâne? “Protestele violente, abuzurile poliţiei de care se plâng protestatarii arestaţi, acuzaţiile la adresa opoziţiei şi României, procesele împotriva câtorva ziare, controalele la sediile altor câteva organizaţii neguvernamentale, unde plasează toate acestea Moldova în relaţia cu Uniunea Europeană?“
Radio Moldova: Libertatea presei din R. Moldova “din prespectiva finanţării redacţiilor” sau “din numele politicienilor”
Întrebări fără răspuns, de altfel ca şi multe altele de până acum. Personal cred că într-o ţară în care jurnaliştii sunt intimidaţi, arestaţi, bătuţi şi li se îngrădeşte accesul la exprimare şi informare, într-o ţară unde aproape toată mass – media este controlată politic şi face explicit jocul puterii, unde reprezentanţii legii umblă pe la redacţii şi cer IP-ul vizitatorilor, care comentează pe siteuri, unde Televiziunea Publică Moldova 1, singura care are acoperire naţională, este ruptă de realitate şi emite un mesaj total politizat, sau unde Postul Public Român de Televiziune TVR este scos brutal din reţeaua de cablu naţională, fără oarecare explicaţii întemeiate, doar pentru simplul fapt că este românesc, trebuie să fie ridicate semne mari, foarte mari de întrebare.
Întrebarea este însă – Cine să le ridice? Moldova 1 care, nu a avut elementarul bun simţ să ofere măcar o ştire de la ieşirea jurnaliştilor în piaţă cu ocazia Zilei Libertăţii Presei? Sau poate Radio Moldova care, amintind în treacăt despre mitingul jurnaliştilor, spune că aceştia au vorbit despre libertatea presei din R. Moldova “din prespectiva finanţării redacţiilor” sau “din numele politicienilor”.
Este evident că exceptând mâna de ziarişti ai presei de opoziţie, în rest, nu prea mai are cine să spună lucrurilor pe nume în mica şi săraca R. Moldova. Săracă, la propriu şi la figurat. După cum s-a băgat frica în oase celor care au avut puterea să se ridice pe 6-7 aprilie contra regimului comunist de la Chişinău, intuiesc că nu au mai rămas prea mulţi cei angajaţi în lupta pentru libertate şi adevăr.
„Lupta pentru libertate şi independenţa mass-media a fost pierdută”
Să luăm un alt exemplu. Recenta vizită şi discursul şefului delegaţiei Parlamentului European, Marianne Mikko (căreia îi aparţine fraza de mai sus), aflată în vizită la Chişinău. După ce delegaţia parlamentului european a criticat autorităţile moldovene şi şi-a arătat indignarea pentru încălcările grave ale drepturilor omului de după alegeri, priviţi mai jos ce informaţie oferă populaţiei televiziunea publică. Atenţie! Acea televiziune despre a cărei reformare Marianne Mikko a spus că este „o urgenţă, care trebuie să înceapă chiar acum, fiindcă cetăţenii obişnuiţi vor să se informeze şi să înţeleagă ce se întâmplă în această ţară, pentru că schimbarea denumirii Companiei în una publică nu a fost decât una cosmetică”.
Moldova 1 – surdă la orice critică – nu a cutezat şi nu a avut nici măcar minimul respect şi curaj să dea o frântură din cele afirmate de Mikko. Până şi acest reportaj l-a distorsionat. Moldova 1: “Un viitor european pentru cetăţenii Republicii Moldova poate fi oferit doar în condiţiile unei stabilităţi politice. Declaraţia îi aparţine şefului delegaţiei parlamentului European, Marianne Mikko, care s-a aflat într-o vizită în Republica Moldova, pentru investigarea situaţiei post-electorale. Mikko a apreciat colaborarea fructuoasă cu autorităţile moldovene în decursul activităţii de monitorizare din ţara noastră. În acelaşi timp, membrii delegaţiei au declarat că evenimentele din 7 aprilie nu vor influenţa dorinţa instituţiilor europene de a semna un nou Acord cu Republica Moldova ».
Moldova 1 pregăteşte terenul viitoarelor învinuiri
Aşadar, scurt, concis şi la subiect. Mai ceva ca pe vremea adevăratului comunism. Despre faptul că “Voronin a refuzat să se întâlnească cu delegaţia” sau că aceasta are dovezi serioase precum că “tinerii au fost bătuţi şi maltrataţi de către poliţie”, ori că “lupta pentru libertatea şi independenţa mass-media a fost pierdută”, Moldova 1 nu a avut măcar bunul simţ să pomenească ceva. Ba mai mult, această instituţie devenită roşie, pregăteşte, se pare, terenul ca, atunci când UE va refuza orice tratat sau acord cu RM, să aibă pe cine da vina – nimeni alţii decât protestatarii din 7 aprilie. Înspre ei va arăta degetul guvernamental şi de capul lor va sparge Moldova 1 toate oalele legate de nereuşita “luminosului viitor european” al statului moldovenesc.
Aşadar, asta va afla cetăţeanul simplu de prin satele Moldovei. În ignoranţa-i scuzabilă va spune din nou că vina este a “huliganilor” şi a “vandalilor” protestatari de la Chişinău, cei care “au compromis strălucitul viitor european al R. M.” la care au muncit “intens şi în sudoarea frunţii” ultimii opt ani de zile comuniştii. Iată asta înseamnă “informarea” populaţiei prin intermediul presei în R. Moldova.
Aşadar, Moldova 1, “nu minţi poporul cu televizorul” şi fă un gest elementar: reintrodu forumul închis după protestele din 7 aprilie 2009, dacă te pretinzi cu adevărat publică, şi mai ascultă ce spun şi cei din a căror bani exişti!
Acum revin la ideea unui jurnalist român – Republica Moldova, este undeva prin anii 1992-1993 ai României. Mai rău chiar, spun eu! Într-o ţară în care preşedintele se întâlneşte cu fraţii de idei din China “efectuând un schimb de opinii pe marginea evoluţiei evenimentelor din Republica Moldova după alegerile parlamentare din 5 aprilie curent” şi refuză să discute despre cele întâmplate cu Delegaţia Parlamentului European, spune mai mult decât oricare altă explicaţie.
Iată de ce Raportul Freedom House nu mai miră pe nimeni, iar Europa ne treateaza cum ne tratează. De altfel, asigurarea independenţiei mass-media şi a libertăţii de expresie figurează şi printre restanţele importante ale Chişinăului în îndeplinirea Planului de Acţiuni cu UE din cadrul Politicii Europene de Vecinătate. Nimic nou sub soare!
Şi când te gândeşti că şi BBC-ul a plecat de aici…
R. Moldova este un dezastru pe toate planurile.
Poate cineva sa explice cum s-a ajuns aici?
Inainte de ’89 situatia din RSS Moldoveneasca era mai buna decat in Romania. Lumea nu murea de foame. Cum s-a ajuns la distantarea atat de evidenta a RM de lumea civilizata?
Si cu acuzatia perpetua a „moldovenistilor” ca ei nu sunt tigani ca romanii?
O asemenea acuzatie a existat si in Transilvania cand era sub imperiul austro-ungar, dar s-a topit de-a lungul anilor.
In Basarabia se amplifica.
Criticii literari din România au ajuns deja la concluzia ca e greşit sa se evalueze ceea ce s-a scris in R. Moldova luând ca punct de reper procesul literar din România, căci aceste literaturi s-au dezvoltat paralel, fără a se cunoaşte si a se influenta reciproc, de aceea se cere un alt sistem de evaluare. La fel e si in alte domenii, inclusiv in economie, societate si politică. Jurnaliştii romani vor găsi la nesfârşit fapte ce denota ca in R. Moldova nu e ca in România, si vor critica, ba vor cere poate chiar ca Europa sa intervină cat mai drastic, dar totul e in zadar. Procesele si tendinţele in dezvoltarea R. Moldova pot fi înţelese de înseşi ex-sovietici in strictă comparaţie nu cu România, ci cu Tarile Baltice, Transcaucazia, republicile din Asia Mijlocie, Belarusi, Ucraina si Rusia. Poate anume de aceea s-a creat Parteneriatul Estic. Mentalitatea ex-sovieticilor diferă atât de mult de cea a ex-supuşilor urss-ului, încât nici comunitatea de limba nu poate prea mult sa ajute. Analizaţi (imparţial, profund şi sugestiv aşa cum o fac profesioniştii de la Radio „Svoboda” sau «Eho Moskvi») cum se prezintă R. Moldova pe fundalul celorlalte 5 state din Parteneriat. Fiind un stat de proporţii mai mici si deja la hotar cu UE, având la dispoziţie experienţa de aderare a României si Bulgariei, R. Moldova evident e pe unul din primele locuri in Parteneriat la cele 3 libertăţi de circulaţie stipulate de politica de buna vecinătate – a capitalului, mărfurilor (e prima care a obţinut comerţul asimetric cu UE) şi a circulatei persoanelor – pe viitor. Chiar daca regimul de vize cu UE nu este total simplificat, oricum peste 50% din populaţia R. Moldova deja a călătorit măcar o data peste hotarele UE, munceşte, învaţă sau are un membru al familiei in UE.