Ma cotropesc ciresele, obrajii tai albi
mici, rumeni iesind de sub
frunze la fiecare pala de vant.

de-o parte verde crud,
intepand narile si cerul inserarii
un zvon rotund si fecund
de cealalta parte, zambet rubiniu
ce coboara pe buze ca o picatura
de miere, ca un tainic sarut
pe care t-il asez in palme.

as vrea sa iti vad mainile
pline de boabe si intrebari
precum in pruncie vei fi fost tinuta
cu cirese calzi-racoroase,
si uite… ai buzele vii

intrupand ele gandul
cu taceri de dincolo de cuvinte.