ACUM.TV

Cu ceva timp in urma discutam cu un prieten care-mi marturisea cat de greu ii este sa accepte orice fel de schimbare. Cum obisnuinta devine inevitabil, o a doua natura si cum in timp, din pura comoditate de fapt, devenim sclavii propriei noastre lipse de flexibilitate.
Si nu de putine ori, din dorinta sincera de a imbunatati ceva, de a schimba ceva, incepem o activitate noua: mersul la gym de exemplu.

In prima saptamana, cu forte proaspete si plini de entuziasm; in a doua saptamana, precis intervine ceva neprevazut (dar mult mai important!), iar dupa o luna, constatam ca mai mult n-am fost decat ar fi trebuit sa mergem.

Si cu toate ca intr-adevar dorim sa mergem la gym si realizam cat de necesar ne este exercitiul, in cele din urma si activitatea asta noua devine …… inca o obligatie! Iar o obligatie cere foarte multa disciplina; si disciplina la randul ei, cere forta, putere! Forta care, de cele mai multe ori si din diverse motive … ne lipseste!

Daca ne analizam cu atentie, constatam ca nu numai orele de gym sunt sacrificate, dar la fel se intampla si cu alte bune intentii ce se pierd pe parcurs, cum ar fi: mai multa atentie acordata prietenilor, mai mult timp oferit iubitului sau iubitei, mai multa relaxare, mai mult timp acordat eului interior.

Teoretic, dorim si ne propunem sa le indeplinim pe toate. Practic insa …. dupa scurt timp si de fiecare data, alunecam in acelasi “sablon” si continuam sa facem exact ceea ce ne propusesem sa schimbam, desi, exact lipsa asta de schimbare este de cele mai multe ori sursa sentimentului de neimplinire, cauza nefericirii noastre.

In Grecia antica, Heraclitus, afirma in Panta Rhei, ca totul este fluid, intr-o permanenta miscare, iar viata curge constant intr-un torent schimbator.
Nimic mai adevarat!

Si cu toate astea, de foarte multe ori si pentru cei mai multi dintre noi, nimic nu pare mai dificil decat a schimba, a modifica ceva in obisnuinta, robotizarea noastra cea de toate zilele, cand orice incercare de schimbare devine comparabila cu a inota intr-un rau furios de munte, impotriva curentului.

Iar de cele mai multe ori, dorim sa schimbam mult prea mult intr-un interval mult prea scurt de timp, fara a realiza cat de greu este! Avem chiar convingerea ca asta-i calea normala: “if it doesn’t hurt, it doesn’t help!”

Schimbarea nu e imposibila! Din contra!
Spre propriul nostru bine, trebuie neaparat facuta! Dar cu pasi mici, multi si siguri: KAIZEN !

In japoneza, Kaizen inseamna “schimbare spre bine”, sau, “imbunatatire constanta”. Kaizen suna ca un exercitiu practicat de calugari intr-un templu ZEN, dar, spre surprinderea tuturor, metoda isi are radacinile in mediul afacerilor, in lumea businessului, unde notiunea a fost implementata in vederea imbunatatirii calitatii si a eficientei.

Ca un exercitiu, fiecarui angajat al unei Companii, indiferent de pozitia ierarhica, i s-a cerut sa participe cu o idee care ar putea imbunatati activitatea, productia, etc.
Si ca urmare a colaborarii stransesi deschise, in locul masurilor radicale clasice, s-au gasit solutii simple, usoare, care au produs schimbari benefice si imediate.

Robert Maurer, profesor al unei Facultati de Medicina din America, a adoptat metoda pentru a o aplica persoanelor care doreau o schimbare majora in viata lor. A integrat cateva din tehnicile Kaizen in metodele sale de terapie si a observat ca…. Functioneaza!

Diferenta dintre Kaizen si alte metode este in primul rand faptul ca nu te cramponezi pe un rezultat rapid. De fapt, nu ar trebui sa ne “agatam” de absolut nimic. Rezultatul nu mai este foarte important; devine un “efect secundar”. Si nu vorbim aici de atingerea unui scop. Nu vorbim de succes, ci de a dobandi si a lucra cu placere in tot ceea ce ne-am pus in gand sa realizam.
Maurer o citeaza pe Maica Thereza, care spunea: “nu conteaza cat de mult facem, ci cata dragoste punem in ceea ce facem. Si nu conteaza cat de mult oferim ci cu cata dragoste oferim”.

Cu alte cuvinte, n-ar trebui sa ne cramponam de cat de multe trebuie sa realizam ci de dragostea, responsabilitatea pe care trebuie sa le punem in tot ceea ce intreprindem pentru a ne atinge scopul. Daca drumul parcurs nu ne face placere, destinatia devine lipsita de sens.

Exact cum spunea si scriitorul Norman Lear: “succesul sta in abilitatea de a aduna minutele importante”.
Pentru indeplinirea unui scop, consumam din timpul nostru un milion de minute, doar pentru a savura, a trai din plin momentul succesului! Clipa! Ca mai apoi, sa ne bucuram intens inca alte o mie de minute, ori de cate ori ne reamintim si retraim senzatia invingatorului.

Dar daca, in timpul celor un milion de minute care ne-au fost necesare pentru atingerea telului propus am fost total nefericiti si stressati, descoperim cu amaraciune ca cele o mie de minute de triumf …. nu prea mai au aceeasi semnificatie!

Viata asta a noastra, are valoare atata timp cat e plina de bucurii marunte: placerea de a te uita in ochii iubitului, placerea de a te bucura de o floare, de a ajuta un prieten, de a privi o cascada, un munte, un asfintit, placerea de a face o fapta buna, etc.
Fericirea este alcatuita din succese marunte; daca ne lipsim de ele, succesele mari nu vor avea niciodata, niciun sens.

Kaizen este la fel de usor aplicabil si-n iubire. Lucrurile marunte si aparent neinsemnate sunt cele care influenteaza relatia: placerea de a auzi vocea partenerului, placerea de a-i aduce prin vorbele tale putina liniste atunci cand el te suna, dorinta de a-i indeplini micile placeri, fie ele reprezentate si de un banal borcan cu zacusca de ex, etc. Dragostea de a-i fi alaturi si de a-i respecta munca, obligatiile si pasiunile, chiar daca ele nu sunt intotdeauna si ale tale; respectarea cuvantului dat, respectarea unei promisiuni, etc.

Toate lucrurile astea aparent marunte au un mare efect si o importanta deosebita in relatia de iubire dintre cei doi. Si tot ele, micile bucurii, ar trebui sa spuna mult mai multe partenerului decat vacantele exotice sau cadourile scumpe.

Iubirea dintre doi oameni evolueaza pas cu pas si sa bazeaza pe lucruri marunte. Multe si marunte; crampeie de suflet pur, oferite cu dragoste si simplitate celui de langa tine …. in mod constant!

Si cum se face ca ceva atat de banal precum Kaizen functioneaza? Simplu. Ne jucam putin cu o portiune a creierului nostru, care, din spirit de protectie, nu face altceva decat sa ne blocheze reactiile, ori de cate ori orice fel de schimbare brusca si radicala este receptionata ca o amenintare, ca o tulburare a echilibrului interior. E instinctul nostru animalic, de autoconservare, declansat automat in momentul in care schimbarea este perceputa ca o primejdie.

Kaizen, schimbarea spre bine sau imbunatatirea constanta, cu pasi multi, marunti dar siguri, nu face altceva decat sa elimine stressul si ne da posibilitatea de a ne folosi creativitatea cu inima linistita, impacata, pentru ca nu ni se poate intampla absolut nimic; niciun pericol; nu ne putem pierde de noi insine.

Si asa, strans impreuna, si minte si suflet, reusim sa mergem mai departe, pas cu pas, catre telul propus. Un pas, si un altul, si inca unul, in acelasi timp bucurandu-ne de miscare. Si cu fiecare pas ne apropiem si mai mult de ceea ce ne-am propus. Natural. Omeneste. Nimic extraordinar, nimic supranatural.

Poate, exact asta reuseste Kaizen sa faca: sa ne indrepte atentia cate noi insine; sa ne stranga din multitudinea de activitati in care ne risipisem zilnic, inutil, doar pentru a le abandona dezamagiti la un anumit moment, una cate una, rand pe rand.

A continua sa te schimbi spre bine sau a te imbunatati constant, nu este de neatins. Iar a-ti urma chemarea inimii nu este nicicand o primejdie. Kaizen exista si ne asteapta, in imediata noastra apropiere: la doar o clipire de geana, miscare sau vorba.

Trebuie doar sa-l recunoastem si impreuna sa urmam calea absolut fireasca, normala si curgatoare a schimbarii.

Acest articol a fost publicat duminică, 10 mai 2009 la rubrica Cai Spre Noi Insine.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.