ACUM.TV

România din 1989 este mult diferita de cea a anului 2009. De-a lungul a doua decenii, ne-am vazut implinite speranta de a ajunge la fel ca Vestul, dorinta de a intra in NATO si nazuinta de a adera la Uniunea Europeana. Avantajati politic, economic si militar de mersul sistemului international, drumul nostru de la stadiul României din 1989 la cel actual s-a petrecut, din pacate, mai degraba din inertie decat proactiv.

Nu am dus lipsa de talent, nici de noroc. Am dus lipsa de institutii.

In tari cu institutii si reguli, in care profesionalismul este respectat si are o greutate in societate, promisiunile neonorate sunt taxate pe loc, nu doar la alegeri, din patru in patru ani.

In România, promisiunile neonorate nu au fost sanctionate de o societate civila consolidata, pentru ca nu avem asa ceva. Avem doar individualitati, adesea stralucitoare si egoiste.

In tara noastra, cresterea economica relativa, dar constanta, si simtul umorului dezvoltat au facut ca oamenii sa ignore promisiunile politicienilor. Astfel, au luat nastere doua lumi: una in care politicienii promit si nu fac si alta in care oamenii sunt obisnuiti sa isi rezolve problemele singuri. Românii au pierdut orice speranta fata de liderii lor, intrucat rotatia politicienilor a fost completa, in ultimii doisprezece ani.

Cele doua \”lumi\”, din pacate, s-au intersectat in anul 2009. Criza economica i-a adus pe români in situatia in care trebuie sa se uite catre cineva. Cineva care sa le dea o speranta. Dupa douazeci de ani, oamenii incep sa isi dea seama cât de grava este incompetenta celor care ii conduc, in momentul in care acestia trebuie sa FACA ceva.

Inainte, românii se miscau intr-o lume care progresa, rupta de cea politica. Criza a inchis usile acelei lumi. Intorcandu-se catre cei pusi sa-i conduca, românii gasesc alta usa inchisa: inexistenta unor institutii solide, performate, respectabile.

Anul 2009 aduce un moment nefericit care, din pacate, trebuia sa vina la un moment dat. Un moment pentru care exista in limba româna zicala: \”a ajunge la fundul sacului\”. Niciodata, in epoca democratiei si a libertatilor, românii nu au fost mai putin respectati in strainatate si mai desconsiderati in propria tara.

Pentru o tara libera si democratica, nimic nu este mai devastator decât o administratie neperformanta, amatoare si egoista si o societate civila in care mediocri ori expirati cu staif fac genuflexiuni in fata celor cu bani sau cu putere. Ambele categorii sunt vulnerabile in fata populismului. Iar populismul, in astfel de circumstante, nu mai are limite sau rusine.

Dar tot acest an poate aduce punerea Romaniei pe o linie buna. Cine se afla la pamânt nu se mai teme de cadere. Acum am putea sa ne gândim, fiecare in parte si toti laolalta, la reconstructia institutiilor României. La demnitate si respect in viata publica. La vocea competenta si plina de simt de raspundere a profesionistului.

România merita sa iasa, in sfârsit, din amatorism si ambiguitate in viata publica, in sistemul institutional. Totul este ca noi, cei care intelegem acest lucru, sa fim cât mai multi. Si cât mai generosi, mai curajosi si mai increzatori.

Tocmai datorita greutatilor economice ale lumii, in anul 2009, avem o speranta pentru România. Pentru \”România altfel\”. Eu cred in aceasta, din toata inima. Dar dumneavoastra?

Principele Radu și-a anunțat recent intenția de a candida în alegerile prezidențiale de la sfârșitul acestui an. Revista ACUM nu sprijină niciun candidat în aceste alegeri.

Acest articol a fost publicat duminică, 3 mai 2009 la rubrica Alegeri.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.