ACUM.TV

Case din colonia romilor din Sancraieni, Harghita

Secvenţe la Sâncrăieni

Soarele de iulie luminează fără discriminare atât casele solide din centrul satului cât şi cocioabele din aşa zisa ţigănie. La Sâncrăieni viaţa curge domol. Unii se duc la scaldă, alţii robotesc prin gospodării. Aerul văratic pare a primeni şi odăile în care domneşte sărăcia şi mizeria. Femeile spală haine, pe godinul amenajat în curte fierbe mâncarea de varză, puştii dau târcoale farfuriilor cu mâncare sau zburdă pe ulicioara dintre coşmeliile improvizate. O căruţă aşteaptă să fie înhămată, un bărbat umple o găleată cu apă la cişmea. Alături câteva case de lemn, mai acătării, ridicate de curând, aşteaptă să fie tencuite. Gospodarii mai avuţi îşi fac siesta în faţa pridvoarelor din lemn cioplit. Obiectivul camerei de filmat adastă în odăile împodobite cu perine de mătase şi covoare viu colorate. De pe perete, dintr-o fotografie îngălbenită şi cu rama de modă veche, ne privesc nedumeriţi un bărbat şi femeia lui; părinţii sau mai degrabă bunicii gazdelor.
Aceste imagini paşnice au fost surprinse la două săptămâni după incidentele violente soldate cu răniţi, un cal mort şi pagube materiale. Spiritele încinse, care aduseseră în conflict comunitatea maghiară şi cea romă, au fost potolite după mai multe zile de negocieri şi adoptarea unui acord, pomenit în presă drept „Protocolul pentru convieţuire paşnică” sau „Cele 11 porunci de la Sâncrăieni”.

Petiţie, proteste şi reacţia târzie a Departamentului pentru Relaţii Interetnice.

Cele „11 porunci” ale protocolului de la Sâncrăieni au stârnit reacţii din partea societăţii civile. Un grup de intelectuali a protestat într-o petiţie on-line în care se arăta, printre altele că : „Protocolul de la Sâncrăieni mai degrabă este paşaportul alungării definitive a romilor, decât garanţia convieţuirii paşnice între ei şi majoritarii locali maghiari. Prin luarea noastră de poziţie milităm pentru crearea unor condiţii în care în locul urii etnice, oamenii, indiferent de apartenenţa lor etnică – bazându-se pe mijloacele statului de drept – colaborează între ei cu scopul ca toţi să aibă şanse egale de a contribui la şi de a beneficia de o viaţă marcată de pace, dreptate socială, bunăstare materială şi demnitate umană…” „Ne exprimăm speranţa că primăriile şi comunităţile locale din judeţul Harghita, precum şi organizaţiile politice şi civice şi autorităţile de stat responsabile vor conlucra la combaterea manifestărilor extremiste îndreptate împotriva romilor şi vor implementa strategii care vor duce la stabilirea păcii inter-etnice prin eradicarea situaţiei sociale dezavantajate a romilor”.

Organizaţiile romilor au protestat şi au semnat în faţa sediului UDMR din Bucureşti, „Cele 11 porunci pentru maghiari”, printre care se numără şi „interzicerea purtării mustăţii pe oală, brevetată de romi”. Liderii UDMR au considerat protestul drept neinspirat, în schimb Departamentul pentru Relaţii Interetnice din Guvernul României a dat un comunicat din care spicuim:
„Deşi în urma evenimentelor din Sâncrăieni, jud. Harghita a fost încheiat un protocol, credem că acesta nu poate fi decât o soluţie de moment, astfel de documente nefiind un substitut pentru politicile publice de incluziune socială şi cele de promovare ale dialogului interetnic. Suntem convinşi de asemenea că aceste cazuri nu sunt izolate ci pot fi prezente sau pot apărea în viitorul apropiat şi în alte localităţi. Considerăm că este necesară o analiză mult mai profundă a situaţiei, identificarea problemelor reale izvorâte în situaţia socială precară. De asemenea credem că este necesară o constantă comunicare între reprezentanţii comunităţilor de romi şi cei ai autorităţilor locale. Apelăm totodată la implicarea mult mai serioasă şi mai eficientă a autorităţilor abilitate (primari, consilii locale, poliţie, parchet) pentru prompta aplicare a legii faţă de persoanele care o încalcă. În consecinţă, Departamentul pentru Relaţii Interetnice doreşte să iniţieze un dialog între reprezentanţii comunităţilor de romi şi cei ai administraţiei centrale şi locale, în vederea creării unui sistem de mediere permanentă precum şi în vederea identificării unor soluţii durabile, bazate pe programe eficiente de dezvoltare locală şi comunitară”.

Cele două variante ale protocolului.

După îndelungi căutări am găsit textul în limba maghiară al acestui document, pomenit de presă fără a fi citat. Era postat pe site-ul comunei Sâncrăieni www.csiksyentkiraly.ro. La prima citire textul pare rezonabil. Cuprinde obiective şi termene precise, unele scadente în două săptămâni, altele în prag de iarnă, iar altele cu caracter permanent, vizând normele de convieţuire decentă. Pe lângă unele măsuri referitoare la vaccinarea câinilor vagabonzi din colonia ţigănească, construirea latrinelor pentru fiecare gospodărie, îndepărtarea grămezilor de gunoaie şi păstrarea curăţeniei în faţa caselor şi porţilor, apar câteva puncte care, la o citire mai atentă, pot trezi suspiciuni
Iată (în traducere) câteva dintre ele:

– Clarificarea titlurilor de proprietate a clădirilor şi terenurilor din colonia ţigănască

Termen 15 zile

– Familiile ţigăneşti pot deţine cai numai dacă prezintă o hârtie înregistrată la primărie prin care se adevereşte că posedă sau închiriază suprafaţa de păşune necesară pentru hrana acestora. ( 0,5 de ari de păşune /cal).

Termen permanent

– Vaccinarea şi luarea în evidenţă a cailor deţinuţi de familiile ţigăneşti. Medicul veterinar dr. Nagy Tibor s-a angajat să asigure în mod gratuit asistenţa în această acţiune. Ţiganii sunt obligaţi să deruleze în mod legal tranzacţiile cu cai, prezentând animalele la veterinar. În caz contrar caii deţinuţi în mod ilegal vor fi confiscaţi.

Termen permanent

– Până la 1 noiembrie ţiganii sunt obligaţi să se aprovizioneze în mod legal cu combustibilul lemnos pentru iarnă. S-a ajuns la un acord ca ajutorul pentru combustibil cuvenit ţiganilor să nu le fie achitat acestora, ci transferat composesoratului care va livra comunităţii ţigăneşti combustibilul lemnos corespunzător acestor sume.

Termen 1 noiembrie 2009

Ştiind că documentul a fost semnat de reprezentanţii comunităţii şi de cei ai consiliului local, în prezenţa subprefectului, m-am gândit că şi prefectura are în posesie un exemplar. Nu am greşit. Am primit prin Fax exemplarul în limba română şi am constatat că acesta nu conţinea deloc cuvântul „ţigani” sau calificativul „ţigănesc”, ci o singură dată „comunitatea romilor”. Am concluzionat, deci, că textul protocolului de pe site-ul comunei Sâncrăieni, are doar valoare informativă.

Opiniile celor implicaţi

Având în posesie textele petiţiei şi protocolului, precum şi imaginile filmate la faţa locului am realizat o ediţie a emisiunii Transilvania Policromă, la TVR Cluj. Au intervenit în direct toate părţile implicate. În platou se afla Lavinia Ciurar, redactorul emisiunii pentru romi şi Enikő Magyari Vincze, profesor universitar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai.
În mod interesant atât din cele spuse de Ernő Székely, primarul din Sâncrăieni, cât şi de János Gráncsa, bulibaşa romilor din localitate, a reieşit că totul este în deplină ordine. Îndeplinirea protocolului se desfăşoară fără poticneli. Romii au făcut curăţenie în gospodării, îşi construiesc latrine, comuna a pus la dispoziţie mijloace pentru transportul gunoiului. Clarificarea actelor de proprietate a caselor şi terenurilor se apropie de final (termenul era tocmai în ziua emisiunii) şi înregistrarea cailor se află în curs. La întrebarea ce se întâmplă dacă unii nu posedă acte doveditoare pentru imobile sau pentru achiziţionarea cailor, s-a primit răspunsul că nu e nici o problemă. Şi achiziţionarea lemnelor pentru iarnă pare soluţionată. Am aflat cu bucurie că locuitorii din Sâncrăieni convieţuiesc în pace şi armonie, ca întotdeauna…

Prefectul Adrian-Jean Andrei a remarcat că nici nu putea fi vorba de conflict interetnic dacă 95% dintre romi se declaraseră maghiari la recensământ…În rest el veghează asupra respectării ordinii şi legislaţiei din judeţ.
Marian Mandache, reprezentantul organizaţiei Romanii Criss a afirmat că dimpotrivă, situaţia e gravă, că au fost distruse câteva gospodării ale romilor şi le sunt lezate drepturile.

Propunerea elaborării unor proiecte pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale a populaţiei defavorizate (printre care şi romii) a venit din partea lui Gabriel Dandoci, activist rom cu experienţă în proiectul interetnic de la Hădăreni. Primarul şi prefectul s-au dovedit receptivi la idee şi vor cumpăni posibilităţile.

În discuţiile din platou au mai fost relevate câteva aspecte; Gabriel Dandoci a explicat că romii nu-şi asumă identitatea de teamă; ei se declară maghiari sau români, după caz, dar în acelaşi timp sunt continuă să fie percepuţi ca romi, dovadă că există consilieri pe probleme de romi la mai toate primăriile şi prefecturile. Dar aceştia ori nu se implică, ori nu sunt luaţi în seamă. Majoritatea romilor trăiesc din munca de ziler sau cărăuşie, fiind dependenţi de comunitatea majoritară. Confiscarea cailor sau alungarea din case ar fatală pentru ei.

Enikő Magyari Vincze a arătat că existenţa celor două variante de protocol, unul de uz local, incitant, şi unul oficial, corect din punct de vedere politic, denotă duplicitatea comunităţii maghiare. Profesoara de al Facultatea de Studii Europene, militantă pentru drepturile omului, a mai declarat că, în calitate de etnic maghiar şi minoritar, o întristează atitudinea de xenofobie a conaţionalilor ei.

S-a subliniat în mod repetat că fără proiecte şi fonduri, situaţia comunităţilor defavorizate, de origine romă şi nu numai, nu se poate ameliora.

Nu pot trage concluzii; emisiunea a fost doar un prilej de a-i aduce la discuţii pe cei implicaţi. Aceştia nu au refuzat dialogul. Iar noi vom reveni asupra subiectului, în prag de iarnă.

Acest articol a fost publicat marți, 28 iulie 2009 la rubrica Social.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.