ACUM.TV

În perioada 24.04.2009 – 24.05.2009 la Muzeul de Artă din Craiova, Palatul Jean Mihail, va avea loc expoziţia de artă plastică «In Memoriam Andrei Chintilă» organizată de fratele artistului Matei Chintilă, alături de criticul de artă Adrian Guţă si pictorul Mircea Novac.
Întrucât din motive obiective, nu pot participa la vernisajul acestei expoziţii cu totul deosebite consacrate pictorului Andrei Chintilă unde sunteţi de-altfel invitaţi, toţi cei care iubiţi arta, vă prezint impresiile mele de la retrospectiva din 2008, prezentă la Galeriile Apollo, Teatrul Naţional din Bucureşti.
Intrând, nu întâmplător, prin câteva săli de expoziţie bucureştene, între două călătorii, am reuşit să văd retrospectiva artistului plastic Andrei Chintilă în ultima zi. Impresionată de tablourile prezentate în această expoziţie, poate şi pentru că vedeam într-un singur loc atâtea lucrări reprezentative din cariera acestui pictor plecat prea devreme dintre noi, m-am gândit o vreme la ele altfel. Greu de spus în câteva cuvinte, însă mai mult ca sigur, cu o nostalgie acută greu definită şi cu sentimentul unei pierderi iremediabile. Deşi nu l-am cunoscut personal niciodată, sunt sigură că am avut multă vreme aceleaşi locuri comune, prin acelaşi oraş ce ne-a macerat gândurile, lumi artistice paralele, poate chiar din perioada când Andrei Chintilă a absolvit grafica la Institutul de arte plastice «Nicolae Grigorescu» clasa profesorului Octav Grigorescu din Bucureşti.

Andrei Chintilă în atelier

«A fost unul din oamenii care au văzut lumina şi întunericul la intensităţi greu egalabile» avea să spună prof. univ. şi cunoscut critic de artă Adrian Guţă, unul dintre cei care au contribuit afectiv şi efectiv la organizarea acestei retrospective la Galeria Apollo de la Teatrul Naţional.

Andrei la fereastră, 2000
ulei pe pânză 67×106 cm

Târzie revelaţie pentru mine aceste amprentări stranii cromatice cu subiecte tributare unei palete neliniştite, mereu în căutare de inefabil, târzie întâlnire cu Andrei Chintilă cel care «a atins acel prag metafizic al picturii pure neapelând la athanor sau la ramificaţiile culturilor magice contemporane» cum va sublinia şi artistul plastic Gheorghe Rasovszky.

Oglindire, 2002
ulei pe carton, 80×50 cm

Încadrat sau nu câteodată de către critici într-un neoimpresionism autohton, Andrei Chintilă a trecut discret de la un figurativ tradiţional spre o poezie autentică a paletei, copleşit de secvenţele cotidianului şi căutând cu obstinaţie, natura, înţelegerea ei.
In creaţia sa nu se poate vorbi de influenţa profesorilor săi şi mă gândesc şi la Octav Grigorescu sau Ivancenco şi nici a familiei sale, cunoscuţi artişti plastici, întrucât Andrei Chintilă îşi construise pe lângă propria personalitate, un excelent vocabular artistic în care adusese un plus de candoare narativă compoziţională eşafodajului acestui nou univers.

Margine de Bucureşti, 1995
ulei pe pânză, 40×81 cm

Vor surprinde poate pe cei mai mulţi peisajele citadine în care se simte o fervoare neobosită de a înţelege şi a accepta scenografia cotidianului anost, cu accente vădit bacoviene, depresive chiar, imaginile terne urbane, în care artistul totuşi căuta obsedant aproape, o partitură existenţială cu rezonanţe profunde.
Multe din compoziţiile sale au perimetrul sufletesc prestabilit al melancoliilor metropolei păstrând o vitalitate perenă, imaterială dincolo de timp.

Nuferi pe lac, 2002
ulei pe hârtie, 79×68 cm
În deplin contrast, sunt exuberante însă peisajele din natură, caracterizate de o lumină asimilată de acea tinereţe unică a filonului creator.
«Tema fundamentală, unificatoare, a acestei picturi este libertatea» va scrie la rându-i despre Andrei Chintilă, Călin Dan în 1986. Libertatea spiritului va fi cea care se va impregna iremediabil în structura creativă a acestui pictor nedreptăţit de soartă.
Telurice încercări de a exterioriza propriile stări spectatorilor creaţiei sale, cărora le conferă un drept de coautor la tensiunile existenţiale, ceea ce de alfel Virgil Mocanu sesiza în 1986 deja, la prima expoziţie personală a artistului, scriind în paginile «României literare» despre «decisa revenire la morfologii figurative, în dorinţa obţinerii unui flux de comunicare deschis şi relevant».

Nud neterminat, 1999
ulei pe pânză, 100×70 cm

Remarcabile sunt la rândul lor, tablourile din tematica nudului. Impresionant este ultimul nud, neterminat, expus astfel, ce are o senzualitate coloristică demnă de o reală vibraţie spre autenticitate, imprimând modelului, o altă dimensiune sufletească oferită cu resemnare şi tandreţe de acest poet al culorii.
Retrospectiva lui Andrei Chintilă rămâne nostalgic într-un album expresiv de înaltă ţinută, reprezentativ, al generaţiei optzeciste, iată, mai singură cu un Artist.

Biobibliografie

Lucrările au fost reproduse din catalog cu acceptul doamnei Simona Vasiliu-Chintilă.

Acest articol a fost publicat luni, 20 aprilie 2009 la rubrica Relativităţi Culturale.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.