Cuprinderi mă-nfăşoară spre a iubi total,
Nu mi-am aparţinut în veacuri de iubire…
Când nu te ai, dragostea e norul epuizant-banal
Şi în lumina lui nu vezi vreo strălucire.

Despotice cuvinte am aruncat în mare,
Poate de m-ar răpi vreun val al ei să simt
Ce mult mi-am cenzurat iubirea în chemare…
Să fiu acum sonetul… fără notă, timp.

Stele fără număr pe fruntea mea mirată,
Aduc o strălucire dintre adâncuri vii…
Să-ţi fii, este comoara…deşi poate uitată
Să exişti în sine, pentru a putea iubi.

vol. Şoptit de Dumnezeu