Odată cu declanşarea protestelor din R. Moldova accesul la internet a fost tot mai dificil. Este evident că internetul constituie o piedică serioasă pentru cei care sunt contra unei exprimări libere, iar acest lucru a devenit şi mai clar odată cu manifestaţiile de după 5 aprilie.
Blogul meu, sarmanul, parca a fost zilele trecute si el unul dintre cei deţinuţi. Cum au început protestele la Chişinău a şi dat semne de boală cronică bloguletul. Nici nu am apucat bine să postez câteva articole, că a şi fost sistat. A trecut mai apoi prin chinuri groaznice mititelul – ba apărea, ba dispărea. Am făcut tot posibilul să îl salvăm, dar virusul comunist, care i-a pus gând rău, s-a dovedit a fi mai tare. Astfel, pe parcursul săptâmânii trecute, a fost doborât aproape definitiv.
Vineri, de exemplu, în timp ce la Chişinău avea loc operaţiunea – vânătoarea de jurnalişti – noi ne zbăteam zadarnic să postăm informaţiile, dar – zadarnic. Nu am reuşit sub nici o formă să plasez nici un articol, chiar dacă, aparent, blogul putea fi accesat. Într-un fel sau altul, forţele răului au reuşit să-mi scoată bunul amic (adică blogul) de pe fir.
Dar, aşa cum socoteala de acasă nu prea se potriveşte cu cea din târg, anunţ pe această cale, pe toţi tovarăşii „binevoitori”, care mi-au confiscat bloguleţul, că, tot ce aveam de spus aici, am spus-o în altă parte. Adică… la televizor.
Ziariştii – inamicul nr. 1
Zilele trecute am fost invitată la Ştirile de la Realitatea TV Bucureşti, post care, de altfel, din câte mi s-a comunicat de la Chişinău, nu mai este retransmis acolo.
Alături de Yevghenya Kironaki, reporterul care a participat la protestele din R. Moldova şi care, aşa cum spune, a fost condusă „amabil” până la vamă de un angajat al serviciilor speciale, am vorbit despre evenimentele din Moldova. Ea a povestit fragmente din acea experienţă unică trăită în timpul protestelor de la Chişinău, iar eu despre situaţia presei autohtone şi felul în care aceasta a reflectat evenimentele petrecute în capitala R. Moldovei. Nu am ezitat să spun ceea ce scriam şi aici cu ceva timp în urmă – cât de adânc au băgat pumnul în gură presei independente şi ce e cu această vănătoare de jurnalişti, de altfel unică până acum în R. Moldova.
“Nimicim tot ce mişcă !”
Precizez pentru cititorii revistei că vânătoarea de jurnalişti din R. Moldova de la finele săptămânii trecute a atins apogeul represiunilor şi al intimidărilor care au avut loc in ultimele zile la Chişinău. După ce s-au străduit din răsputeri să ne ţină gura închisă timp de opt ani la rând, iată că, în ultimele sale zvâcniri şi chinuri, regimul lui Voronin o ia razna definitiv şi atacă presa mai mult ca niciodată. Nu se mai ţine cont de nici un fel de norme elementare ale bunului simţ, ca să nu mai vorbesc de cele europene. “Nimicim tot ce mişcă !” – pare a fi deviza voroniană de moment. Astfel că, după ce mai mulţi jurnalişti din media autohtonă au dispărut fără urmă ore bune, iar mai mulţi jurnalişti din presa românească (inclusiv cea de la Chişinău) au fost intimidaţi şi reţinuţi de oamenii legii, a venit şi rândul colegilor mei de la UNIMEDIA.
Cu ceva timp în urma, UNIMEDIA.info (un siteu improvizat de UNIMEDIA în timpul prostestelor) anunţa: “People working at UNIMEDIA are being intimidated now through SMS messages saying that police and secret services are on their way of making arrests at UNIMEDIA office” (trad. eng: Angajatii UNIMEDIA sunt intimidati prin intermediul unor mesaje primite pe telefoanele mobile, care ii anunta ca politia si serviciile secrete vin sa ii aresteze la oficiul UNIMEDIA.)
“Fugiţi repede la Ambasada României”
La câteva minute după postarea aceselei informaţii pe UNIMEDIA.info, siteul a fost din nou blocat. După acel semnal de alarmă, am încercat minute în şir să iau legătura cu angajaţii portalului de la Chişinău, dar în zadar. Telefoanele pur şi simplu nu funcţionau. La scurt timp, am primit de la Dumitru Ciorici, directorul executiv al NMG, un mesaj prin care mă anunţa următoarele: “Au blocat UNIMEDIA. Suntem intimidaţi prin sms-uri precum că vin după noi. Tudor Darie, directorul NMG, a primit mesaje care îl anunţă să fugă repede la Ambasada Română. Noi continuăm să muncim şi încercăm să nu ne lăsăm intimidaţi. Transmitem în continuare, aşa cum putem, informaţii pe unimedia.info despre ce se întâmplă la Chişinău”.
Ce să mai spun altceva decât – îmi este teamă pentru colegii mei din R. Moldova. Lansez pe această cale şi un apel: JURNALIŞTI – UNIŢI-VĂ!
Apropo: Alooooo, Europa ne auzi?
Pe cine vede şi pe cine nu generalul
Revenind la intervenţia mea de la Realitatea TV mai spun doar că am atras atenţia tovarăşului preşedinte Voronin că, pe lângă reporterii români, la mica Revoluţie de la Chişinău (termen pe care el îl urăşte cu desăvârşire) au mai participat şi reporteri din Rusia, Ucraina sau Transnistria. Oameni care, ca şi colegii din România, îşi făceau, cum e şi firesc, meseria, dar pe ei, paradoxal, generalul Voronin nu a ordonat să îi expulzeze!
Am mai spus şi alte câteva lucruri, dar cred că, deşi Realitatea TV nu mai există la Chişinău, cine a trebuit să vadă şi să audă a fost pe fir.