m-am dus ca la farmacie…
pe reţeta mea scria „iubire”…
dar el mi-a spus: nu avem!
te vei sacrifica pentru familie!
ăsta o să fie sfârşitul meu?
să-mi tai aripile şi să mă ascund,
să-mi iau visele şi să le vând?
să mă arunc? da… totul să semene
cu o viaţă de robot…
ştiu… roboţii nu fac dragoste!
ei nu privesc cerul…
nu aleargă după speranţe!
ei nu înţeleg rostul mângâierii…
pentru că nu au suflet! nu au suflet!
o să îmi fie greu, dar nu imposibil
să trăiesc fără medicamentul dulce.
şi voi inventa fiecare anotimp,
fiecare pas, fiecare alunecare…
voi crede în nebunia lui Einstein.
„să faci acelaşi lucru de mai multe ori
şi să aştepţi rezultate diferite”.
12 aprilie 2009, 13:15