Ninge cu fulgi de lumină
În camera albastră.
Strecuraţi prin sitele cerului,
Bălăciţi în spumele norilor,
Ninge peste ochii tăi.
Fiecare fulg e un înger albastru.
O muză care coboară,
Un gând care luceşte o clipă
Şi se aşează, vers pe fila albă.
Arlechin caraghios cu sprâncenele arcuite,
Priveşti uimită.
Un ochi râde, celălalt plânge;
Pentru acelaşi motiv.
Ochii tăi albaştri nu se mai disting.
Într-o zi vei ieşi atârnată de gâtul violinei albastre,
Pe ritmul cuvintelor unor poeme
Închegate din fulgi de lumină.
Dan David, Los Angeles, aprilie-23-2007.