Ne-am obisnuit sa ne asociem imaginea milionarului cu decorurile opulente, cu Rolls Royce-urile si cu alte aspecte excentrice.
Proprietarul firmei IKEA contrazice din plin acest cliseu.
Ingvar Kamprad s-a nascut pe 1926, in sudul Suediei, in satul Agunnaryd.
Copilaria si-a petrecut-o intr-o ferma cu numele de Elmtaryd. Mai mult ca sigur sinuciderea bunicului sau aflat in situatia de a nu mai putea plati rata ipotecara a fermei i-a marcat existenta si ambitiile.
De copil privat de bucurii si de rasfaturi isi incepe activitatea de antreprenor vanzand cu profit chibrituri, peste, decoratii de Craciun, seminte –marfuri cumparate en gros in Stockholm.
La 17 ani, datorita bunelor rezultate la scoala Ingvar primeste din partea tatalui sau o suma de bani pe care ii si investeste in crearea unei mici firme care avea sa devina imperiul mobilei de astazi . Numele IKEA, un acronim este compus din initialele numelui patronului (Ingvar Kamprad), ale fermei familiale (Elmtaryd) si ale satului natal(Agunnard). Activitatea negustoreasca a firmei isi contureaza un nou profil in 1947, si anume fabricarea mobilei. In 1953(Älmhult,Småland) deschide un salon cu prezentare de mobila. Clientii evalueaza calitatea, pretul exponatelor si pot comanda in acelasi timp produsele dorite. Tanarul antreprenor creeaza o linie proprie tehnologica de proiectare si executie punanad pe piata mobila in module neasamblate, facilitand expeditia, reducand costurile de transport, eliminand preturile de asamblare. Produsele achizitionate sunt transportate de catre clienti, ca apoi asamblate tot de ei.
Ingvar Kamprad decide sa deschida noi centre cu prezentare in Stockholm si in alte orase suedeze. El intelege sa acorde importanta gustului si nevoilor clientelei de zi cu zi, sa adapteze intreaga productie la cerintele consumatorului asigurandu-l ca acesta este parte din planul de concepere, proiectare si finisare a mobilierului dorit. Totodata se foloseste de mana ieftina din Polonia, unde multe din produsele IKEA erau confectionate.
Astfel IKEA, sub sloganul: Aspect frumos, buna functionalitate, buna calitate la un pret redus ajunge sa isi exporte inovatiile in toata lumea sporind totodata reputatia si profiturile firmei.
Succesul financiar al magnatului suedez este pus pe seama puterii sale de impunere a spiritului exacerbat al economisirii, al evitarii cheltuielilor inutile. „Un cent economisit, un cent castigat” (Benjamin Franklin) pare a-i fi calauza intregii sale vieti din timpul cand cu bicicleta vindea de la o poarta la alta chibrituri si pana in prezent.
Ingvar Kamprad traieste de peste trei decenii in Epalinges, o mica localitate din Elvetia intr-o casuta modesta, conduce acelasi Volvo vechi de 15 ani (destul de rar,caci prefera transportul in comun), face cumparaturile in locuri unde se poate targui asupra preturilor.
Imbracat aproape saracacios refuza sa calatoreasca in avioane private sau in categoria clasei rezervata vip-urilor ori milionarilor.
Un cotidian din Olanda Algemeen Dagblad (14 aprilie 2004) il caracterizeaza ca fiind un „Uncle Scrooge”, un avar nicicand satisfacut de multimea banutilor stransi in ciorap. Alegerea Elvetiei nu este intamplatoare. Un anume Yvan Tardy, politician local din comunitatea Epalinges declara despre „saracul” suedez : „Kamprad are de platit doar foarte putine impozite. Din păcate, el nu a făcut nimic pentru satul nostru. Nicio infima nicio contribuţie la facilităţile pentru cei săraci, bătrâni sau tineri. El nu poate fi convins sa sponsorizeze un club de sport. Cand se organizeaza loterii, actiuni filantropice reprezentantii acestora nici macar nu-si mai indreapta privirea asupra lui… In afara de faptul ca acesta isi face cumparaturile in satul nostru,el nu contribuie cu nimic in cadrul comunitatii noastre. Nici macar într-un restaurant, pentru că el mananca doar acasa. Îmi pare rău, domnule, dar eu nu pot decat sa-l numesc Avarul. ”
In alte mentiuni, Paul Davis autorul cartii How to overcome disappointments and blossom into your dreams sustine ca cheltuiala banului e nesabuinta. Exemplul lui Kamprad este cel mai concludent, precizeaza Davis si ar servi ca model de urmat.
Imaginea intreprinzatorului suedez capata culori negative cand se face cunoscuta apartenenta sa la grupul nazist condus de catre activistul de dreapta Per Engdhal. Din corespondenta data publicitatii dupa moartea liderului nazist suedez(1994) ne sunt revelate aderenta lui Kamprad la grupul nazist suedez (1942-1945), activitatea de strangere de fonduri necesare organizatiei in discutie, prietenia cu liderul nazist Endhal si in perioada postbelica.
Multimiliardarul regreta apartenenta la gruparea nazista considerata, una dintre cele mai mari greseli din viata sa.Isi cere iertare. Regretele tardive nu-l impiedica insa sa opereze afacerile sale in tari controversate din lumea araba…