Iubitule,
ţi-am călcat cămăşile
pe îndelete
pe mâneci, pe guler
şi pe manşete.
Mi-am plimbat palma
pe catifeaua moale
ce păstrează, parcă,
gesturile tale…
Am netezit pânza
pe ambele feţe
cu răbdare şi cu tandreţe.
Le-am pus pe umeraşe
apoi
cu gândul la noi
amândoi…
Cât mi-aş dori să-ţi pot
netezi
şi cutele inimii.
Simplitate cu trimiteri de interiorizare adanca asemenea poeziei lui Prevert.
Sunt mereu fericit sa remarc ca lirismul si sentimentele frumoase in poezie inving.
Poem f reusit !
uneori simplitatea e o sarcina insurmontabila.In cazul de fata este miezul reusit al poemului