Este o vorbă care spune „cu aşa prieteni, nici nu mai ai nevoie de duşmani“. Alta zice „apără-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr şi singur“.
Dl Băsescu prieteni nu prea poate să aibă, întrucât d-sa nu poate întreţine cu ceilalţi decât relaţii de vasalitate sau ostilitate, care, uneori, când vasalii nu-şi mai pot suporta condiţia sau când „preţul corect“ le absoarbe exigenţele, se transformă una în cealaltă. Dar dacă prietenii, buni sau răi, până la urmă omul şi-i alege singur, rudele sunt o fatalitate de nedepăşit, pentru că puţini au şansa sau ghinionul de a fi singuri pe lume. Din acest punct de vedere, preşedintele poate să evoce vorbele de la început în formulări uşor modificate, de pildă, „cu aşa neamuri, nici nu mai am nevoie de duşmani“. Iar evenimentele produse de rudele sale apropiate în ultima lună i-ar da dreptate fără drept de apel. Mai întâi, în EBA, fotomodelul de Dorobanţi, s-a născut grozava ambiţie de a se metamorfoza în europarlamentar.
Pe care nimic nu i-o poate stopa. Nici reacţia amuzat-ironică a presei, nici consternarea unei părţi a opiniei publice, cea tulburată de apucăturile dinastice din politichia băştinaşă, nici faptul că a trebuit să-şi părăsească partidul de suflet. Nici măcar dojana părintească, de va fi existat, deşi e de imaginat că nu, dacă ne luăm după modul în care preşedintele i-a sărit în apărare, mai potrivit unui părinte cu slăbiciuni la toanele copiilor decât unui bărbat de stat.
Prin urmare, ajutată de partidul în care loveşte prin candidatura sa, „beizadica“ s-a pus pe adunat semnături, fără să-i pese că prin aceasta dă şi în imaginea propriului tată! De va câştiga sau nu nici nu contează, decât eventual pentru România, ce-şi trimite copiii răzgâiaţi s-o reprezinte în PE. Fiica mai mare, oricum mai discretă, i-a făcut rău preşedintelui cumva colateral, prin chestiunile imobiliare ieşite la iveală din pricina scandalului Popoviciu. E posibil ca afacerea cu apartamentul şi biroul de la Snagov să fie absolut corectă. Din păcate, în chestiunile de imagine, esenţiale în bătălia politică, asta contează în ultimul rând. Fire mai ponderată, mai puţin umblată prin cluburi de fiţe, probabil că dna Ioana Băsescu va învăţa mai repede decât mezina ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă o odraslă de înalt demnitar în stat.
Deocamdată, cireaşa pe tort a fost pusă de fratele preşedintelui. Iarăşi, nu ştiu cât de legală este afacerea fiului acestuia cu terenul agricol, habar nu am dacă acolo vor creşte piersici sau blocuri, dar atitudinea acestuia faţă de interlocutori, de la jurnalistul de la „Gândul“ la cei vizaţi în emisiunea de la Antena 3, a dovedit că urbanitatea, civilitatea nu sunt valorile cele mai preţuite în familia preşedintelui. Modul în care dl Mircea Băsescu a citat, ca dintr-un clasic, nefericita replică prezidenţială de acum câţiva ani dovedea, pe lângă suficienţa mârlanului de cursă lungă, acelaşi straniu apetit pentru vorba groasă cu care ne obişnuieşte de câţiva ani ilustrul său frate. Prin candidaţii desemnaţi de PSD şi PNL pentru alegerile din toamnă, dl Băsescu n-ar avea să-şi facă mari probleme în privinţa unui nou mandat. Însă propriul temperament şi gesturile membrilor familiei sale încep să se contureze drept adversari redutabili!
Articolul a apărut inițial în Cotidianul