Actualele evenimente din Republica Moldova, mai exact de la Chișinău, au generat în unele cercuri evocarea unei posibile “Revoluții colorate”, pe modelul Ucrainei sau Kîrgîstanuliui în anii 2004 – 2005. Unii au numit-o “Revoluția Twitter”, după modul în care s-a făcut convocarea tinerilor demonstranți anti-comuniști prin metode electronice.
Dar cât de reprezentativi sunt cei circa 15000 de oameni, în majoritate tineri, care au demonstrat marți 7 aprilie în centrul Capitalei, acuzând fraudă masivă în alegerile parlamentare din 5 aprilie? Gândul mă duce la demonstrația din Piața Universității din București începută în aprilie 1990, care a precedat triumful electoral al FSN la 20 mai a acelui an.
Este evident că suspiciunea de manipulare a rezultatelor e justificată. A exprimat-o și Baroana Emma Nicholson, membră a delegației Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), deși reprezentantul de politică externă al Uniunii Europene, Javier Solana, s-a declarat în linii mari mulțumit de modul în care a decurs scrutinul.
Surprinde diferența relativ mare dintre rezultatele exit-poll-ului (realizat pe 18000 de votanți), care dădea Partidului Comuniștilor (PCRM), condus de președintele Vladimir Voronin, 45,5% din voturi și 55 de mandate de deputat din 101, în timp ce rezultatul final provizoriu îi dă 49,5% și 60 de mandate. E drept că o eroare similară s-a petrecut și în 2005, când rezultatele PCRM au fost subestimate cam cu aceeași marjă de sondajul la ieșirea de la urne.
Dar starea de spirit de la Chișinău nu trebuie extinsă la nivelul întregii țări. E drept că orașul reprezintă aproape o treime din populația țării, dar nu este tocmai reprezentativ. Mulți jurnaliști și diplomați străini, care se învârt în zona Bulevardului Ștefan Cel Mare, rămân cu impresia că tinerii care demonstrează acolo exprimă sentimentele majorității populației.
Or, dacă ieși fie și numai 10 kilometri în afara Capitalei (sau chiar în cartierele dormitor, Rîșcani sau Ciocana), descoperi o cu totul altă lume, ca să nu spun altă planetă, unde viața se desfășoară după alt ritm, parcă din secolul al XIX-lea. Oamenii de aici, din raioane ca Dondușeni, Briceni, Ocnița, Taraclia și altele au cu totul altă perspectivă decât tinerii educați de la Chișinău.
Pentru ei, viața de după destrămarea în 1991 a URSS a fost una grea, adeseori insuportabilă, marcată de disoluția autorității și a stabilității de tip sovietic, iar ultimii opt ani de guvernare Voronin au oferit măcar iluzia unei restabiliri a stabilității. De aceea, nu e surprinzător că mulți dintre acești oameni au votat cu PCRM duminică 5 aprilie, pentru a treia oară consecutiv în alegeri parlamentare.
Și cine a rămas în Republica Moldova să voteze? În general oameni în vârstă sau aceia care nu au plecat în străinătate să-și facă un rost acolo. Cei rămași sunt în bună măsură oameni al căror orizont e limitat la capitala de raion sau cel mult la Chișinău și care își iau informațiile de la TVM, Radio Moldova – aservite regimului Voronin – sau de la posturile radio-TV rusești.
În aceste condiții, nu e de mirare că PCRM obține astfel de scoruri. Dacă Voronin și oamenii săi au forțat nota, în speranța obținerii celor 61 de mandate care ar fi permis partidului să aleagă singur în parlament noul președinte, atunci e o dovadă de miopie politică și de supralicitare.
E ironic că același Voronin, care nu permisese în 2005 intrarea în țară a unor observatori din Rusia la alegerile parlamentare, să fie acum lăudat de Moscova. Din acest punct de vedere, președintele (încă) al Republicii Moldova urmează un obicei al întoarcerilor de 180 de grade, care l-au aruncat din brațele Rusiei în cele ale Uniunii Europene și invers.
Așa încât, le recomand acelora care sunt entuziasmați de protestele de stradă de la Chișinău, să-și schimbe pantofii cu care se plimbă pe Bulevardul Ștefan Cel Mare, să încalțe cizme de cauciuc și să facă o excursie la Dondușeni, Briceni sau Drochia și pe urmă să tragă o concluzie.
PATRIE TREZESTE-TE ERA UNUL DINTRE SLOGANELE PE CARE LE STRIGASERA DEMONSTRANTII. DA, SA NE TREZIM ODATA SI ODATA SI SA VOTAM SCHIMBAREA DE CARE AVEM NEVOIE.
Perfect adevarat!
Numai ca in mare masura se poate vorbi in aceiasi termeni si despre revolutia din Romania, cu ghilimele sau fara. Revolta a avut loc exclusiv in marile orase, in timp ce la Pojorata si Pomarla sau Manastur lumea dormea linistita. Intotdeauna centrul de putere determina schimbarile, iar lumea din afara istoriei, de la tara, este pasiva. Nu sunt deloc sigur ca daca ar fi avut loc alegeri in acel moment, Ceausescu ar fi putut fi doborat.
Pe asta conta el!
Indiferent de rezultat se poate spune ca acest eveniment va lasa urme adanci in viitorul imediat al RM. Numai ca inca nu stim in ce directie.Eu cred totusi ca pe termen lung istoria va merge spre democratizare si nu invers.
As vrea sa adaug ca tot ce se petrece in Basarabia acum este un fel de „premiera” in domeniul politic. Faptul ca tineretul a reactionat ca un sistem coerent, iar nu dezlanat, se datoreste noilor tehnici de comunicare (the twitter revolution), in ciuda masurilor guvernului de a bloca orice posibilitate de comunicare. Tehnica schimba istoria. In plus, ne putem astepta la schimbari in bine chiar si in cazul extrem cand PCRM va ramane la putere: in ziua de azi minciunile legate de „limba moldoveneasca” nu mai pot avea priza la populatie.
In afara de aceasta, presa internationala a inceput sa vorbeasca, pentru prima data, despre Moldova ca „non-stat”.
Eu nu cred in mitul promovat in R Moldova si in Roamania, ca batranii de la tara voteaza comunismul, adica tocmai cei care si-au pierdut proprietatile, sunt recunoscatori comunistilor.
Exista mai multe metode de fraudare a alegerilor:
– insamantarea fricii ca daca vor venii cei din opozitie o sa fie si mai rau, din diverse motive.
– manipularea prin activitii locali,
– manipularea prin sondaje, care exagereaza sansele puterii si demobilizeaza electoratul opozitiei.
– furtul la vot, prin voturi exprimate in numele celor care nu s-au prezentat, prin vot multiplu, sau prin anularea voturilor opozitiei prin dubla stampilare.
De ce secretomania in sistemul electoral, de ce nu se informatizezaza listele electorale si a celor care si-au exprimat votul si de ce procesele verbale nu sunt publice, nici in R Moldova nici in Roamania? Ca sa nu se poate verifica corectitudinea centralizarii, sa nu se poata verifica votul multiplu, sa nu se paota verifica fraudele.
Nici Romania nu ia masuri care sa garanteze acuratetea votului, tocmai ca sa permita fraudarea alegerilor.
Vedem „paiul din ochii altora si nu vrem sa vedem barna din ochii nostrii”.
Nu credeți în mituri? Dacă nu credeți, atunci luați rezultatele alegerilor parlamentare din 2001 și 2005 și vedeți unde a avut PCRM cele mai bune rezultate.
Cred că utilizați termenul fraudă mult prea ușor. Vă îndemn și pe dumneavoastră să părăsiți fotoliul și să călătpriți prin Republica Moldova, pe la țară, ca să aflați cum stau lucrurile cu adevărat.