ACUM.TV

Iulian Duna

Pe trei mai, 2009, se implinesc trei ani de la disparitia in conditii neelucidate, a graficianului Iulian Duna, in zona Seattle, Washington. Licentiat al Facultatii de Arte Frumoase din Cluj Napoca, sectia grafica, Duna isi castiga existenta la UBISOFT ROMANIA, o firma de grafica si animatie pentru jocuri computerizate. Talentul, munca si pasiunea pe care le dovedeste in perfectionarea profesionala ii aduc lui Iulica, asa cum il numesc familia si prietenii, recunoasterea din partea expertilor in domeniul artelor plastice. Aflat la varsta la care relatiile se leaga inca destul de usor, Duna, avand pe atunci 28 de ani, incepe in octombrie 2005, o prietenie cu Ana Gabriel (in prezent in varsta de 43 de ani), cetateana americana de origine romana. La sfarsitul aceluiasi an, obtine viza SUA “Business & Tavel” si in prima luna din 2006 soseste in America, unde locuieste pentru inceput, doua saptamani la New York. In februarie, dupa o vizita de zece zile la Las Vegas, Iulian si Ana se stabilesc la Seattle, in casa unor rude ale acesteia, Constantin Adamovici si Nina Toma, care le ofera gazduire. Pentru grafician si iubita lui urmeaza acum o perioada destul de tensionata, cu certuri dese, dar care nu se sfarsesc totusi, cu ruperea relatiei, ci doar cu despartiri temporare, in timpul carora ea doarme pe la prieteni. „Miercuri dimineata i-am reamintit ca nu ne vom vedea seara, dar sa vina joi la mine la serviciu, unde dupa premiera spectacolului se tinea o petrecere si i-am sugerat sa se imbrace adecvat. Mi-a raspuns: „O.K.” Ne-am urat o zi buna cu un scurt sarut”, declara Ana, in 2006. Este ultima data cand Iulica si prietena sa se mai intalnesc, pentru ca pe 3 mai, Duna dispare pe neasteptate. Familia incepe demersurile pentru gasirea lui si contacteaza Ambasada Romaniei din Statele Unite, fara a primi insa, vreun raspuns. Tot ce mai reusesc mama si sora sa, ramase in tara, sa afle este ca pe 2 mai, Ana si Iulian au avut din nou o disputa, incheiata pentru aceasta cu o noapte petrecuta singura, la niste amici din oras. Dimineata, vazand ca bicicleta cu care Iulica se deplasa zilnic nu se mai afla la locul obisnuit, Constantin si Nina deduc ca plecase la munca, de aceea temerile si nedumeririle lor incep sa apara abia seara, cand acesta nu mai revine acasa. Faptul este semnalat la politia din Seattle, insa raspunsul primit nu aduce nimanui nici un fel de speranta, ci doar sporeste ingrijorarea, pentru ca desi se afla inscris in baza de date ca persoana disparuta, o ancheta pare imposibil de demarat. Motivele? Iulian Duna este adult si a parasit domiciliul din proprie initiativa, ceea ce face ca presupunea ca nu ar mai dori sa ia legatura cu familia sa devina plauzibila. Ramane inexplicabila insa, aceasta schimbare brusca de comportament din partea lui Iulica, daca ne gandim ca de cand ajunsese in America, scria saptamanal acasa, pe messenger sau prin e-mail. Mai mult, mama si sora lui isi amintesc ca atunci cand au vorbit ultima data, el era oarecum dezamagit pentru ca desi se afla de trei luni pe pamantul fagaduintei, nu reusise sa faca rost de un job potrivit.
Asa stateau lucrurile atunci, iar in prezent, se afla in acelasi stadiu. In ultimele sase luni, obosite si dezamagite de atatea incercari fara nici un rezultat, cele doua femei nu au mai avut puterea sa faca altceva decat sa astepte si sa creeze scenarii. Dupa parerea lor, acesta fie a devenit in urma unei depresii puternice, generata de singuratate si de lipsa de sprijin moral si financiar, un homless, fie a fost ucis, in cazul in care ar fi nimerit intr-un anturaj dubios. Povestea graficianului este cunoscuta de altfel, si de mass-media, atat din Romania, cat si din Statele Unite ale Americii, pentru ca familia a informat postul de televiziune “Antena 1”, precum si o serie de publicatii, printre care “Gandacul de colorado”, “Clujeanul”, “Sibianul”, “Adevarul”, “Averea”, “Libertatea”, dar si unele site-uri si blog-uri, cum ar fi “Romanian Portal” sau “Pagina Loteristilor”, cu privire la cele petrecute. Totodata, FBI-ul a demarat o ancheta in acest sens, a prelevat probe pentru stabilirea ADN-ului si a audiat persoanele cu care Iulian a intrat in contact in perioada premergatoare disparitiei, printre care se numara si Ana Gabriel.
Am contactat-o pe fosta prietena a lui Iulian, care ne-a prezentat propriile ipoteze asupra celor intamplate. In opinia ei, este vorba fie de un caz de abandonare, fie de o decizie proprie de a intrerupe orice legatura cu familia si cunoscutii, insa nu exclude nici posibilitatea unui accident, a unei depresii sau amnezii ori chiar a sinucideii. Impreuna cu un var al lui Duna stabilit in Statele Unite, Ana a incercat sa angajeze un detectiv particular care sa mearga pe firul evenimentelor, varianta ce a cazut imediat, intrucat onorariul s-a dovedit a fi mult prea mare pentru bugetul ei sau al familei lui Iulian, mai ales ca acesta nu avea cont in banca, asigurare sociala sau medicala si nici carduri. Concluzia? Din vara lui 2007, nu s-a mai aflat nimic. Ana tine in mod regulat legatura cu mama si sora prietenului ei disparut, carora le trimite mesaje pline de incurajare.
Cu certitudine, acestea au nevoie de incurajare, pentru ca prinse intr-un vartej de sentimente contradictorii, ce oscileaza intre frustrare, speranta, dor, neputinta, deznadejde si indignare fata de lipsa de implicare a autoritatilor si ajunse la capatul puterilor, considera ca nu prea le-a mai ramas mare lucru de facut. Mai au o singura dorinta – sa apara el, sa le dea un semn de viata… sau, in cel mai rau caz, sa afle in sfarsit, ce i s-a intamplat, pentru a se ocupa de “tot ce este crestinesc in vederea pomenirii”. Din pacate, odata cu trecerea timpului, le este tot mai clar ca in afara de Dumnezeu, altcineva nu are cine sa le mai vina in ajutor. Supararea lor este indreptata in special impotriva Ambasadei Romaniei din Statele Unite, care “nu se implica absolut deloc”, dar sunt deranjate si de mersul foarte greoi al anchetei FBI.
S-au scurs deja trei ani si Iulian nu a mai aparut, iar vestile despre el se lasa asteptate. Totusi, in inima mamei si surorii lui, amintirile nu s-au sters, din contra, continua sa fie la fel de intense ca si in ziua cand a inceput cosmarul. Imaginea lui Iulian a ramas si va ramane vie in amintirea lor – un om activ, inconjurat de prieteni, plin de viata, sociabil, cu simtul umorului, avand incredere in talentul si in valoarea lui, un adevarat artist, cum isi spunea chiar el, visand sa ajunga in America, sa lucreze pentru studiourile Disney, sa se realizeze in plan profesional, sa razbeasca in domeniul graficii computerizate. Dincolo de hotarul aducerilor aminte, printre lacrimi, amaraciune si tristete, in mintea lor mai persista nelamurita, inca o intrebare – sa fi vrut cineva sa il priveze de libertate pe Iulica pentru a profita de pe urma talentului sau recunoscut de grafician?
Daca exista persoane care au informatii despre Iulian ii rugam sa ne scrie la: justitia@justice.com

Octavian Curpas

Acest articol a fost publicat duminică, 12 aprilie 2009 la rubrica Diaspora.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.