Noua filosofie de reducere a birocraţiei administrative este perfect justificată, dar nu motivează si rabatul de la calitatea serviciilor publice pe care tinerii bursieri guvernamentali o pot proba
Demarat ca un proiect ambitios de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării în anul 2004, în parteneriat cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD – retras din 2007), “Burse Speciale ale Guvernului României” se dovedeşte a fi un eşec lamentabil. Un eşec total datorat indiferenţei. Noua filosofie de reducere a birocraţiei administrative şi de eliminare a sporurilor aiuritoare este perfect justificată şi tare bine venită. Dar ea nu serveşte ca argument la rabatul de la calitatea serviciilor pe care aceşti tineri o pot proba.
148 de tineri străluciţi se adaugă la lista dezamăgiţilor României: 68 – licenţă, 65 – master, 15 – doctorat. Beneficiari ai acestei burse guvernamentale, care au încheiat sau care efectuează studii la universităţi străine de renume, sunt umiliţi de indiferenţa instituţiilor responsabile ale statului român care nu îşi onorează obligaţiile financiare faţă de ei, dar care nici nu-şi deschid porţile administraţiei publice la competenţe lor.
Costurile publice pentru pregătirea lor se ridică la aproximativ 5 milioane euro. Scopul declarat al acestui program a fost stoparea migraţiei creierelor prin oferirea unor oportunităţi tentante tinerilor de elită din România care acceptau să-şi plănuiască o carieră în administraţia publică pe post de «vectori ai schimbării». Într-o primă fază, statul român trebuia să finanţeze cheltuielile acelor tineri acceptaţi la studii în străinătate pe domenii de interes pentru administraţia publică din ţara noastră, urmând ca mai apoi să-şi recupereze investiţia prin plasarea lor pe posturi de manager în sectorul public.
Din motive independente de voinţa bursierilor, niciuna din obligaţiile pe care statul român şi le-a asumat faţă de aceşti tineri nu au fost respectate cu rigoare. Prejudiciile nu sunt doar materiale, ci şi profesionale. De aproape patru luni de zile, bursierii actuali nu şi-au primit alocaţiile conform contractului. Răspunsul permanent la solicitările lor, unele disperate, este că trebuie să aibă răbdare. Disconfortul financiar se împleteşte dezgustător cu cel psihic.
“Mi-am plătit cazarea din surse proprii (a se citi datorii) şi sunt în imposibilitatea de a-mi cumpăra cărţile necesare pentru cursuri ori a mă concentra pe altceva în afară de disperarea provocată de lipsa totală a banilor”- afirma pe 16 februarie 2009, Cristina Stoian aflată la master în cadrul Birmingham University. “Şi eu mi-am plătit cazarea pe ianuarie şi februarie din surse proprii (adică tot datorii), numai că la începutul lui martie vine o nouă sumă de plătit. Dacă dureaza mai mult de 2 săptămâni, nu o să mai am bani pentru absolut nimic. E grav!”, afirmă Raluca Dorobanţu, aflată la studii de licenţă în cadrul University of Liverpool.
Acestor blocaje nu trebuie să le găsim soluţii temporare. În 2007, de pildă, au plecat 29 de tineri la studii în străinătate de patru ani, ceea ce presupune că actualul program trebuie bugetat cel puţin până în 2011. Pe de altă parte, a treia generaţie de beneficiari ai programului şi-a respectat toate obligaţiile contractuale, respectiv întoarcerea în ţară şi efectuarea unui curs la Institutul Naţional de Administraţie. Totuşi, niciunul dintre absolvenţi nu a fost încă repartizat în funcţiile de conducere publice, stipulate atât de lege, cât şi de contractele individuale semnate la momentul plecării la studii. Unii au acţionat statul în judecată, cum este de pildă cazul domnului Cristian Balaban. Unii, foarte puţini la număr, au optat să se angajeze pe posturi administrative inferioare, beneficiind de avantajul locului de muncă anterior în administraţia publică. Cei mai mulţi însă sunt în derivă. S-au pregătit pentru administraţia publică şi trebuie să se reprofileze rapid pentru mediul privat. Noua filosofie de reducere a birocraţiei administrative este perfect justificată, dar nu serveşte ca argument la rabatul de la calitatea serviciilor pe care aceşti tineri o pot proba. Or, în realitate, legislaţia a fost schimbată de guvernul liberal ca aceşti tineri să nu mai poată fi încadraţi conform obligaţiilor asumate de stat anterior. Alţi 8 bursieri au rămas în străinătate şi rambursează acum banii.
Aşa se face că a apărut şi o organizaţie neguvernamentală, Asociaţia Beneficiarilor Bursei Speciale Guvernul României (www.abbsgr.ro), ale căror diligenţe nenumărate pe lângă fostul guvern liberal s-au soldat cu repetate eşecuri, într-un inacceptabil şi interminabil joc al deresponsabilizării instituţiilor implicate.
Guvernul actual este mai responsabil şi trebuie să îşi asume răspunderea noului management public bazat pe competenţe. În acest sens, nu va refuza implicarea în finalizarea programelor altei guvernări. Guvernul actual refuză discontinuitatea serviciilor publice, tăcerea şi tergiversarea la nesfârşit a acestor probleme. Pe scurt, interesul actualului Guvern este să nu dea răspunsurile mult prea târziu.