Motto: “Sfârşitul temerii de Domnul este înţelepciunea” (Isus Sirah 21_12.)
Pilonii de bază ai teoriei noastre sunt existenţa fizică a unui bio-CIP natural, instalat prin creaţie în “coasta” omului, şi principiile managementului cunoaşterii şi calităţii totale.
Noi, conform celei mai celebre şi complete definiţii a managemetului, datǎ acum mai bine de trei secole de Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz, prin emiterea “metodei certitudinii şi a artei de a inventa lucruri noi în vederea încheierii disputelor cu scopul de a progresa în timp scurt”, am adǎugat arta noastrǎ managerială de a descoperi funcţii noi ale existenţelor deja cunoscute, care sunt necesare stingerii litigiilor apǎrute în punctele critice din diagrama managerială a trăirilor umane, între multitudinea şi diversitatea fluxurilor de idei şi concepte despre viaţă, şi vǎ invitǎm sǎ mergem mai departe, braţ la braţ, ca o spirală de ADN, la construcţia templului divin, utilizând această nouă cărămidă informaţională a teoriei creaţionismului evolutiv.
Noi nu am inventat nimic, deşi ne-ar fi părut bine să-l ajutăm în munca sa pe Managerul Creator, deoarece totul a fost armonic instalat în om, înainte ca el să-şi dea seama cât e de perfect, de către o inteligenţă externă, pe care noi oamenii tindem să o atingem prin evoluţie spirituală.
Noi doar atribuim funcţii noi unor elemente vechi din corpul uman, numite mitocondrii şi considerate centralele energetice ale corpului uman. Din punct de vedere structural, mitocondriile masculine “Adam mtDNA”, sunt organizate într-un singur grup de nouǎ inele, ca spirala unui laser, şi formeazǎ un şir de antene de comunicaţie radio de bandǎ foarte largǎ pe care Creatorul le-a aşezat în apendicele xifoid al sternului (Evrei 4.12). Acest bio-laser are posibilitatea sǎ coboare la frecvenţele joase terestre pentru a comunica cu mitocondriile feminine“Eve mtDNA”, comparate de noi cu antenele log-periodice existente în celulele corpului uman, şi/sau cu câmpurile energetice existente la nivelul Terei, dar şi capacitatea de a strǎpunge aceste câmpuri ce înconjoarǎ acum pǎmântul ca nişte vânturi, într-un mod aparent misterios pentru oamenii de ştiinţǎ, şi de a comunica, pe lungimi de undă nevăzute, cu lumea imaterialǎ idolatricǎ. Conform calculelor noastre teoretice, frecvenţa de rezonanţǎ sau fundamentala acestui rezonator energetic, comparat de noi cu un laser cuantic în cascadă, este de aproximativ 30 THz, o frecvenţă de o sutǎ de ori mai mare decât frecvenţa maximǎ de transport a materiei, calculată conform teoriei relativităţii.
Aceastǎ ipotezǎ este deocamdatǎ enunţatǎ teoretic, deoarece nu avem posibilitǎţi de verificare în laborator a benzii de frecvenţe în care funcţionează acest microorganism celular de bandă largă, şi chiar dacă această fugă din real în virtual şi invers pare schizofrenie, noi susţinem că este descrierea ştiinţifică a celui mai modern sistem de management ce utilizează comunicaţia prin laser.
Dacă la un moment dat, Stephen Hawking s-a întrebat, în timpul evoluţiei cercetărilor lui spre cunoaşterea universului,“Aceasta, desigur, ar fi fost în puterea unei fiinţe atotputernice, dar dacă ea ar fi creat universul într-un mod atât de neînţeles, de ce a ales să-l lase să evolueze conform unor legi pe care le-am putea înţelege? De ce trebuie ca spusele noastre să aibă vreun fel de valoare?”, tot el singur a găsit răspunsul pe care-l căutăm cu toţii, uneori cu disperare,“De ce existăm noi şi universul? Dacă găsim răspuns la această întrebare, el ar reprezenta triumful final al raţiunii umane – pentru că atunci am cunoaşte gândirea lui Dumnezeu.”
Aceste vorbe ne-au condus către Biblie, cartea de căpătâi a lumii creştine, unde am găsit cea mai scurtă descriere a creaţiei şi evoluţiei omului: “Cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.” (Daniel 7.2-4)
Conceptul biblic cu vânturile creatoare ale cerului ne-au readus în zilele noastre, către conceptul matematicianului Paul Constantiescu privind geneza sistemelor: “Marele univers apare astfel ca fiind format din câmpul fundamental ca un rezervor nestructurat, infinit (ortoexistenţa), reprezentat ca un fluid metarelativist, şi restul marelui univers (structurat, finit) ce constituie existenţa, având spaţiu-timpul ca un prim câmp grefat pe câmpul fundamental. Considerăm că o serie de fapte experimentale, pe palierul viu, nu pot fi explicate fără ajutorul rezonanţei şi coerenţei, deci fără a considera forţele de cuplaj dintre câmp şi substanţă. Pentru geneza şi funcţionarea reglajelor funcţionale şi structurale autoadaptive este necesară, în afară de cantitatea de informaţie suficientă, de asemenea şi energia, respectiv substanţa. De aceea pe palierul viu, psihic şi cultural (social), unde abordările matematice sunt incipiente, vom recurge la prezentarea de scenarii ale genezei sistemelor. Celula vie este un sistem deschis care realizează stările de echilibru dinamic tocmai datorită fluxurilor (substanţiale şi radiante) din mediu şi în mediu. Prin fixarea informaţiei din câmp pe suportul substanţial, în sensul teoremei de eşantionare şi principiul canalului adecvat, vom putea înţelege acumularea vertiginoasă pe palierul viu a invarianţilor, a programelor, care descriu diferite relaţii posibile cu mediul, deci vom putea înţelege formarea în cascadă (reacţie pozitvă), prin cuplajul câmp-substanţă, a reglajelor prospective pe acest palier.
Transcrierea informaţiei din câmp pe suportul substanţial, ca atare naşterea limbajului cu a doua articulare, care foloseşte cuvinte şi fraze, realizate prin combinaţii ale elementelor baze azotate (ARN, ADN), în corespondenţă, în omomorfism cu listele de aminoacizi, din spectrele Fourier, deci geneza codului genetic (substanţial) asociat memoriei operative poate fi înţeleasă prin interferenţa undelor, şi anume folosind ipoteza holografică.”
Noi tratăm acest subiect al armonizării funcţionalităţii organice din punctul de vedere al managerului creator de sisteme, pentru care în sistemul asistat de el nu există cutii sau găuri negre, a căror prezenţă sau existenţă şi al căror rost să nu fie cunoscute în amănunt. La modul general, un manager gândeşte mai întâi procesul în virtual sau informaţional, un mediu abstract în care-l tratează invers decât fluxul direct al procesului ce se va produce în realitate, pornind de la finalitate spre începuturi sau, altfel spus, de la realizarea scopului propus spre intrări. Regulile generale sunt precizate într-un cadru larg şi simplist, cu scopul de a se face cunoscut rostul sau finalitatea sistemului şi calitatea pe care o va atinge produsul acestui sistem. Această politică generală este apoi defalcată amănunţit în proceduri specifice, necesare şi suficiente atingerii scopului final, care se vor desfăşura după un program evoluţionist de transformare a elementelor brute achiziţionate în elemente utile. Pe baza acestor proceduri, se stabilesc sub-funcţii şi sub-procese, pe baza cărora se realizează sub-produsele specifice, ce vor fi asamblate în produsul final, la nivelul calitativ cerut de utilitatea finală a produsului. Punctele de intersecţie a sub-produselor se numesc “puncte critice” şi sunt bine precizate, în timp şi loc, din punctul de vedere al evoluţiei ansamblului. Pentru a fi sigur că sub-procesele se desfăşoară conform procedurilor stabilite, este imperios necesar ca la porţile de intrare şi de ieşire ale fiecărui sub-proces să existe un control amănunţit al tuturor elementelor participante. Prin control amănunţit se înţelege mai întâi stabilirea unor criterii de acces şi de evacuare, pe care aceste elemente trebuie să le îndeplinească, precum şi precizarea metodelor de control efectuate asupra lor. Având aceste elemente sau cărămizi constructive necesare procesului, precum şi procedurile de circulaţie a lor prin ansamblul sistemic, managerul poate simula virtual modul general de funcţionare a acestui ansamblu sau organism creat şi utilizat de om, într-un mod schematic sau simbolic, cu ajutorul unor diagrame de proces intercondiţionate, în care totul poate fi simplificat într-o diagramă de flux complexă ce conţine un număr limitat de fluxuri, necesare şi suficiente descrierii. În cadrul unei astfel de diagrame, controlul total al trasabilităţii elementelor este esenţial pentru atingerea scopului stabilit, la nivelul calităţii propuse. Pentru un ansamblu tehnic, o diagramă generală de proces cuprinde toate fluxurile elementelor care intră în proces şi urmăreşte traseul lor pe toată durata procesului, până la realizarea scopului propus. Acest tip de gândire managerială se poate extrapola de la sistemul analizat la celelalte sisteme cu care el intră în contact şi care sunt furnizori de elemente. Printr-o astfel de gândire şi tehnică managerială de creaţie, celebrul principiu al incertitudinii, care stă la baza nu mai puţin celebrei teorii a mecanicii cuantice, este eliminat din start. Prevenţia, asigurată prin controlul trasabilităţii elementelor, asigură certitudinea că totul se petrece în realitate aşa cum a fost gândit şi planificat informaţional.
În concepţia noastrǎ practicǎ, omul a fost echipat, prin creaţie, cu acest CIP biologic, care funcţionează ca un bio-GPS de orientare spaţială, pentru a-i permite comunicarea cu universul informaţional nevǎzut cu ochii, dar şi pentru a putea fi văzut de acesta şi a i se urmări trasabilitatea.
Analizând, cu profesionalismul managementului cunoaşterii şi calităţii totale, cele trei tipuri de informaţii emise de om de-a lungul timpului pe baza celor trei tipuri distincte de revelaţii, definite de noi după cum urmează, organico-emoţionalǎ – EQ, religioasǎ-revelată – CQ şi ştiinţifico-obiectivǎ – IQ, constatăm o serie de interferenţe între conceptele privitoare la creaţie şi la evoluţie, care ne-au permis să emitem această teorie. Statistic a fost descris un grafic al impactului informaţiei noi asupra omului, grafic elaborat prin marketing cu scopul de a descifra puterea cuvântului (reclama) asupra stimulării consumului uman, grafic ce poate fi extrapolat la activităţile şi la evoluţia omului.
În ziua a şasea, omul primitiv a apărut prin evoluţie din animale şi primul tip de revelaţie simţit de omul-animal a fost de tip emoţional, declanşat involuntar de reacţia organicǎ sau animalicǎ la teama de nou şi numită fricǎ sau stres al omului primitiv în faţa imensităţii naturii, a complexităţii ei pe care nu o putea cuprinde şi a pericolelor care-l puteau surprinde. Acest tip de revelaţie acoperă 10% din cunoaştere şi, alături de încă 40% aduse prin cunoaşterea necesităţilor organice, a dus la dezvoltarea spiritului de supravieţuire cu orice preţ, bazat pe simţurile organice, şi explicat foarte bine de Charles Darwin prin teoria evoluţiei speciilor.
Pentru a depăşi o criză apărută în evoluţia naturală, în acel punct critic de introducere a “inimii de om”, Dumnezeu a intervenit şi a adăugat neocortexul, transformând, prin decizia lui, omul inconştient, evoluat din animal, în homo sapiens, ca om conştient, capabil sǎ memoreze evenimentele trecute şi astfel sǎ poatǎ preveni sau preîntâmpina unele evenimente în cunoştiinţǎ de cauzǎ. Astfel a apărut raţiunea, care, prin evoluţie, a mai contribuit cu încă 30% la cunoaşterea totală şi l-a ajutat pe om să descopere şi să înţeleagă macro şi micro universul.
Un alt punct critic a fost momentul creaţiei familiei, cel al selecţiei divine a perechii Adam şi Eva, dintr-un “popor care trăieşte deosebi” (Numerii) şi care a dezvoltat natural cel mai bine conştiinţa organică, dată de combinaţia informaţiei recepţionată prin simţuri, prin necesităţi şi prin raţiune. Pe lângă uniunea lor fizică şi spirituală şi educaţia în conceptul familiei unite, ca celulă de bază necesară şi suficientă construirii raiului pe pǎmânt de către om, le-a adăugat încrederea sau credinţa în renumele adevăratului Gânditor, Inventator şi Creator, care completează modest cu încă 20% totalul cunoaşterii şi acceptării adevărului. În acel moment, Dumnezeu, probabil printr-un înger materializat într-o persoanǎ fizicǎ (era o persoană îmbrăcată, deoarece Adam şi-a dat seama că este gol prin comparaţie cu ceva existent) le-a transmis, pe lângǎ educaţia primarǎ şi adevărata credinţă. În perioada zilei a şaptea (Geneza 2), Dumnezeu, pentru a crea celula de baza a societăţii, „familia nucleară”, şi a o îndruma să construiască raiul pe pământ, a efectuat o selecţie managerială şi i-a ales pe Adam şi Eva din rândul oamenilor existenţi pe pământ la acea dată. „Ţărâna din pământ” preluată de Dumnezeu pentru a-l crea pe Adam (anul 5769 conform religiei mozaice), nu este nimic altceva decât un copil pământean al speciei „homo sapiens”, care a evoluat până la sfârşitul zilei a şasea pe baza corecţiilor genetice introduse divin în timpul evoluţiei („Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă. Dar nu este întâi cel duhovniesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.” – 1.Corintieni, 15.45-47), iar „suflarea de viaţă” dată acestuia, nu este nimic altceva decât insuflarea credinţei în Managerul Creator sau conceptul managerial de conformanţă cu proiectul stabilit, concept care se obţine prin educaţie, trăire şi lucru, în ascultare şi practică lucrativă, alături de o persoană înţeleaptă. Pentru a completa familia, Dumnezeu a făcut o nouă selecţie managerială pentru „funcţia de adevărată mamă şi soţie”, numită Eva, alegând o fiică a oamenilor pământeni, pe care a crescut-o în acelaşi spirit ca şi pe Adam, dar izolată de acesta în perioada cât asupra acestuia i-a dat „somn greu”, pentru a o feri de instinctele animalice genetice care ar fi ispitit-o, copil necunoscător fiind, către anumite fapte care nu trebuiesc făcute înainte de maturizarea fizică şi psihică a omului. Procesul creaţiei Evei, numit biblic „a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne”, nu este nimic altceva decât codificarea procesului spermatogenezei, dirijat de translatorul biologic al informaţiei universale “Adam mtDNA” existent la intersecţia frontală a coastelor, numit de noi translatorul bio-sufletului idolatric, combinat cu procesul fecundării şi maturizării unui ovul feminin de către un spermatozoid uman, numit embriogeneză.
Comparând aceste informaţii religioase cu cele ştiinţifice, conform cărora Eva, această femelă modernă a speciei omului ajutat să evolueze către homo sapiens, a apărut acum 200000 ani şi Adam a apărut acum 60000, nu sunt deloc în contradicţie, ci se completează reciproc cu cele religioase şi cu cele artistice din legende. Golul ştiintific, privind continuitatea speciei umane timp de 140000 de ani numai cu Eve, poate fi argumentat religios prin faptul că Dumnezeu a practicat ingineria genetică evolutivă, prin reacţie inversă, în perioada de somn greu dată lui Adam cel pământean, şi, utilizând acelaşi procedeu tehnologic al transmisiei fǎrǎ fir a cuvântului pentru dezvoltarea neo-cortexului, necesar raţiunii dar nu şi suficient, a dezvoltat spermatozoidul uman perfect, o mică vietate biologică, numită flagel bacterian, destinată nu numai fuzionării cu un ovul feminin, ci şi necesităţii echipării viitorului organism uman cu ADN-ul mitocondrial masculin.
După transmiterea credinţei către Adam, specia umană a evoluat controlat într-o nouă direcţie, care a făcut ca lumea modernă de astăzi să fie un produs al celor doi aleşi ai lui Dumnezeu, Adam şi Eva, prin combinaţia moştenitorilor lor cu restul oamenilor („Fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.” – Geneza 6.2). Prin acest model de credinţǎ, Dumnezeu i-a transmis lui Adam regulile generale şi specifice de convieţuire în familie, printre care şi respectul total faţǎ de femeie, ca om egal bǎrbatului şi ca partener cu drepturi egale în procesul evoluţiei, respect care la acea vreme nu exista sub nici o formǎ în rândul popoarelor lumii şi care nici acum nu este înţeles şi respectat în totalitate, aşa cum a dorit şi s-a exprimat în fapt Dumnezeu. Aceastǎ ultimǎ remarcǎ o facem şi pentru a accentua unul din principiile fundamentale ale creştinismului, egalitatea femeii cu bǎrbatul, şi a atrage atenţia asupra tendinţelor moderne de a transforma femeia într-o vietate destinată numai plǎcerilor organice ale bǎrbatului, sexuale, gastronomice, menajere, etc.
Această teorie elimină teoria conform căreia Dumnezeu a permis incestul pentru prima generaţie a familiei create şi educate chiar de El, şi, chiar dacă nu este în întregime o teorie unitară, este acum completată ştiinţific de faptul că la baza originii ADN-ului nuclear al omului actual se află un cromozom Y, preluat de la un singur bărbat, şi un cromozom X, preluat de la o singură femeie. Această teorie nu exclude ca la vremea respectivă să fi existat şi alte cupluri care au născut, dar moştenitorii acestora au dispărut ca urmare a selecţiei naturale, exprimată darwinian, dar dirijată de legile naturale stabilite de Creator. Expresia biblică, „la sfârşitul zilei a şasea, a făcut bărbat şi femeie”, argumentează religios crearea speciei umane pământene, dezvoltată prin evoluţie controlată din animale, înaintea apariţiei oamenilor credincioşi în Dumnezeu, prima celebră famile din lume, Adam şi Eva, care este descrisă în Biblie, după încheierea zilei a şasea, la capitolul „Prima familie”.
Dupǎ terminarea creaţiei omului la sfârşitul zilei a şasea, Dumnezeu s-a odihnit. Acum suntem în ziua a şaptea şi El face lucrarea Lui prin oameni, cǎrora le-a dat “toate câte au fost create ca sǎ le stǎpâneascǎ” sau, utilizând limbajul managementului modern, cǎrora le-a transferat toatǎ responsabilitatea administării acestei creaţii autofuncţionale prin reacţie inversă.
Orice om, când vede ceea ce vede, deşi nu întotdeauna înţelege sensul creaţiei şi evoluţiei controlate a lucrului fǎcut de om şi al creaţiei şi evoluţiei controlate a lucrului fǎcut de Dumnezeu, nu trebuie sǎ şovǎie în faţa greutǎţilor realitǎţii, aşteptând ca “Cineva” sǎ facǎ ceea ce el ştie sǎ facǎ şi poate să facă bine. El este un mic manager al propriului destin, definit prin trasabilitatea trǎirii lui individuale libere într-un mediu creat în mod intenţionat cu „teste grilă” şi cu reacţie inversǎ pentru a permite evoluţia directivă şi a se evita ambalarea prin autocontrol şi autocorecţie. El a fost atenţionat de Managerul General despre greutǎţile pe care le va întâmpina în drumul sǎu spre pomul vieţii, datoritǎ lipsei credinţei în El. Poate tocmai această lipsă de credinţă sau îndoială era singura cale în mediul real pentru a-l determina pe om să urce liber în pomul cunoaşterii şi pentru a-l scoate din stadiul de animal domestic şi ascultător. De fapt noi credem că Dumnezeu a creat conjuncturile pentru ca omul să ajungă singur, prin cunoaştere, la pomul cunoaşterii şi la pomul vieţii, prin cunoaşterea binelui total şi a răului suprem, pentru a şti, a putea şi a vrea să le separe.
Revenind la modelarea omului nou, oamenii de ştiinţǎ, pe baza analizelor aprofundate fǎcute pe animale, refuzǎ sǎ-i acorde acestui bio-GPS organic vreun rol în geneticǎ şi îl eliminǎ de la bun început, prin procesul tehnologic de modificare geneticǎ a plantelor, a animalelor şi a oamenilor, prin cele mai noi tehnologii de fertilizare în vitro sau ICSI (intra citoplasmatic sperm injection) şi astfel ei au creat nişte “eunuci biologici”, asemǎnǎtori oarecum existenţelor originale, dar incapabili de autofertilizare şi „lipsiţi de moştenirea lor, cerul”. Aceşti biogeneticieni, care se cred dumnezei, anuleazǎ din start capacitatea de comunicaţie a omului pe frecvenţǎ înaltǎ, lǎsându-i doar comunicaţia de joasǎ frecvenţǎ, care dǎ comportamentul emoţional sau organic în faţa ispitelor materiale, caracteristicǎ principalǎ a animalelor şi a omului primitiv, care fǎrǎ credinţǎ nu se putea ridica la nivelul comunicaţiei cu Dumnezeu, deoarece acest şir de bio-antene este comandat neuronal de cǎtre neo-cortex, element biologic al raţiunii, care lipseşte animalelor şi omului primitiv. Numai combinaţia şi relaţia funcţionalǎ a acestor douǎ elemente biologice, neocortexul şi ADN-ul mitocondrial masculin, îl diferenţiazǎ pe om de animal şi poate fi dezvoltată printr-un program ştiinţific, numit educaţia armonizării sistemului de management personal, astfel încât a patra fiară văzută de Daniel (7.7), cu “dinţi mari de fier şi gheare de aramă”, care “mănâncă şi sfărâmă, iar rămăşiţa o calcă în picoare”, contemporană epocii noastre, să se armonizeze cu evoluţia reurselor naturale.
Alimentaţi fiind cu aceste cunoştinţe teoretice şi vǎzând aceastǎ eroare geneticǎ, noi am scris şi editat acum un an o carte (“Scurtă istorie a creaţiei omului – De la Adam la Judecata de apoi”) şi am lansat prin internet o alarmǎ cǎtre cele mai mari centre de geneticǎ din lume, dar nu pentru a le spune cǎ îi întrerupe omului comunicaţia cu Dumnezeu, cǎci ne-ar fi râs în nas, ci pentru a le spune cǎ toţi bǎieţii produşi prin fertilizare în vitro sunt sterili. Acest fapt este acum confirmat ştiinţific, ba chiar se confirmǎ în plus şi alte boli cardiovasculare şi imunologice, la aceşti copii nevinovaţi.
Treptat, omul, care a fost lăsat de Dumnezeu să administreze acest colos universal, a început să-şi dea seama raţional că poate domina natura, prin cuvântul său, şi, primind informaţii sub o altă formă de revelaţii sau descoperiri ştiinţifice, care nu-l scoteau din realitate pentru a-L vedea şi altfel pe Dumnezeu, L-a scos treptat pe Dumnezeu din calculele lui, dar fără nici un discernământ logic, deoarece rezultatele acţiunii lui concrete, ca produse ale ştiinţei lui, se reîntorc uneori, mai de vreme sau mai târziu, împotriva generaţiilor care vin. Dezvoltarea la maxim a acestor douǎ laturi ale trǎirii umane fizice, inteligent şi organic, şi minimizarea extremǎ a laturii spirituale, aparent o necunoscutǎ a raţiunii umane, deoarece se produce în virtualul abstract, au condus umanitatea la criza actualǎ de conştiinţă. Omul de ştiinţǎ a început sǎ accepte şi sǎ recunoascǎ puterea unor altfel de sisteme de bio-comunicaţie fără fir şi de tratamente medicale practicate diferit de cele dezvoltate de el (“punerea mâinilor unui bio-terapeut pe un pacient”), cel puţin în cazurile în care el îşi declinǎ competenţa, ştiind acum şi recunoascând cǎ ştiinţa lui este “o sabie cu două tăişuri” (Apocalipsa), relativǎ şi incertǎ. Practic, omul modern cunoaşte şi recunoaşte cǎ relativitatea şi incertitudinea acţiunilor lui pot fi eliminate doar prin cunoaşterea totalǎ, pe care tot el a demonstrat, prin raţiunea analizei statistice, că nu poate fi atinsă doar prin raţiune, ci şi prin încredere.
Acum, omul începe sǎ fie respectat şi vrând-nevrând trebuie sǎ rǎspundǎ cu respectul cuvenit unei conştiinţe sociale devenită din ce în ce mai respectuasǎ prin evoluţie. Lacunele genetice şi culturale pot fi depǎşite prin medicina şi prin educaţia modernǎ şi prin tehnologia rapidǎ de informare, chiar dacǎ uneori ne confruntǎm cu propria lipsǎ a cunoaşterii totale datoritǎ specializǎrii noastre totale într-un domeniu din ce în ce mai îngust, în care folosim din ce în ce mai mult un limbaj super-specializat şi super-codificat. Nu este nici o ruşine în a spune cǎ nu eşti informat într-un domeniu, dacǎ faci bine ceea ce ai fost pregǎtit şi ceea ce şti sǎ faci bine în domeniul tău.
Indiferent dacǎ ştim sau dacǎ nu ştim cine ne-a creat, evoluţia noastrǎ nu înseamnǎ numai a primi, ci şi a da. Deoarece Dumnezeu a fost primul şi singurul care a comunicat direct cu omul, arătându-i calea cea dreaptă, pe care acum o putem vedea raţional prin ştiinţa managementului cunoaşterii şi calităţii totale, credem că este cazul să-i acordăm Lui încrederea noastră şi să lăsăm la o parte alte imaginaţii, pe care moştenitorii noştri le vor trăi la vremea lor, în calitate de extra-planetari. După manifestarea necredinţei, Dumnezeu i-a părăsit fizic pe Adam şi Eva, dar nu şi spiritual şi această credinţă a fost revelată evreilor în spiritul adevărului suprem, dar şi altor popoare, care au transmis altfel de concepte privind divinitatea. Unele din concepte au dispărut odată cu popoarele care le-au dezvoltat, ca o dovadă că nu aveau o origine divină adevărată, ci se bazau pe altfel de idolatrii, iar altele au rezistat până în zilele noastre sub forma marilor religii, ca dovadă că şi ele au un cuvânt greu de spus la clǎdirea adevǎrului suprem.
Modelarea evoluţiei continuă şi vorba românului, “vom trăi şi vom vedea”.
Vă mulţumim anticipat pentru intervenţiile voastre, indiferent cât de dure vor fi.
Autori: Alexandru Boris Coşciug şi George Valeriu Coşciug
N.Red. Am avut serioase dubii cu privire la publicarea acestui material, care avansează niște ipoteze de-a dreptul bizare. Vom reveni cu publicarea unui articol care să demonteze punct cu punct afirmatiile făcute aici.
Deoarece in saptamana care a trecut, de la lansarea pe acest site a unui concept unic in lume, nu a aparut nici o reactie, si luand nota de nota redactiei, aducem cateva clarificari despre principiul pe baza caruia am emis aceasta teorie a creatiei stiintifice prin evolutie asistata, pe care le consideram necesare si suficiente.
Toate teoriile creationiste, evolutioniste sau mixte, emise pana acum, au un grad de speculativitate, deoarece toate au verigi lipsa, fie ca sunt religioase, stiintifice, filozofice sau artistice. A incerca, prin teoria managementului, sa completezi lipsurile existente cu punti de legatura simple, explicate prin posibilitatii si generate prin viabilitati, este o arta cibernetica a simularii. De multe ori, calea aleasa prin simulare se blocheaza si esti nevoit sa revii pe acelasi drum pe care ai venit sau pe altul necunoscut, care te poate duce intr-un alt loc decat cel din care ai plecat (asemeni unui labirint), sau duce intr-o prapastie, de unde nu mai poti reveni. Sansa sau norocul, nesansa sau ghinionul, fac parte din evolutie doar daca o lasi sa evolueze numai conform teoriei mecanicii cuantice, pe baza careia incertitudinea sau hazardul sunt stapani. Daca intervi pe baza teoriei relativitatii, manager fiind si avand capacitati tehnice de a urmari trasabilitatea elementelor participante la proces, atunci, de la inaltimea viziunii tale de manager, adaptezi evolutia dupa necesitatea de a merge mai departe conform scopului stabilit, chiar daca poti comite si erori. Daca in proces ai introdus elemente active ce au capacitatea de a comunica cu managerul in acelasi limbaj, atunci aceste elemente pot aduce corectii mult mai viabile decat cele propuse de manager. Acest tip de corectii, facute de om la deciziile divine si acceptate de Dumnezeu, sunt recunoscute de religia crestina si au fost mentionate in Biblie. Acest tip de corectii, facute de lucratori si acceptate de managementul proceselor umane, sunt recunoscute in creatiile moderne si se transforma in “history docket”, ca un document care poate diferi de planul initial, doar in potrivirea realului existent pe un anumit nivel evolutiv al capacitatilor. Vorbind in acesti termeni manageriali, ai cunoasterii trasabilitatii elementelor active inteligente, idealul este atins atunci cand aceste elemente active sunt echipate individual cu echipamente de comunicatie interactiva, pentru a le permite intercomunicarea on-line cu celelalte elemente active, dar si cu managerul. Faptul ca omul este acum capabil sa realizeze un astfel de sistem de bio-comunicatie prin introducere de cip-uri in creier, intermediata printr-un sistem tehnic sustinut printr-o retea de sateliti, demonstreaza capacitatea aplicativa a acestui concept teoretic. Pana la echiparea practica a omului cu bio-cipuri mai este doar un pas, care tine de tehnologie, de mentalitatea de acceptare si de moralitate. Cu siguranta, aceasta realizare stiintifica va putea fi utilizata in scopuri de control total al omului, numai si numai daca se elimina bio-cip-ul divin, existent in stern. Din acest motiv, teoria si alerta transmise de noi de un an de zile sunt actiuni de prevenire a unei posibile erori in evolutia omului, eroare care a fost prevazuta de profeti cu mii de ani inainte. Coincidenta acestei teorii stiintifice posibile, de modificare a omului prin modelarea totala a deciziei lui, cu teoria crestin ortodoxa de transformare a omului cu constiinta libera intr-un om total dependent de alt om, nu este o pura intamplare, ci poate fi o strategie divina de a determina omul sa realizeze si sa constientizeze raul suprem, care merge mana-n mana cu binele suprem pana la un punct critic pe care doar un manager il poate vedea si poate lua decizia de a-l corecta, fie prin negociere, fie prin eliminarea radacinii cauzei neconformitatii aparute. Conceptul nostru de optimism apocaliptic, enuntat in cartea scrisa de noi anul trecut, este motivat atat de capacitatea manageriala a oamenilor de a negocia orice dificultate, aparuta in punctele critice, pentru a elimina framantarile dintre conceptele si trairile culturale ale diverselor popoare, care-i macina la fel pe participantii activi si inteligenti ai acestui proces evolutiv real al umanitatii, cat si de scrierile biblice ( Matei 16.4, combinat cu Iona), unde este mentionat ca Dumnezeu a luat decizia de a nu mai aplica actiunea corectiva anuntata prin profet, deoarece oamenii au tinut cont de avertismentul profetului.
Adevarul stiintific, demonstrat obiectiv pe un anume nivel al cunoasterii umane, este o realitate pura care este foarte greu de contestat si, de cele mai multe ori, imposibil, dar sunt si erori care nu pot fi intotdeauna vazute si prevazute de om, datorita specializarii duse la extrem in diverse domenii ale cercetarii. Cunoasterea si negocierea interdisciplinara poate aduce multa lumina in cunoasterea stiintifica, care poate deveni adevar absolut doar prin combinatia si adaptarea cu cunoasterea obtinuta prin revelatii, mai ales ca foarte multe din ele, ca sa nu folosesc termenul care nu-mi place, unanimitate, s-au adeverit. Va multumim anticipat pentru reactii, pe care le asteptam cu interes, pentru a aduce corectiile necesare si suficiente teoriei noastre, insuficient evoluata.
Stimati interlocutori ai acestei mirifice provocari la un dialog stiintifico-religios, admiram discutiile purtate decent, desi uneori pot iesi scantei din “varful panei” (in greaca = xifos, vezi in greaca si textul biblic Evrei 4.12) cu care scrieti.
E uşor a scrie versuri, când din suflet rima vine,
Dar atenţie la suflet că e dual ca şi tine.
Dacă îl priveşti organic, o organigramă scrii,
Pe care, cu siguranţă, doar roboţi o vor citi.
Dacă însă ştii ce-i Duhul, s-ar putea să scrii sublim,
Căci nu de la tine-i scrisul şi noi ştim “Cui” mulţumim.
“Scrisul”, de Alexandru Boris şi George Valeriu
Deoarece vesnicia dureaza mult si pentru a va deconecta neuronii de la cele aproximativ 10000 concepte religioase despre viata si de la cele mai bine de 8000 domenii stiintifice si a-i dirija catre arta, privita ca mijlocitor si mangaietor al sufletului, capabila sa realizeze punti solide intre cele doua domenii, asemeni managementului creativ, va provocam la un test de “modificare genetica” a uneia din cele mai celebre picturi a lui Michelangelo, “Crearea lui Adam”, existenta in Capela Sixtina. Prin mijloacele moderne de modificare electronica a picturilor, imaginati-va ca Adam s-a intors cu spatele la Dumnezeu, ca din mana pe care se spijina au cazut trei zaruri cu cifrele sase-sase-sase, ca intre cealalta mana si picior are o spirala de ADN si ca in fata are femeia pe care i-a smuls-o lui Dumnezeu din brate.
Nu stiu ce imagine ati creat voi, dar noi am reusit sa creem urmatoarea imagine:
Adam sfidând Stăpânul, cu spatele s-a-ntors.
Cu trei zaruri în mână şi-n gând c-un chip frumos,
La gene bate toba, o Evă să creeze
Şi-o genă fastuasă pe-al ei chip să brodeze.
Cu chipu-n gând, organic, căci n-are suflu-n coastă,
Şi, nevrând s-o creeze pentru-a o avea nevastă,
El vrea să se distreze şi Lui să-i dovedească
Că lumea lui-i mai bună decât ceea cerească.
“Pervertirea lui Adam”, de Alexandru Boris şi George Valeriu
Daca privim o alta imagine celebra, “Pacatul originar”, si ne propunem sa realizam tot o pictura “modificata genetic”, putem obtine o imagine in care Eva ii ofera lui Adam o mitocondrie feminina “Eve mtDNA”, in loc de mar, cu care sunt echipate majoritatea celulelor organismului uman, iar Adam scoate din coasta sa bio-CIP-ul natural “Adam mtDNA”, necesar procreatiei si nu numai:
Eva: Tot ce-am pe lumea asta din inimă îţi dărui;
Când pruncii or să crească iubirea să n-o nărui!
Adam: Tot ce-am mai sfânt în suflet cu tine o să-mpart,
Nicicând, în astă lume, nu vreau să mă despart!
Eva: Ce s-a-ntâmplat Adame? De ce-am plecat din Rai?
S-a supărat Stăpânul că haine nu purtai?
Adam: Nu ştiu de ce Stăpânul din Rai ne-a alungat.
Probabil ca azinoapte noi goi ne-am fi culcat?
Poate pentru sfidare şi că am ripostat,
Stăpânului spunându-I c-am luat ce El mi-a dat?
Dar nu-i nimic, căci mâine la cer o să mă-nalţ
Şi cu cuvinte simple, legate ca-ntr-un lanţ,
Am să clădesc o turlă sau poate un castel,
Ca El să vadă bine că eu gândesc ca El!
“Păcatul originar”, de Alexandru Boris şi George Valeriu
Multumim organizatorilor pentru permisiunea de a transmite gandurile noastre, si, cu regret dar si cu bucurie, ne retragem pentru “Sfintele sarbatori de Pasti” si va dorim un dialog placut si pasnic – clepsydra@clicknet.ro
Se pare ca este vorba de o forma rafinata de delir schizoid
http://www.asocpsitim.ro/files/pages/29/tmp_1_29_1201613212.pdf
sau paranoid slab definit
http://www.sfatulmedicului.ro/index_medical/delir_9076.html
de aceea nu sunt alte ecouri.
Stimate Domn,
Va multumim pentru ecou.
Din punctul de vedere al managementului cunoasterii si calitatii totale nici o informatie nu trebuie neglijata.
In momentul in care lansezi pe piata un produs complet nou apar reactii inverse negandite la conceperea produsului sau, chiar daca au fost gandite, pot depasi nivelul asteptat, si atunci te gandesti fie sa corectezi produsul, fie sa-l retragi de pe piata cu scuzele de rigoare, in cazul in care a produs prejudicii.
Din acest motiv opinia Dvs. este foarte normala si este foarte importanta pentru noi.
Conform graficului elaborat prin marketing, pentru analiza reactiilor la produsele noi, noi speram ca raspunsul Dvs. sa se incadreze in categoria primelor 10% procente, ca reactie la un produs a carui utilizare este inutila, periculoasa sau necunoscuta.
Este un punct de vedere pe care l-am notat si memorat, pentru a putea fi luat in considerare in cazul in care, din totalul raspunsurilor colectate de pe piata, acest tip de reactie depaseste 10% si poate fi trecut intr-o alta categorie, daca si numai daca are in spate si argumente stiintifice sau teologice pe care nu le putem combate sau negocia.
La acest ecou ne permitem sa mai aducem niste completari, pe care noi le consideram utile.
Din punctul de vedere matematic al geometriei spaţiale a formării deciziei umane, omul a evoluat de la EQ la cub, dat de lipsa totală de cunoaştere, la CQ la pătrat + EQ, ca urmare a transmiterii credinţei şi a dezvoltării ei maxime în perioada în care cuvântul omului nu avea ponderea pe care o are acum, şi a ajuns într-un punct critic al raţiunii cunoaşterii, limitată la cele 80 procente, maximul pe care-l poate obţine omul din studiul materiei, prin tehnica IQ la pătrat + EQ. In acest punct critic, pentru a atinge cunoaşterea totală, omul trebuie să ia o decizie privind încrederea într-un idol de tipul om, animal sau divinitate:
– IQ – Să acorde încrederea sa extremă raţiunii omului?
– EQ – Să-şi satisfacă la maxim posibil necesităţile organice, ca un simplu animal?
– CQ – Să se lase în grija totală a lui Dumnezeu?
Ştiinţa ne îndeamnă să utilizăm cu încredere toate produsele scoase astăzi pe piaţă, chiar dacă mâine le retrage pe unele din ele, retractând cele spuse şi reformulând cu alte cuvinte noi aceleaşi procese electrochimice organice din noi, asemeni unui avocat la tribunal căruia nu i-a fost acceptată, din prima, depoziţia sa către judecător. Necesităţile organice vegetative, alimentate din plin cu ispita fructelor extrase din pomul cunoaşterii raţionale, se revoltă în interiorul nostru, ne apasă şi ne fac să vrem şi uneori să decidem să trăim astăzi ceea ce ar trebui, ni s-ar cuveni şi am putea să trăim bine şi mâine. Unele religii ne îndeamnǎ sǎ stǎm calmi şi rǎbdǎtori că are “Cineva” grijă ca noi sǎ privim ca la cinema şi să vedem ce se va întâmpla dincolo de ecranul vieţii noastre, ca şi cum viaţa noastră ar fi “in vitro”. Omul a luat-o spre Turnul Babel, fiecare pe calea lui, aşa cum a moştenit genetic, a înţeles prin educaţie şi a simţit prin trăire. Tribunalul suprem al vieţii materiale, format din organisme naturale vii, în urma analizei erorilor creaţiei făcută de om, decide dur şi uneori foarte trist, alegând moartea inainte de termen pentru foarte mulţi dintre noi, fie prin boli, fie prin dezastre, fie prin accidente, fie prin sinucideri…
Noi, asemeni unor translatori sau repetitori tehnici necesari transmisiilor moderne de date, am decis să repetǎm glasul trâmbiţelor din cer care ne îndeamnǎ, cu glasul lor neauzit şi nesimţit organic, să retransmitem Cuvântul lui Dumnezeu pentru a înţelege raţiunea Lui. Glasul nostru este acoperit acum cu mândrie de glasul omului modern bazat pe neuronalul IQ, modificat genetic de Dumnezeu pentru a-l transforma din animal sălbatic în om raţional. Vǎ mulţumim cǎ ne-aţi permis sǎ intrǎm în sufletul vostru şi sǎ vǎ dezvǎluim o parte din rezultatele cercetǎrilor noastre ştiintifico-religioase, chiar dacǎ nu toate cuvintele, transmise pe această cale şi exprimate de noi într-un limbaj combinat, au fost certificate ştiinţific, vă sunt inteligibile sau vă sunt pe plac. Pentru aceasta vă cerem scuze anticipat.
Cu placere si deosebit interes am luat la cunostinta de temerara incercare de a face punti de legatura intre credintele(inclusiv stiinta)omenirii, privitor la marile intrebari: ce suntem, de unde venim, ce rost avem ?, facuta de fostul meu coleg de grupa, inginerul de telecomunicatii Alexandru Cosciug, secondat de fiul sau George, student la medicina.
Nu am calitatea de a face aprecieri critice asupra lucrarii, date fiind limitele cunoasterii mele in domeniile analizate, dar socotesc ca aducerea la cunostinta publicului larg a unei noi ipoteze asupra universului, este oportuna in aceste timpuri de revolutii in toate domeniile .
Lucrarea, in opinia mea, este ponderata, de bun simt, optimista, nu incearca sa darime vechile credinte, afirma clar ca este doar o noua opinie ,care asteapta confirmari in viitor, iar prezentarea este relativ accesibila.
Prof.dr.ing.Monica Borda
Dupa odihna de noapte, binemeritata la sfarsit de saptamana dupa munca ncesara unui trai decent si recomadata cu caldura bolnavilor psihici de catre toti medicii, revin cu o scurta poezie:
“Muza”, de Alexandru Boris
Sa rostesc acum cuvinte ce nu sunt frumos de spus?
Nu, caci eu,cand merg pe strada, nu as parea ca sunt urs.
Uneori, cand cainii latra atunci pe drumeag cand mergi,
Te intrebi, de buna seama, de-s animale intregi,
Minuscule sau sunt blegi?
Dar poate ca au dreptate, atunci cand si ei vorbesc,
In alte limbi, desigur, ce nu le-nteleg. Gresesc?
Ce mica imi pare lumea si ce mari cainii imi par!
Caci adeseori, in noapte, chiar in vise eu tresar
Si mai trec si pe trotuar,
Fara a avea intentii de-a calca pe cineva,
Ci doar sa privesc vitrine si pentru-a ma informa.
Se spune ca noaptea-i sfetnic si uneori te amuza,
Caci pe langa monstrii clasici, ce-ti aduc numai acuza,
Mai apare si vreo muza!
Pornind de la stilul antic al dilogului, necesar avansarii pasnice in cunoastere, indraznesc sa va spun ca ma astepam si la astfel de opinii si, asa cum spunea Einstein, “in orice refuz este si o parte buna”. Sa luam partea buna a primei aprecieri facuta pesoanelor in cauza, pe baza textului, rafinamentul, si sa incercam sa continuam in acelasi stil rafinat.
Fiindca se vorbeste, in referintele medicale, si de tratamente, indraznesc sa spun, parafrazandu-l pe Bob Dylan, ca “toti suntem putin luati” si indepartati de la adevarul suprem si cred ca avem nevoie de o vindecare pe baza unei terapii de informare interdisciplinara de grup. Pentru a elabora diagnostice corecte si radicale, ar trebui sa ne raportam la loturi diferite de populatie care au trait si traiesc experiente diferite de ale noastre, deoarece a fi natural in motivatia emotionala si/sau rationala, nu inseamna nici boala si nici adevar suprem.
Conform teoriei creatiei si genezei sistemelor, in analiza reactiei inverse este important si CINE face o afirmatie, si CE afirma, dar mai ales PE CE se bazeaza cand o face.
Suportul obiectiv determinat prin ratiune stiintifica majoritara, poate fi uneori un rezultat al reactiei in lant al unei prime opinii si, pentru a vedea daca este sau nu determinat printr-o eroare primara, este nevoie sa repornesti de la primul rationament care a generat-o.
Conform teoriei asigurarii calitatii functionale a sistemelor, cantitatea este necesara dar nu si suficinta pentru evolutie. Din acest motiv, se mai adauga ceva in plus, calitatea, definita ca „ceva” negenerator de neconformitati.
In marketingul pietei de consum, calitatea este definita ca fiind conformanta cu cerintele, determinand scoaterea pe piata a mai multor produse, care sa acopere toate cerintele cantitative ale pietei.
In teoria managementului, piata poate fi modelata de produsele lansate, doar pana la limita la care acestea nu produc neconformitati. La randul lor, neconformitatile trebuiesc analizate si pe baza rezultatului analizei lor se iau decizii de corectare sau nu a produselor.
Pactic, pentru erorile semnalate de noi, sunt semnale prin internet pentru urmatoarele aspecte – inferilitate masculina si boli cardiovasculare la persoanele produse „in vitro” (reactie a pietei analizata obiectiv dupa septembrie 2008), cip-uri implantate in creier cu scop medical si militar (rapoarte medicale si militare in 2008), evolutia incerta a tratamentelor cu celule stem (Conferinta de la Heidelberg, septembrie 2008), eliminarea „celulei bolnave” (in care sunt depozitate informatiile care au generat boala si care blocheaza evolutia nomala a celulelor stem), prin tehnologia de radiatie in infrarosu pe frecventa de 30THz (realizata in noiembrie 2008).
Aceste aspecte nu sunt determinante pentru a opri sau a redirectiona cercetarile, dar sunt semnale de alarma ce trebuiesc analizate cu obiectivitate stiintifica si, chiar daca pare irational, cu argumente teologice.
Noi am lansat o ipoteza, un fel de “soul&brain storming”, o posibila cale de mers, aparent intr-o directie gresita sau necunoscuta, si nu sustinem ca detinem adevarul, ci pur si simplu ca avem nevoie de sprijinul specialistilor din toate domeniile de activitate, inclusiv cel al medicilor specialisti in investigatii, si-i rugam pe cei “vrednici sa deschida cartea” (Apocalipsa), care au posibilitatea sa efectueze analize ADN, sa caute ADN-ul mitocondrial al lui Adam in locul indicat de Moise si de Pavel, apendicele xifoid al sternului. Daca se certifica lipsa lui, atunci, eu si fiul meu, suntem vindecati, deoarece ne va disparea mobilul teoriei noastre si ne vom putea adresa cu dovezi stiintifice profetilor “Dumnezeului” pe care ni L-am ales ca idol, acuzandu-i ca ne-au mintit.
Va multumim pentru intelegere si pentru rabdarea de a cerceta printre informatiile produse de om, ca actiuni si ca reactii ale pietei de consum.
Deoarece primim si direct, dar in intimitate pe adresa noastra de internet, diverse mesaje, din respect pentru cititorul acestei dezbateri ne permitem sa postam aici numai acuzele. Nu vom posta si laudele, pentru a nu fi acuzati ca fabricam dovezi in favoarea teoriei noastre.
Cand am expus aceasta teorie pe acest site, cu permisiunea organizatorilor, carora le multumim inca odata pentru curajul de a expune cuvintele noastre, ne-am asumat responsabilitatea acestor cuvinte si stiam ca daca am fi trait in perioada inchizitiei, am fi fost de mult in vehicolul terestru de separare a trupului de suflet, al carui sinistru nume il purtam, sau am fi fost arsi pe rug. Sau daca am fi trait in perioada apostolilor eram aruncati in groapa cu lei. Noi am intrat singuri in groapa, ca niste cosciuge ce suntem, dar cu Dumnezeu in gand, si speram ca, daca avem dreptate ne va arata de unde sa luam scuturile pe care sa le folosim impotriva sagetilor otravitoare care cad asupra noastra, precum pietrele din cer.
Nu ne permitem sa vorbim despre limitele dogmelor religioase, care au fost si sunt inca necesare pentru pastrarea intacta a tezaurului cuvintelor divine din perioada cand omul mai vorbea si negocia direct cu Dumnezeu despre actiunile pe care trebuia sa le ia pentru a “trai bine”.
Vom vorbi de stiinta, care are propria ei inchizitie. Stiati ca in Europa libera in care am intrat, oamenii de stiinta traiesc sub tutela unor institutii de supraveghere a cuvintelor si faptelor lor? Ei nu au voie sa vorbeasca liber despre existenta lui Dumnezeu, ci numai despre moartea Lui. Daca indraznesc sa-si exprime pe fata emotiile propriilor trairi divine sunt pur si simplu concediati.
Sa multumim lui Dumnezeu ca inca suntem in “Romania Libera”!
Redam mai jos ecoul unei doamne profesoare, doctor in specialitatea dansei, precum si raspunsul pe care i l-am transmis, tot in intimitate, chiar daca seamana cu cel dinainte, care s-ar putea sa devina un scut clasic de aparare.
Chiar daca suntem in perioada de post, vom reveni mai pe seara cu un subiect despre “Arta ca punte de legatura intre stiinta si religie si ca scut de aparare impotriva atacurilor lor” si vom vorbi despre “Nudul in epoca renascentista”. Credem ca Dumnezeu ne va ierta pentru pacatul nostru de a incerca sa contribuim la devenirea omului asemeni Lui. Credinta noastra este ca El admira mai degraba lupta pentru Adevarul divin, dacat contemplarea Lui.
“Ecou – Stimate domn, Din respect pentru perioada de post, imi „neutralizez” limbajul. Constat insa ca domnia ta esti nespovedit si neimpartasit…si FOARTE…necunoscator intr-ale religiei. Daca ai citi mai mult Biblia, si cu deosebire Noul Testament – cu spovedanie, impartasanie si rugaciune inainte- asa cum se procedeaza in mod normal ca sa nu „prinzi posturi straine” cum ti se intampla dumitale acum, TI S-AR MAI LUMINA MINTEA SI AI INTELEGE MULTE, si mai ales ti-ai sesiza erorile majore, care acum ti se par descoperirile epocale pe langa care au trecut o gramada de prosti…si nu le-au sesizat !!! Incerca sa faci ceea ce ti-am sugerat alegand un preot bun de pe la vreo manastire- de ex. Pr. Teofil Paraian de la SAMBATA DE SUS, si nu vei regreta. Vei simti abia atunci bucuria de nedescris a curatiei sufletului, setea de cunoastere prin rugaciune si citire din Sfintii Parinti si vei simti O NEVOIE IMPERIOASA DE TACERE SI CUNOASTERE SPIRITUALA, in locul …galagiei -ca sa ma exprim eufemeistic- stiintifico-pseudoreligioase de acum. Din lipsa de timp ma opresc aici, si IMI CER IERTARE PENTRU SINCERITATEA EXPRIMARII, NU AM DORIT SA VA SUPAR CI, DIMPOTIVA SA VA TRAG UN SEMNAL DE ALARMA, asupra unei piste false pe care va irositi timpul, deocamndata. Vreti sa comparati doi termeni din care cunoasteti unul, celalalt va este aproape strain si vreti sa emiteti concluzii majoare…Chiar nu sesizati CA GRESITI -DIN PUNCT DE VEDERE STIINTIFIC VORBIND – ! Cu deosebita stima si respect, Prof. Dr. B.D.”
“Raspuns – Stimata Doamna,Va multumim pentru ecou. Din punctul de vedere al managementului cunoasterii si calitatii totale nici o informatie nu trebuie neglijata. Din acest motiv opinia Dvs. este foarte normala ca reactie si este foarte importanta pentru noi. In momentul in care lansezi pe piata un produs complet nou apar reactii inverse negandite la conceperea produsului sau, chiar daca au fost gandite, pot depasi nivelul asteptat, si atunci te gandesti fie sa corectezi produsul, fie sa-l retragi de pe piata cu scuzele de rigoare, in cazul in care a produs prejudicii (stiinta aplicata alimentara, farmaceutica si medicala produce repetate erori). Conform graficului elaborat prin marketing, pentru analiza reactiilor la produsele noi, noi speram ca raspunsul Dvs. sa se incadreze in categoria primelor 10% procente, ca reactie la un produs a carui utilizare pare inutila sau periculoasa, datorita exprimarii noastre eronate sau incomplete. Este un punct de vedere pe care l-am notat ai memorat, pentru a putea fi luat in considerare in cazul in care, din totalul raspunsurilor colectate de pe piata, acest tip de reactie depaseste 10% si poate fi trecut intr-o alta categorie, daca si numai daca are in spate si argumente stiintifice sau teologice, pe care nu le putem combate sau negocia.
La acest ecou ne permitem sa mai aducem niste completari, pe care noi le consideram utile. Noi cautam dovezi stiintifice obiective privind tehnologia de comunicare om-Dumnezeu si credem ca suntem pe drumul cel bun, chiar daca mai avem unele ‘black boxes” in teoria noastra, pe care stiinta refuza sa le caute deoarece vorbim de Dumnezeu si, asa cum religia are dogme de la care nu trebuie sa se abata, asa si stiinta are restrictii cand se vorbeste de religie. Noi am lansat o ipoteza, un fel de “soul&brain storming”, o ipoteza de lucu si o posibila cale de mers, aparent intr-o directie gresita sau necunoscuta, si nu sustinem ca detinem adevarul, ci pur si simplu ca avem nevoie de sprijinul specialistilor din toate domeniile de activitate, inclusiv cel al medicilor specialisti in investigatii, si i-am rugat pe cei “vrednici sa deschida cartea” (Apocalipsa), care au posibilitatea sa efectueze analize ADN, sa caute ADN-ul mitocondrial al lui Adam in locul indicat de Moise (coasta) si de Pavel (punctul de intalnire dintre suflet si spirit, unde maduva intalneste coastele), apendicele xifoid al sternului. Daca se certifica lipsa lui, atunci, eu si fiul meu, suntem vindecati, deoarece ne va disparea mobilul teoriei noastre si ne vom putea adresa cu dovezi stiintifice profetilor “Dumnezeului” pe care noi L-am ales ca idol, acuzandu-i ca au gresit, desi nu cred ca va fi cazul. Eu sper ca in luna mai sa apara si certificarea stiintifica a prezentei acestui traductor biologic dintre magnetismul universal si bio-electricitatea corpului uman. Aceasta certitudine vine de la faptul ca in noiembrie 2008 s-a anuntat ca s-au produs lasere cuantice in cascada ce lucreaza in banda infrarosu ( mai precis pe frecventa calculata de noi de 30 THz) si nu mai sunt pasi multi pana se va realiza rezonanta acestui laser tehnic cu laserul biologic. In alta ordine de idei, religia detine adevarul suprem, dar pentru faptul ca nu-l poate demonstra stiintific ii face acum pe unii reprezentanti ai ei sa accepte anumite puncte de vedere subiective privind calitatea creatiei divine. Daca cititi un articol redactat de Parintele Dumitru Popescu (nu stiu cine este domnia sa – http://www.crestinortodox.ro/editoriale/70031-teoria-evolutiei-si-evolutia-teologiei) va veti ingrozi numai de faptul ca un reprezentant al BOR accepta ca Dumnezeu, care a rostit dupa ziua a sasea ca totul a fost creat perfect, ar fi introdus erori in creatie, voit, din neglijenta sau din necunoastere. Noi incercam sa demonstram ca nu toate descoperirile stiintifice sunt pe calea cea buna, bazandu-ne pe o teorie complet noua – managementul cunoasterii si calitatii totale bazat pe comunicatia fara fir – si este posibil sa avem si erori de interpretare, asemeni stiintei aplicative si teologiei. Dar, si reprezentantii religiei sunt oameni si toti suntem uneori supusi greselii, mai ales cand muncim pe taramuri complet noi si necunoscute si sub presiunea descoperirilor stiintifice, aparent de netagaduit. Va doresc mult succes in activitatea Dumneavoastra. Cu stima. ABC”
Acum plecam la munca, dar revenim diseara cu subiectul despre arta, nu ca pictori asa cum a fost Wiliam Blake, despre care s-a spus ca era un pictor “bun, dar nebun”, ci pur si simplu ca oameni simtitori, rationali si credinciosi. Va multumim pentru intelegere.
Am gasit ceva timp liber si am revenit mai repede decat am promis, dar vom incepe cu o scurta ipoteza tehnica, referitoare la armonizarea laserului tehnic cu cel organic pe frecventa de 30 THz, despre care i-am pomenit doamnei profesoare in mesajul nostru anterior. In opinia noastra, in momentul in care laserul tehnic se va armoniza cu frecventa bio-laserului organic, cercetatorul in cauza va muri de atac de cord. De ce? Deoarece acest laser tehnic va actiona asemeni armei utilizate la Sodoma si Gomora. Teologii vor spune ca a fost o pedeapsa a lui Dumnezeu, pentru nerusinarea de a cerceta peste limitele permise. Oamenii de stiinta vor spune ca a fost un simplu atac de cord, aparut dupa o munca istovitoare de cercetare. Noi vom spune ca a fost o moarte cauzata de necunoastere totala, datorita necredintei. Opinia noastra este ca uneori omul traieste in opozitie celebrul triunghi al deciziei umane, despre care am pomenit, CQ-IQ-EQ, si anume, in necredinta, in necunoastere si in nesimtire, NCQ-NIQ-NEQ, care sunt de fapt cauzele propriilor noastre neconformitati, in ceea ce priveste trairea noastra. Am emis aceasta ipoteza de lucru, pentru ca este posibil ca ea sa se produca, daca si numai daca cercetatorul in cauza nu-si ia masurile de siguranta si de protectie necesare si suficiente (asemeni celor aplicate familiei protejata de Dumnezeu la Sodoma si Gomora) si nu trebuie sa-L acuzam pe Dumnezeu pentru propriile noastre neatentii. Dumnezeu nu-si omoara creatia! Noi oamenii, ne omoram singuri!
Despre arta vom vorbi scurt, deoarece nu suntem specialisti in acest domeniu. In opinia noastra, unul din suveranii pontifi de la Vatican a comis o grava eroare cand i-a cerut ulterior unui pictor sa imbrace partile intime ale nudurilor pictate de Michelangelo in Capela Sixtina. Noi credem ca picturile lui Michelangelo trebuiesc privite in sensul ca organismul uman este o copie fidela a sufletului si sunt adresate omului divin, capabil sa-si controleze emotiile, sa reziste ispitelor organice si sa vada, in creatia lui umana, perfectiunea divina si goliciunea sufletului uman in fata Creatorului si in nici un caz nu trebuiesc privite ca un indemn la transformarea necesitatilor organice in virtuti. In opinia noastra, in general arta adevarata este ceva care transcede timpul si i-a fost permisa de Dumnezeu omului pentru a putea exprima adevarul divin, asa cum si-l imagineaza fiecare artist prin revelatiile lui proprii, sub o alta forma decat religios sau stiintific, care permite creatorului uman sa scape fara repercursiuni de orice inchizitie umana, chiar daca este supus criticilor.
Vom incheia cu o mica istorioara, despre ispite si cum sunt ele privite de anumiti oameni, chiar daca sunt simpli specialisti in alte domenii, din afara domeniului teologic. Acum doi ani am purtat o discutie cu un prieten al meu, medic psihiatru ce locuieste in Franta, dar este de origine armeana. O parte din discutie a fost despre formele ispitei si despre capacitatea omului de a rezista ei, nu de a fugi de ea:
Eu – Sti Ovanes! Eu m-am auto-testat si pot rezista la diverse tipuri de ispite: mancare si bautura in exces, lux exagerat, provocari la violenta fizica sau verbala, ingamfare, hotie, etc. Dar nu stiu ce sa fac daca o Eva frumoasa ma invita sa merg cu ea?
Ovanes, zambind si raspunzand rapid si sigur, in stilul unui matematician – Da, Alexandru. Te duci cu ea, daca si numai daca te invita la biserica. Acolo veti gasi amandoi Adevarul!
Domnule Coșciug,
Ați primit de la Anton Constantinescu replica pe care o meritați pentru acest articol plin de elucubrații și sper să vă fie învățătură de minte.
Vă asigur că este prima și ultima oară când mai publicăm astfel de creații sfertodocte. Vă recomand să încercați prin alte părți cu propaganda religioasă îmbrăcată în straie de știință.
De ce este atata ura impotriva lui Dumnezeu?
Am inteles si ma opresc fara sa va mai deranjez. Puteti sterge sau bloca acest blog.
Va multumesc pentru spatiul acordat.