Cand scriu acest articol se apropie Pastile ortodox, una din sarbatorile de referinta ale noastre, asociat in mintea multora cu expresia „spiritualitatea crestina”.
Indiferent de mentalitatea sau religia cuiva si indiferent de sistemul de credinte al fiecaruia, sarbatoarea Pastilor aduce de obicei culoare in viata si asa destul de mohorata pe care o traieste omul mediu. Ca si Craciunul, si Pastele are origini „pagane”. Pentru unii, Pastile (sau Pastele) poate fi un prilej de bilant in viata si de reevaluare a valorilor personale; pentru altii el este doar un prilej de a mai bea si petrece.
In oricare din aceste cazuri, cuvantul „spiritualitate” (legat de aceste sarbatori arhaice, a solstitiului de iarna si a primaverii) este adesea folosit, de multe ori abuziv, mai mult ca arma impotriva celor care gandesc altfel decat „turma”, sau altfel decat moda vremii. Am scris aceste lucruri pentru a-i lamuri pe cei care, din motive strict politice vor sa-si insuseasca aceste sarbatori arhaice doar pentru cultul lor: nu pot face asta pentru ca nu au nici o justificare, din moment ce aceste sarbatori vin din negura vremurilor, datand de mai multe milenii; numai sensul si interpretarea lor s-a schimbat lor s-a schimbat.
1. SPIRITUALITATEA in general versus „spiritualitatea crestinismului bolsevic”
Ce a insemnat in istorie bolsevismul? Si ce-mi da mie dreptul sa vorbesc despre „crestinismul bolsevic”?
Sa ne amintim de vremurile comunismului victorios, cand centrul religiei comuniste, Moscova, avea toate atributele idealului de Balshoi.
Nu ma refer aici numai la Teatrul Balshoi (care poate e singura realitate ce avea o oarecare tangentza cu spiritualitatea adevarata), ci ma refer la mentalitatea ca tot ceea ce facem trebuie sa fie „balshoi”. Mare, Gigantic, Cel Mai Mare cu putintza. Intimidant.
Se pare ca foarte putini oameni au observat ca ideea de balshoi este in sine lipsita de orice spiritualitate: zidurile balshoaie ale Kremlinului inspira nu spiritualitate, ci frica; acolo se poate vedea si cel mai mare clopot de bronz din lume, care nu a putut functiona vreodata pentru ca fiind prea mare, a crapat in procesul de racire a bronzului; cel mai mare tun din lume care nu atras vreodata vreo ghiulea pentru ca era prea mare si nu avea cum sa functioneze, cel mai mare imperiu din lume (mult mai mare decat cel englez), imperiul tarist care a capotat in mod mizerabil la fel ca si si cel mai mare stat comunist, URSS, care a plesnit din incheieturi pentru ca nu a putut functiona niciodata cum trebuie. Dinozaurii au murit cu totii.
Aceasta lectie nu a fost inteleasa de confratii mei romani: ei vor acum ca spiritualitatea romaneasca sa fie reprezentata de ceva LA FEL DE BALSHOI, ca si cele enumerate pana acum.
2. CASA POPORULUI sau CASA PARLAMENTULUI – UN CAZ PATOLOGIC
De cate ori aud exprimata admiratia pentru CASA POPORULUI a lui Ceausescu, ma gandesc la faptul ca marea majoritate a romanilor nu a inteles deloc anacronismul acestei constructii care a consumat bugetul tarii pe multi ani.
Ce exprima Casa Poporului? Cum se simte un om in fatza acestei cladiri?
Evident mic si nesemnificativ. Acesta a fost scopul ei: de intimidare. Si a reusit perfect. Este o constructie care te face sa te simti…pitic. La fel ca si PENTAGONUL in SUA. Dar Pentagonul este ministerul de razboi al celui mai dezvoltat stat din lume, pe cand Parlamentul este sediul in care „alesii natiunii romane” dorm confortabil si eventual cer din cand in cand sa fie impuscat „Nazdacul”. Altceva, nu?!
In Paris, dupa construirea cartierului „La Defense” s-a cerut contruirea unei cladiri care sa fie monumentala, dar sa si asigure exprimarea continuitatii capitalei franceze. O cladire monumentala, dar care sa fie si incarcata de spiritualitate. Asa a si iesit!
Este o cladire care arata ca un arc de triumf, cu un spatiu interior imens. O cladire care nu blocheaza vederea, ci din contra, asigura o transparenta a Parisului pe zeci de kilometri. Palatul „La Defense”, realizat de un arhitect celebru chinez (dl. Pei), a incercat si a reusit sa exprime locul omului in comunitatea umana, unde fiecare dintre noi este „mare” in felul sau, fiind interconectat cu tot restul lumii. E vorba de un spatiu „al nostru, al oamenilor”, creat pentru comunitate, in care sa te simti bine cand vezi la picioarele tale si arcul de triumf si restul Parisului, de la o distanta considerabila. Este vorba de spiritualitatea franceza care pune accentul pe om, nu pe cladire; pe conexiuni, nu pe puscaria zidurilor goale. Este un simbol al individualitatilor care interactioneaza intre ele si nicidecum nu este un zid dincolo de care nu se trece, ca palatul dictatorial din Bucuresti. Este vorba de o spiritualitate ce exprima puterea omului, tendinta spre valori mai inalte, iar nu puterea dictatorului.
3. CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI
Evident, daca dorim mantuirea neamului romanesc de orice bun gust, sa o facem. Tot Balshoaie! Undeva sa ne domine! Sa demolam Monumentul Soldatului Necunoscut (care este azi sau care poate fi), acel arc dublu din granit de Birobidjan (ca templul lui Lenin) construit de alti paranoici in Bucuresti. Bucurestiul este acum prada unui atac continuu al prostului gust, care invadeaza orice originalitate a istoriei noastre. sa distrugem Parcul Cismigiu, unde putem vedea rolul omului simplu in istoria noastra. Va rog sa priviti statueta doamnei Smaranda: „Maica Smara: invatatoare/poporului educatoare”. Se mai intreaba cineva cine a fost aceasta umila femeie?
La venirea lor la putere, comunistii au scos din Bucuresti statuile care nu le placeau. Statuia lui Carol Intaiul, statuia lui Pache Protopropescu, etc. Apoi au venit la putere alti zeloti, care in loc sa lase statuile facute de comunisti, ca sa le vedem ca pe un fel de memento si ca sa nu fim siliti sa repetam istoria, au daramat la randul lor ce au putut. Nu ar fi fost oare un obiectiv istoric interesant statuia Burtii lui Petru Groza? Sa stim prin ce am trecut! Acum nu mai exista. Un preot cu crucea in mana si cu o gasca de „credinciosi” a distrus-o. Si altele. Bucurestiul a ajuns ca un barbat cu sotzie si cu amanta, caruia amanta ii smulge toate firele albe, iar sotzia pe cele negre, asa ca ramane pana la urma chel.
Ce vreau sa spun? Ca era cu mult mai multa spiritualitate in Bisericutza de la Podul Izvor, cea mai mica biserica din Romania si poate din Europa, care era la nivelul solului din Bucurest de acum doua secole (intr-o groapa) si care avea trei inscriptii: una in greaca, alta in slavona (limba oficiala a acelui timp) si alta in…araba, pentru ca pe atunci Tara Romaneasca sustinea cu grau toate bisericile Orientului, din Capadochia, Siria si Liban, decat in orice noua constructie megalitica nepotrivita cu vremurile ce le traim. Nimeni, nici un preot nu s-a sesizat (pentru ca era prea mica?).
Aceasta biserica a fost distrusa intr-o singura zi de buldozerele lui Ceausescu si nimeni nu a protestat; nici macar istoricii.
Pentru ca mentalitea noastra inca este la nivelul construirii de trepte de marmura pentru ruinele de la Sarmisegetuza, cum a ordonat tot Ceausescu sa se faca. Kitch la patrat!
4. Unde este umilinta crestina?
Am scris toate acestea cu referire la lipsa traditionala de bun gust, manifestata de asa-zisii intelectuali ai neamului. Intelectuali care au permis eliminarea stiintei evolutiei din scoli si care acum asteapta ahtiati sa demaram constructia acestui nou bolid, care, ce-i drept, ne va reprezinta, ca un megalit din „iepoca Ceausescu” sau din cea de Piatra.
Asta ii trebuie chelului? Tichie de margaritare?
Cati oameni care se zbat in mizerie traiesc acum in Romania? De curand am auzit de un batran lasat de nepoti sa moara in propriile sale „reziduuri”, cand in familie avea si oameni bogati. Ceea ce face acum biserica este de fapt „promovarea imoralitatii si a prostiei”, nu opere de caritate.
Ma gandesc cu amaraciune la toate acestea, si imi dau seama ca voi scrie degeaba orice. Pentru lipsa bunului gust a devenit endemica in tara. Ce pretentie sa mai avem de la trogloditi sa inteleaga vremurile fantastice pe care le traim azi, cand stiinta propriu-zisa a devenit motiv de reflectie si sursa de spiritualitate?
„Daca exista vreun drum catre zei, el trece prin stiinta, nu prin religie!” Asa a spus un fizician modern renumit.
Dar noi ne complacem in autocompatimirea clasica: „Vai de biet roman saracul, ca’napoi tot da ca racul!”
Principalul este ca mergem tot „neabatut” si dupa Ceausescu, chiar daca in fatza noastra dam de ziduri. Pentru ca nu exista de fapt nici macar un singur om de stiinta in lume care sa creada ca lupta contra bunului simtz (deci si contra stiintei) are vreo sansa de victorie „finala” in Romania.
Asta ii trebuie chelului? Tichie de margaritare?
Cati oameni care se zbat in mizerie traiesc acum in Romania? De curand am auzit de un batran lasat de nepoti sa moara in propriile sale „reziduuri”, cand in familie avea si oameni bogati. Ceea ce face acum biserica este de fapt „promovarea imoralitatii si a prostiei”, nu opere de caritate.
În mare cred că e o realitate, există și partea cealaltă.
A fost recent (duminică) un reportaj, o localitate Plopușorul (sau Plopşorul), biserica a construit zeci de locuințe pentru cei cu probleme sociale (abandonați etc), țin copii, hrana, casa, masa, scoală (in sat) peste 1400 de copii, habar nu aveam ca fac (și) asa ceva, foarte îmbucurător articolul.
Domnule Lutic,
Această dezbatere – știință vs religie – a avut loc în paginile revistei ACUM. Domnul Anton Constantinescu a scris un serial pe această temă, pe care vă rog să-l cititți ca să nu o luăm de la capăt.
V-aș recomanda de asemenea să nu clamați monopolul „înțelepciunii”.
Domnule Constantinescu, de ce tineti cu atata obstinatie sa contrapuneti stiinta religiei?! Nu cumva confundati credinta adevarata (si intotdeauna discreta!) cu religia deja devenita institutie in mana unor oameni politici?! Stiinta pe care o tot clamati nu are inca posibilitatea sa creeze un fir de nisip sau un vierme… Oare cine le da viata? Oare ce este in spatele lor? Numai simpla evolutie a facut sa apara viata pr Terra? Ma indoiesc!
Va doresc sa puteti spune candva din tot sufletul „Hristos a inviat”! Sunt convins ca atunci veti fi deja pe drumul intelepciunii…
Cu respect, etnolog Marcel Lutic/Iasi!
Domnule Licurici,
As prefera sa semnati cu numele dvs; de ce va este frica de asta?
In masura in care biserica se orienteaza spre rezolvarea unor probleme sociale, nu pot decat sa ma bucur. Asta pentru ca exista destule domenii in care biserica ar putea contribui la binele social, cu conditia ca preotii sa fie educati (ceea ce nu e cazul inca).
Biserica ar putea avea un rol pozitiv in unele directii specifice, ca de exemplu in combaterea drogurilor, recuperarea celor cazuti la marginea societatii si a celor nevoiasi. La fel si a celor care sunt dezavantajati fizic sau altfel.
Domeniul in care biserica nu trebuie sa aiba nici un rol este cel politic. Este necesar ca si Biserica sa invete din propriile ei greseli. De exemplu, tezaurul Romaniei s-a trimis la Moscova din initiativa Bisericii („la fratii nostri de credinta, rusii”). Mare greseala politica! Biserica a pornit lupta contra homosexualilor. La fel, mare greseala politica (si umana!) Biserica s-a amestecat in alcatuirea programei scolare. La fel, mare greseala politica! Stiinta este stiinta si religia este religie, traditie, orice altceva, numai stiinta nu e.
Daca ma intrebati pe mine daca cred ca biserica va disparea in curand, va voi raspunde ca nu. Religia este un construct social care s-a format cu mii de ani in urma si care a evoluat in timp, ca orice alta institutie sau ca orice sistem de credinte. Ea a suferit, ca si plantele sau animalele, o evolutie de tip darvinian. Cred ca si in viitor biserica va evolua, dupa necesitatile sociale.
Dar aici nu despre acest lucru am vorbit, ci despre faptul ca a construi in acest secol catedrale gigantice, cum ar fi cea intitulata pompos si anacronic „Catedrala Mantuirii Neamului”, este un element de Kitch. Nu toti romanii sunt ortodocsi si nu toti romanii sunt credinciosi. Construirea giganticului Parlament (fara nici un rost in tara noastra), se pare ca nu a starnit nici o dezbatere legata de ceea ce inseamna bunul simtz sau ce inseamna adevarata spiritualitate.
Daca este „balsoi, inseamna ca e bine” – cred unii.
Lumea nu a inteles ca a a construi ceva gigantic poate fi si un semn al prostului gust.
Mentalitatea unei epoci se vede bine si din modul cum se construieste. Lumea romaneasca de azi este saracita, unii traiesc la limitele subzistentei (sau chiar sub ele) iar populatia e incantata inca de constructiile „balshoaie”, care sa desfida omul simplu.
Mai ales Bucurestiul a avut traditia bisericilor mici si umile. Si nu degeaba! Ultima biserica „mare” care a fost cladita cu secole in urma pe locul unde este azi Cercul Militar, numita Biserica Sarindar, a cazut la cutremurul cel mare din Bucuresti din anul 1802. De atunci nu s-au mai construit biserici mari in acest oras.
Domnule etnolog Lutic, va citez:
„Domnule Constantinescu, de ce tineti cu atata obstinatie sa contrapuneti stiinta religiei?”
Va pot asigura, domnule etnolog, ca eu nu contrapun nimic. Religia se contrapune intr-adevar stiintei, dar nu are nici o sansa.
Dvs pareti sa credeti ca exista doua feluri de credinta: una justificata, daca este discreta, iar alta care nu ar fi decat fatzarnicie.
Asa o fi. Problema este insa ca ambele sustin aceleasi lucruri, in principiu, iar lucrurile respective sunt total infirmate de stiinta.
Dar va reamintesc ca obiectul acestui articol a fost relatia dintre kitch si gigantism in proiectarea catedralei „mantuirii neamului”. Despre acest lucru ce parere aveti?
Vreau sa corectez o scapare: m-am referit la „o evolutie de tip darwinian”.
Sigur că biserica nu va dispărea.
Nu are interes sa învețe din propriile greșeli (nici nu va încerca), ce interes sa aibă atât timp cât e alimentata în continuare de indivizi exacerbați ? (avem din plin, mana cereasca nu altceva)
Exista însă și parți nevăzute, nu știam ca au asemenea acțiuni, mi-a plăcut reportajul, (nu erau sponsorizați de stat)
Făcând abstracție de ideologii și religie (cum de fapt s-a prezentat și reportajul) e un pas destul de bun dacă încep sa umble la fapte sociale.
Domnule Lutic,
Atât opinia dumneavoastră cât și aceea a lui Anton sunt perfect legitime. E timpul să se înțeleagă în România că e absolut normal și sănătos ca astfel de opinii să coexiste.
Și ca să vedeți că, așa cum spune englezul, „I put my money where my mouth is”, vă invit să scrieți un articol despre necesitatea unei Catedrale a Mântuirii Neamului de proporții gigantice.
Dle Constantinescu,
Citind articolul si comentariile facute am impresia ca nu sunteti crestin dar citind subtitlul ultim al articolului dvs:
„Unde este umilinta crestina?”
ajung la concluzia ca poate sunteti crestin caci abordati o problema interna a crestinismului si anume umilinta, mai corect spus in limbajul romanesc al crestinismului ortodox , smerenia.
Ori eu cred ca totusi lucruri interioare ale unei religii este normal si corect sa le abordeze cei care se afla in interiorul ei.
Nu credeti ca am dreptate ?
Asa dar daca sunteti crestin consider ca puteti pune problema in acesti termeni daca nu va spun ca nu e treaba dvs. Observati ca nu fac nici-o referire la fondul articolului.
E treaba bisericii ortodoxe romane si prin biserica se intelege comunitatea integrala a credinciosilor sa hotarasca cu bun gust sau nu , ieftin sau scump ce vrea sa faca din acest punct de vedere .
Deasemeni nu stiu, daca in aceste zile ale Pastilor asta trebuia sa fie grija dvs principala daca suntetzi crestin si chiar daca nu cred ca puteati sa amanati acest subiect care va framanta ca nu arde nimic din acest punct de vedere dar in fine fiecare face cum crede el si ceilalti il receptioneaza cum cred ei.
Domnule Constantinescu,
In privinta relatiei dintre kitsch si gigantism in proiectarea catedralei „mantuirii neamului”, va dau dreptate, insa si aici cu nuante. Cu nuante, pentru ca e usor a lucra spre a distruge ceva si e mult mai greu sa vii cu propuneri constructive.
In opinia D-Voastra, cum ar trebuie sa se procedeze pentru a se impaca nevoia de spatiu cu masura si evlavia proprii unei institutii de sorginte divina?
In cealalta privinta, a relatiei stiinta-religie, nu m-ati convins deloc, insa prefer sa ne oprim cu mica polemica aici, caci e o chestiune de stricta intimitate.
Ii multumesec D-lui Clej pentru semnalare si pentru …urecheala (chiar credeti ca mi-as permite sa „arestez” intelepciunea?!).
Cu respect, Marcel Lutic!
Domnule Atanasiu,
Nu aveți dumneavoastră căderea să decideți cine are și cine nu dreptul să discute astfel de subiecte și momentul în care dorește să le discute și nici cine este sau bnu creștin. Cred că am fost destul de clar în această privință și nu e prima dată când o fac.
Intervenții ca ale dumneavoastră sunt complet inutile.
Domnule Atanasiu, scrieti:
„Ori eu cred ca totusi lucruri interioare ale unei religii este normal si corect sa le abordeze cei care se afla in interiorul ei.
Nu credeti ca am dreptate ?”
Nu, nu cred ca aveti dreptate decat in cazul cand banii necesari pentru un asemenea proiect vin numai din buzunarul dvs si a celor care au aceeasi religie. In momentul cand si statul este implicat in furnizarea de fonduri, inseamna ca si banii mei (din impozite) vor intra in discutie. M-am referit nu numai la banii „mei” (in mod retoric, evident) ci si ai multor altora care fie ca nu sunt credinciosi, fie ca sunt au alte religii, fie ca nu vor sa participe din alte motive, fie ca nu au bani.
Deci, atata vreme cat catedrala asta a „neamului” ma priveste si pe mine din punct de vedere banesc (si din alte puncte de vedere), sigur ca e normal sa am si eu un cuvant de spus. Nu credeti?
„Observati ca nu fac nici-o referire la fondul articolului.”
Observ, si asta face interventia dvs si mai irelevanta.
„E treaba bisericii ortodoxe romane si prin biserica se intelege comunitatea integrala a credinciosilor sa hotarasca cu bun gust sau nu , ieftin sau scump ce vrea sa faca din acest punct de vedere.”
Poate credeti ca e treaba dvs sa decideti si treaba mea si a altora sa platesc!
Cand auzea prostii spuse fie si de rege, Petre Carp raspundea: „aiasta nu se poate, maiestate!” Ceea ce sustineti aici este o prostie mai mare ca dvs!
In plus, nu as vrea ca niste indivizi ca dvs sa hotarasca in numele meu nici alte lucruri, ca m-as putea trezi intr-o zi ca veti inlocui Imnul de Stat al Romaniei cu Trei Manele, dupa cata educatie aveti si dupa cum judecati!
Dar in afara de aceasta, as vrea sa stiti ca exista mai multe feluri de poluari pe care le sufera acum tara noastra, fara sa merite aceasta soarta, iar una din cele mai grave din ele este poluarea religioasa, cu idei nocive si absurde. Asa ca am tot dreptul, fiind si eu cetatean roman, sa protestez cum pot impotriva acestei „pecingini”.
Domnule Lutic,
Va citez: „In opinia D-Voastra, cum ar trebuie sa se procedeze pentru a se impaca nevoia de spatiu cu masura si evlavia proprii unei institutii de sorginte divina?”
In primul rand vreau sa va atrag atentia ca gresiti cand credeti ca o biserica (oricare ar fi ea) este de „sorginte divina”. Toate sunt de origine umana. Nu exista nici o dovada ca vreun zeu ar interveni in procesul de proiectare si construire a bisericilor.
La fel cum nici statuile lui Apolo sau Zeus nu au fost de sorginte divina ci tot de oameni au fost concepute si facute.
In al doilea rand „evlavia” oricata ar fi ea nu are nimic in comun cu marimea bisericilor. Daca ar fi dupa mine nu as cheltui nici un ban pe noi biserici in Romania, ci numai pe cresterea nivelului de trai al populatiei (inclusiv al gradului de cultura) si pe eliminarea saraciei din tara si numai dupa rezolvarea acestor probleme m-as ocupa de „tichia de margaritare a chelului”.
Dar daca tot ma intrebati despre bunul gust, de ce nu se pune la concurs pe plan international un asemenea proiect? Nu am nici o incredere in arhitectii care sunt total aserviti bisericii sau regimului, pentru ca rezultatul va fi doar o ridicare la scara a vreunei biserici vechi, a carei epoca a trecut de multa vreme. A multiplica la infinit formele trecutului dupa ce epocile respective au fost deja absorbite de praful istoriei este tot kitch.
Un proiect mai ieftin dar de bun gust, in care sa se foloseasca mai multe materiale transparente si sa se profite de cresterea luxurianta a plantelor in mijlocul naturii, in Bucuresti, poate ar fi mai potrivit. Fara a distruge nimic din ceea ce exista.
In definitiv Leland Stanford, baiatul de 16 ani in cinstea caruia a fost construita Universitatea Stanford din California, a indragit foarte mult Bucurestiul, ultimul oras vizitat de el inainte de a muri (la Florenta), tocmai datorita vegetatiei abundente si a naturii placute, asa cum stateau lucrurile in secolul al 19-lea in capitala tarii.
cat despre relatia dintre stiinta si religie, ce anume nu ati inteles?
Puteti sa enuntati in mod logic vreo intrebare?
Sint de parere ca o catedrala imensa este nepotrivita cu traditzia spatziului romanesc., si ar fi probleme greu de rezolvat cu producerea ecoului.
Se propune construirea acesteia in apropierea palatului parlamentului. Ce se va intimpa : se va sfintzi parlamentul sau se va spurcacatedrala ?