Voronin: cum să transformi o victorie în eșecScriam a doua zi după alegerile din 5 aprilie http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=9505 că rezultatul constituie un triumf pentru președintele Republicii Moldova și al Partidului Comuniștilor (PCRM), Vladimir Voronin. Evoluția ulterioară a evenimentelor a infirmat această analiză, cel puțin parțial.
În loc să se bucure de cel de-al treilea succes consecutiv, liderul PCRM s-a văzut confruntat cu acuzații de fraudă și demonstrații de stradă la Chișinău care au degenerat în violențe și s-au soldat, potrivit relatărilor, cu trei morți, zeci de răniți și sute de arestări.
Ce s-a întâmplat de la închiderea urnelor și anunțarea rezultatului sondajului exit-poll realizat de IMAS la comanda Institului de Politici Publice? Acel sondaj, realizat pe 18000 de subiecți, cu o marjă de eroare de 1%, dădea PCRM 55 de mandate din cele 101 ale Parlamentului.
Rezultatele au indicat la un moment dat însă chiar 61 de mandate, adică exact cât trebuie pentru alegerea unui succesor președintelui Voronin, care a epuizat deja cele două mandate constituționale. Până la urmă, după numărare și renumărare, cu voturile din străinătate, unde PCRM are puțini adepți printre moldovenii din Diasporă, scorul a scăzut la 60.
Dar opoziția a boicotat renumărarea, spunând că frauda a avut loc atât în ziua alegerilor – vot multiplu, cât și pe parcursul nopții la numărare, precum și prin apariția unui număr imens de persoane inexistente (decedate sau plecate) pe listele electorale.
Dacă este vorba de fraudă sau nu, nu știm, mai ales că observatorii străini au făcut declarații contradictorii, iar demnitarii Uniunii Europene s-au declarat în lunii mari satisfăcuți de modul de desfășurare a alegerilor.
Președintele Voronin a făcut însă exact ceea ce îi recomandam să nu facă: a dat dovadă de triumfalism, a acuzat opoziția de lovitură de stat, a ordonat reprimarea brutală a manifestațiilor și a reușit să aducă relațiile cu România la cel mai jos punct, acuzând Bucureștiul de incitarea demonstrațiilor și expulzându-l pe a ambasadorul de la Chișinău, Filip Teodorescu.
După reacția tot mai critică din Occident, mai ales în presă, președintele Voronin a făcut ceea ce a devenit un obicei: o întoarcere de 180 de grade, cerând renumărarea voturilor și propunând Parlamentului amnistierea celor arestați în urma ciocnirilor cu organele de ordine.
Violențele poliției împotriva demonstranților nu sunt specifice Republicii Moldova. Recent la Londra doi polițiști au fost suspendați în urma a două incidente, dintre care unul a rezultat în moartea unui trecător neimplicat în proteste. Diferența e că în Marea Britanie s-a declanșat imediat o anchetă independentă, pe când în Republica Moldova așteptăm încă răspuns la numeroase întrebări, inclusiv asupra suspiciunilor că la manifestațiile din 7 aprilie ar fi existat provocatori ai puterii printre demonstranți.
Și uite așa își încheie mandatul de președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin. În loc să asigure o tranziție către un nou președinte – posibil actualul președinte al Parlamentului, Marian Lupu, liderul de la Chișinău a reușit, în mod inutil să aducă Republica Moldova în paginile marilor publicații occidentale – o performanță.
Nu cred că se poate contesta faptul că PCRM ar fi obținut o majoritate absolută în Parlament (rezultatul exit-poll-ului – care nu e legat de autorități – este destul de edificator). Așa însă, victoria din alegeri a fost practic compromisă, iar dacă opoziția se pune de acord și învățând și lecția de acum patru ani, când i-a dat un cec în alb lui Voronin contribuind la realegerea sa, ar putea bloca alegerea noului președinte determinând repetarea alegerilor parlamentare.
Strategia este însă riscantă, căci Voronin rămâne președinte interimar și, chiar dacă a dat dovadă de multă inabilitate în această criză, rămâne totuși cel mai abil politician din Republica Moldova. Luna aprilie 2009 a adus însă o pată asupra reputației sale, care cu greu o va mai putea șterge de pe blazonul său.