Conciliul Vatican IIBiserica Catolică, despre care se presupunea că mângâie sufletele, se dovedește a le chinui prin clericii ei pedofili și prin mușamalizarea acestor odioase fapte.
Doctrina Bisericii Catolice a fost schimbată radical în urmă cu 40 de ani, schimbare dorită pentru a se alinia într-o oarecare măsură la cerințele pieței moderne. Ca să explic ceea ce înseamnă piața religioasă mă voi lega de un anumit domeniu: marketingul religios care ca orice marketing trebuie să aibă cei patru „P” (produs, preț, promovare, plasare). Întrucât mixul celor patru piloni nu mai satisfăcea nevoile populației care a evoluat mult în ultimele secole, Biserica s-a gândit să-și schimbe produsul, care nu este altceva decât doctrina (Biseirca vinde „mântuire”, a făcut-o și în trecut, o face și acum). Produs pe care l-a îmbrăcat în alte straie decât cel de acum 5 secole, straie noi pentru prețul nou (prețul sunt religioșii), unui produs nou i-a trebuit și o promovare nouă, bazată pe punctele tari ale noii doctrine, noul produs.
Astfel că pe plan doctrinar Biserica a început să învețe ceea ce odinioară era condamnat ca erezie, amenințată cu pedeapsa arderii pe rug. După 1962-1965, al doilea Conciliu din Vatican, au început doctrine noi:
– libertatea religioasă cu ecumenismul
– salvarea universală
– sacramentele schimbare cu forma anglicană / protestanta
– disciplina clericală extrem de relaxată, cu posibilitatea clericului de a improviza liturghia (sacrament central al tuturor Bisericilor tradiționale), și de aspune sau nu întregul Breviar nou.
Toate acestea sunt în antiteză cu vechile obiceiuri ale Bisericii medievale, obiceiuri trasate cu mare atenție în istorie de Conciliul Tridentin și cele de dinaintea lui, astfel:
– nu există libertare religioasă, este erezie și să fie anatemă
– salvarea are loc doar în cadrul Bisericii Catolice, contrarul era anatemizat și pasibil cu arderea
– sacramentele au forma fixă (de o riguare fantastică) din Missale aprobat și Rituale Romanum, nu pot fi schimbate pentru că ele coboară până la primele secole, cine le schimbă să fie anatemă
– clericii trebuie să facă rugăciunile zilnice si cele de noapte din Breviarum Romanum, rugăciuni ce durau ore, și se practica autoflagelarea. Ziua sunt următoarele ore: Laudele și Prima la ora 6 dimineața, Tertia la ora 9, Sexta la ora 12, Nona la ora 15, Vesperele la 18 si Completoriul pe la 22 când se dă stingerea, apoi noaptea sunt trei Matutine când clericii se sculau la trei intervale fixe nocturne.
Biserica spera ca prin aceste modificări oamenii să continue să frecventeze slujbele și să nu piardă din credincioși, dar nu a fost să fie așa. Mulți au rămas nostalgici vremurilor trecute și au căutat să frecventeze locuri unde se mai celebrau misterele vechi, alții au îmbrățișat cu bucurie noua schimbare, dar mulți din aceștia au renunțat după ceva timp.
Anii 70-80 s-au dovedit pentru Biserica Catolică a fi niște ani fatidici, negri ce au adus încă o pată oribilă pe obrazul ei. Poate ați urmărit filmul „The priest” și „Our Fathers” (dacă nu ați făcut-o, vi le recomand), filme în care erau descoperite scandalurile de pedofilie din sânul sfintei maici Biserica. Abuzurile sexuale făcute de preoții catolici stigă și acum la cer pentru răzbunare, însă atunci, ca și acum, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, fosta Inchiziție, a dat decret ca toate aceste scandaluri să rămână secrete, iar episcopii să trimită toate rapoartele la Roma, la prfectul acestrei congregații care nu era altcineva decât Iosef Cardinal Ratzinger. Astfel că acesta știind despre scandaluri, a preferat să le țină ascunse, iar tinerii abuzați erau terorizați și amenințați că dacă fac scandal vor fi condamnați la iad și damnare veșnică. Iată cum Biserica a ajuns să șantajeze sufletele pe care trebuia să le protejeze.
În filmele respective sunt ușor de recunoscut personaje negre, cum ar fi cardinalul Bernard Law care e cel mai renumit pentru mușamalizarea acestor cazuri. El a demisionat din funcție și ca să scape de justiția americană a fugit la Roma, une Ioan Paul II i-a încredințat Bazilica Santa Maria Maggiore, cardinalul srând acum liniștit, om fără conștiință, monstru uman.
Interesant faptul că Ratzinger, în timpul pontificatului papei Ioan Paul II, a ajutat și decretat mușamalizarea pedofiliei, iar acum ca și papa Benedict dorește oarecum să se spele pe mâini căutând pedepsirea preoților.
Clerici pedofili au existat dintotdeauna în Biserică, și asta vedem din documentel Conciliului Tridentin și circulara dată de Papa Pius V care amenința cu pedeapsa arderii pe rug orice cleric care face rău vreunui tânăr sau tinere, iar pentru aceste motive și nu numai a dat decret obligatoriu să se respecte rugăciunile din Breviar, cele mai sus amintite, rugăciuni ce oboseau și acționau psihologic asupra tuturor preoților, iar pe cei cu gânduri sumbre îi țineau la distanță.
Din aceste fapte pe care istoria ni le arată, doar observând și eventual dacă timpul ne permite să mai și cercetăm adevărul, ne putem da seama de doctrina cameleonică a Bisericii Creștine. Iar acest cameleonism, iată că până la urmă se întoarce împotriva ei, iar Biserica Creștină (referindu-mă la toate confesiunile) cu timpul se va autodistruge, va colapsa în propria minciună și răutate.
Asta este politica celui ce este „pamant” si nu ceea ce trebuie sa fie (ceea ce a spus Papa). Bravos catoli…….