Poate avea loc o reformă a sistemului academic românesc? Putem scăpa de impostori, de plagioatori? Sunt seme de schimbare în bine din partea tinerei generaţii?
Mi-am întrebat cândva, nu demult, studentele şi studenţii \”De ce trebuie să copiem uneori în facultatea noastră?\” Mi-au răspuns nominal, sub semnătură, la finalul unui test, având încredere în mine. Fac publice acum, pentru că ei nu mai sunt studenţi, ci profesionişti deplini, păstrând confindenţialitatea, răspunsurile.
De ce trebuie uneori să copiem în facultate noastră?
„Să copiezi nu este un lucru corect faţă de profesor, faţă de colegi şi în primul rând faţă de tine. Dar dacă, totuşi, se copiază, probabil că sunt unele materii, ştiinţe, care nu ne-ar folosi mai departe în carieră şi sunt foarte greu de înţeles. Studenţii de la majoritatea facultăţilor se bazează pe copiat.”
„Trebuie să copiem pentru a nu mai avea restanţe, pentru o notă mai bună, pentru o bursă, cămin, etc. Depinde de interesul fiecăruia.”
„A copia nu e un lucru onest, nici faţă de tine ca persoană, nici faţă de colegi, nici faţă de profesori. Copiatul este un furt, un şantaj, dar în zilele noastre este „la modă”. În facultatea noastră se copiază; şi, în general, cine nu copiază pierde mai mult la notă decât cel care copiază. Susţin această idee prin exemple clare, fiind pusă în asemenea situaţii. Consider că ar trebui să se ajungă la un consens şi să susţinem toţi următoarea idee: copiatul este „meseria” unui om fără valoare, fals; iar noi trebuie să fim diferiţi de aceştia.”
„În primul rând pentru că sunt persoane care iau bursă pe copiat şi alţii se zbat să ia un examen. În final eu ajung cu restanţă şi concluzia este că nu am învăţat, iar celălalt este un elev eminent.”
„Chiar dacă reprezintă un risc, riscăm şi dacă nu copiem.”
„Nu este bine să se copieze deoarece eu, în calitate de student cu taxă am dreptul să fiu evaluat obiectiv împreună cu ceilalţi colegi ai mei. Un profesor care permite să se copieze MĂ FURĂ deoarece EU îl plătesc să îmi ţină cursul respectiv. Dacă acceptăm să se copieze înseamnă că ne complacem într-un sistem defectuos.”
„Se copiază doar într-o singură situaţie, asta după părerea mea [alt student cu taxă]. Din cele 25 de examene unul singur îl am luat prin copiat, deoarece profesorul nu accepta răspunsurile decât identice, ca în cursul predat. Eu nu sunt capabil să tocesc foarte mult şi astfel singura soluţie a fost să copiez pentru a promova. Încercasem la parţial să rezolv subiectele explicând procesele cu ale mele cuvinte şi am luat nota [ce notă a luat], deşi tratasem toate subiectele. Se mai copiază şi pentru că aceasta este o afacere prin cămine şi pe net apar mereu reclame la căşti, coliere, hands-free de copiat pentru examene, toate contra cost, şi cum timpul este bani, unii preferă să plătească preţul unui mecanism de copiat şi nu „îşi irosesc” timpul învăţând.”
„În facultate putem spune că ar trebui să copiem în cazul unor materii care nu sunt relevante pentru ceea ce ne-am propus venind la facultatea respectivă; sau în cazul în care suntem forţaţi de împrejurări – există profesori care te promovează doar dacă la examen reproduci cuvânt cu cuvânt cursul.”
„”Trebuie” să copiem în facultate uneori pentru că sunt anumite probleme care nu ne ajută mai departe şi care nu au nici o legătură cu profilul nostru. Sau nu am timpul necesar să învăţ tot şi îmi pică la examen exact ce nu ştiam. Iar alţii care nu învaţă nimic, culmea că sunt cei mai buni.”
„Nu trebuie să copiem în facultate, dar uneori probabil că o faci pentru că profesorul permite, ceilalţi o fac, şi atunci te gândeşti că ei o să ia note mai mari decât tine, pe copiat.”
„Nu ştiu dacă „trebuie” să copiem în facultatea noastră, însă cei mai mulţi o fac din cauza faptului că vor cu orice preţ să promoveze examenele („integralist blindat”). Am copiat la examenele unde profesorul a ieşit afară din sală. Am tras cu ochiul la coleg (care bineînţeles că era blindat cu fiţuici – nu că aş fi avut încredere în capacităţile lui), deoarece, spre „ruşinea” mea de studentă, nu am suficient sânge rece pentru a face asta !”
„Părerea mea este că nu trebuie să se copieze în facultate.”
„Pentru că:
– uneori nu putem reţine anumite cunoştinţe din cadrul unui obiect de studiu,
– uneori suntem superficiali şi nu ne pregătim din timp sau nu învăţăm suficient.”
„În condiţiile în care copiatul este permis, unii vor fi tentaţi să-şi asigure şanse egale cu cei care copiază, decât să piardă timp învăţând şi să ia note mai mici.”
„Cred că, psihologic vorbind, multă lume copiază din spiritul „de turmă”.
„Consider că nu trebuie să copiem, este doar alegerea noastră dacă ne pregătim bine pentru un test sau alegem să folosim timpul în alt mod.”
„Poate pentru că avem prea multe informaţii şi prea puţin timp într-un semestru ca să acumulăm toată materia.”
„Trebuie să copiem uneori, şi mulţi dintre noi fac asta, pentru că nu învăţăm sau, eventual, nu ne place o materie şi nu o putem învăţa. Dar nu se pune problema că „trebuie”, ci că…. asta se întâmplă.”
„Cred că trebuie să copiezi pentru simplul fapt că nu eşti pregătit, că nu vrei să te pregăteşti, pentru adversitatea pe care ţi-o crează disciplina, sau profesorul (profesoara) respectiv(ă)”.
„Deoarece unii profesori te pică la examen chiar dacă tu ai învăţat şi ai înţeles materia, şi e de preferat decât să memorezi mot a mot toate cursurile”.
„Nu prea sunt fan al copierii. Dacă ar trebui să copiez, aş face acest lucru la un profesor care îţi cere tot ce are în curs cuvânt cu cuvânt şi care dacă schimbi un cuvânt din text cu un sinonim te pică. Dar nu cred că aş apela la copiat nici atunci. O soluţie ar fi o discuţie cu acel profesor, pentru afla pe ce pune accent şi ce notează în lucrări.
„Nu se pune problema că trebuie copiat, numai că uneori se recurge la această metodă pentru că materia este prea grea sau nu este înţeleasă.”
„Uneori copiem pentru că nu ne place materia respectivă, sau ne este lene să învăţăm.
„Nu ştiu dacă este chiar necesar să copiem la examene, dar acest lucru se practică, mai ales la materiile la care profesorii sunt mai toleranţi. Adică la aceia care nu fac pe „poliţiştii” în timpul examenelor. Astfel, elevilor le vine mult mai uşor să copieze decât să „piardă vremea” şi să înveţe. Acest lucru nu este corect, mai ales pentru aceia care învaţă cu adevărat şi se trezesc la final fiind la egalitate cu cei care nu ştiu nimica.”
„Nu trebuie să copiem. Se copiază dacă nu ai interes pentru o anumită materie. Dacă aş fi putut copia, aş fi copiat la materia cea mai nesuferită din facultate, [denumirea materiei]. A fost o tortură pentru mine să tocesc, de fapt nu am suferit-o din prima zi. Dacă mă implicam mai mult, poate găseam şi ceva logic, dar…”
„În facultate există uneori tendinţa de a copia pentru că materia este de neînţeles şi pentru că studenţii au prea puţin timp la dispoziţie pentru a-şi acoperi „golurile” necesare înţelegerii acelei materii”.
„Considerăm că sunt unele lucruri neimportante şi nu are nici o importanţă dacă le învăţăm.”
„Copiezi atunci când nu te interesează un anumit subiect şi probabil că aste te ajută să treci mai departe prin facultate, mai ales atunci când facultatea se pare că promovează copiatul. Nu ştiu, pentru că nu mă interesează atât de mult problema copiatului. Mă interesează cum mă pregătesc eu, nu dacă altcineva copiază.”
„NU ar trebui deloc să copiem în facultate ! Sau dacă există oameni care efectiv nu pot memora (nu au capacitatea sau antrenamentul de reţine) o anumită materie care lor nu li se pare de folos, atunci aceştia nu au ca alternativă decât să apeleze la această tehnică neonestă. Acest prost obicei poate veni din liceu (dacă doar asta au făcut în liceu nu au cum să se descurce cu învăţatul la un nivel superior care este facultatea).”
„Personal, consider că nu „trebuie” (în sens de regulă, impunere) să copiem măcar o dată în facultate. Dar „trebuie” (în sensul că este necesar) uneori să copiem pentru că ne uşurează munca, ajungem la o notă mai mare mai uşor, mai repede, cu mai puţin efort. Aşadar trebuie să copiem din punct de vedere al unei discuţii între colegi (nu cred că există studenţi care nu au copiat niciodată, măcar la un test), dar nu trebuie să copiem din punct de vedere al corectitudinii faţă de regulile oricărei instituţii de învăţământ, pentru a fi mai sus pe necinstite, pentru ca diploma să releve adevărata valoare, nu neapărat în raport cu ceilalţi (care, de cele mai multe ori, ştiu când şi cine copiază). De exemplu un/o student(ă) bun(ă) care chiar învaţă şi îl duce capul, nu doar care are note mari, poate să nu aibă timp să înveţe aproape deloc pentru un examen. Atunci el „trebuie” (sens 2) să copieze pentru a lua 5, ca astfel – învăţând după examen – să aibă posibilitatea de a merge la măriri, dacă merită mai mult, unde va arăta dacă merită sau nu măcar acel 5, sau dacă merită mai mult, iar prima dată a fost doar un accident că nu a învăţat (a avut multe alte probleme care nu i-au lăsat timp).”
„Nu trebuie să copiem, o facem doar pentru a ne minţi. Dacă nu suntem capabili să urmăm o facultate cu tot ceea ce implică ea, atunci ar fi mai bine să nu o urmăm deloc.”
„Nu trebuie să copiem în facultate. Aceasta este regula. Iar excepţia care o întăreşte: în cazul în care profesorii vor să facem copy-paste după cursuri, fără să ne exprimăm liber.”
Evident ca a copia inseamna a fura.
Dar inca nu exista un consens in privinta furtului in Romania. Mai ales ca a ramas de dinainte, din ultimele decenii de comunism, consensul ca acela care nu fura „de la stat” fura „de la familie”.
In SUA copiatul trezeste un oprobiu incomparabil mai mare ca in Romania; la fel si furtul calificat este pedepsit cu mult mai grav. Este interesant ca multi escroci (mai ales cei religiosi, care fura bazandu-se pe prostia sau delasarea credinciosilor) au putut fi pedepsiti in SUA nu datorita dovedirii crimelor active facute, ci datorita neplatei impozitelor. „De moarte si de impozite nimeni nu scapa” – spune zicala americana.