20 martie 2009 – Cunoscutul poet, traducător şi jurnalist Petre Stoica a murit, la vârsta de 78 de ani, în spitalul din Jimbolia după o îndelungată suferinţă.
Petre Stoica s-a născut la15 februarie 1931, Peciul Nou, jud. Timiş şi a debutat în 1957 cu volumul „Poeme”, ESPLA.
(foto: internet)
A publicat peste 200 de volume de poezii („Pietre kilometrice” 1963; „Arheologie blîndă” 1968; „Melancolii inocente” Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969; „Orologiul” Bucureşti, Editura Eminescu, 1970; „O casetă cu şerpi”, Bucureşti, Cartea Românească, 1970; „Bunica se aşează în fotoliu”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971; „Sufletul obiectelor”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1972; „Trecătorul de demult”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1975; „Iepuri şi anotimpuri”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1976; „O nuntă de cenuşă”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977; „Un potop de simpatii”, Bucureşti, Cartea Românească, 1978; „Copleşit de glorie”, Bucureşti, Cartea Românească, 1980; „Prognoză meteorologică”, Bucureşti, Cartea Românească, 1981; „Întrebare retorică”, Cluj, Editura Dacia, 1983; „Numai dulceaţa porumbelor”, Bucureşti, Cartea Românească, 1985; „Suvenir”, colecţia Cele mai frumoase poezii, Bucureşti, Editura Albatros, 1986; „Tango şi alte poeme”, Bucureşti, Editura Albatros, 1990; „Piaţa Tien-An-Men II”, Bucureşti, Editura Albatros, 1991; „Visul vine pe scara de serviciu”, Bucureşti, Cartea Românească, 1992; „Manevrele de toamnă”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1996; „Marea pururi marea”, Bucureşti, Editura Vinea, 1996; „Uitat printre lucruri uitate”, Bucureşti, Editura Minerva, 1997, „La scufundarea vasului Titanic”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1999; „Şambelan la curtea coniacului”, Timişoara, Editura Helicon, 1999, Insomniile bătrânului”, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2000; „Vizita maestrului de vânătoare”, Bucureşti, Editura Vinea, 2002; „Veşnic absentă veşnic prezentă”, Timişoara, Editura Marineasa, 2002; „Carnavalul prenocturn”, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2004; „Pipa lui Magritte” 2005, Timişoara, Editura Brumar, „Ultimul spectacol – 101 poeme”, Editura Academiei Române, 2007, „O nuntă de cenuşă”, Editura Cartea românească, 2008, Bucureşti) memorialistică şi publicistică („Amintirile unui fost corector”, Bucureşti, Cartea Românească, 1982; „Caligrafii şi culori”, Bucureşti, Cartea Românească, 1984; „Viaţa mea la ţară”, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988; „Însemnările cultivatorului de mărar „, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1998); antologii („Poezia germană modernă”, Minerva, 1967, „Poezia austriacă modernă” – în colaborare cu Maria Banuş, Minerva, 1968, „Efigiile naturii”, Coautor Mircea Tomuş, Bucureşti, Cartea Românească, 1971; „Oraşul furnicar”, Bucureşti, Cartea Românească, 1982; „Fluturi, păsări, cai”, Bucureşti, Cartea Românească, 1983 etc), precum şi traduceri, fiind un cunoscut „germanist cu studii sistematice şi iniţiat în literaturi europene, traducător din Georg Trakl”.
Petre Stoica este considerat scriitorul cu cea mai mare longevitate literară.
A fost alături de Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Mircea Ivănescu, Cezar Baltag, Modest Morariu, Vasile Gorduz unul dintre întemeietorii spirituali ai „generaţiei 60”.
Redactor din 1963 la „Secolul 20” Petre Stoica devine redactor -şef la „Dreptatea” între 1990 şi 1992. Membru fondator al Alianţei civice, s-a implicat în jurnalistică după evenimentele din 1989.
După 1995, s-a retras la Jimbolia unde a înfiinţat Muzeul Presei „Sever Bocu” (http://www.muzeulpresei.go.ro/index.htm) şi Fundația Româno-Germană „Petre Stoica”.
Prieten din tinereţe cu Nichita, Petre Stoica a fost de multe ori considerat de aceeaşi forţă creatoare.
Scriitorului Petre Stoica i s-au conferit distincţiile: Premiul Festivalului George Bacovia, Bacău (1971); Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1971); Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1974); Premiul Uniunii Scriitorilor (1976); Premiul Uniunii Scriitorilor (1980); Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu (1985); Premiul Uniunii Scriitorilor (1991); Premiul „Serile de poezie Vânători”, Piatra Neamţ (1992); Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, Botoşani (1994); Marele Premiu „Ion Vinea” pentru poezie (1996); Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara (1996); Premiul de excelenţă culturală acordat de Austian Airlines (1999); Premiul Festivalului de Poezie Bucureşti (2000); Marele premiu al Traducătorilor acordat de APLER, Bucureşti (2005); Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani; Cetăţean de onoare al oraşului Jimbolia; Ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de cavaler; Medalia onorifică a oraşului Jimbolia; Diploma specială a comunităţii foştilor germani din Banat.
„Creator cu virtuţi multiple, modern în accepţiunea înaltă a termenului, Petre Stoica excelează ca poet al Fiinţei. ” (Constantin Ciopraga)
„Cu cât este mai departe de lume, Petre Stoica, este mai aproape de ea. Retragerea lui în odăi şi în vorbe, în pâine uscată, ni-l aduce mai aproape de ureche, zilele lui spun ceva auzit pe întuneric de lumânare. ” (Grişa Gherghei)
„Dispariţia lui înseamnă moartea ultimei conştiinţe a generaţiei `60, care a pus laolaltă rafinamentul traducătorului, prosperitatea poetului şi vocaţia ziditorului de instituţii” (Marcel Tolcea)
Însemnătatea lui Petre Stoica în evoluţia poeziei noastre postbelice este una de prim rang. Înaintea unor Nichita Stănescu, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ion Gheorghe, Marin Sorescu ş.a., autorul Prognozei meteorologice a propus o conştiinţă estetică ce depăşea legatul interbelicului, cu o iradiere încă foarte puternică, în sensul unei degajări a discursului liric de aparatul cosmic vizionar sau raţiocinant ermetic ce-l susţinea. (Gheorghe Grigurcu)
“Aminteşte-ţi totdeauna leşia după-amiezilor cu recolte sărace
reţine faptul că sunt un mort mai frumos decât mortul de ieri
transmite complimente celor ce luptă anonimi împotriva şobolanilor
pune o cunună de paie pe pieptul meu cândva străbătut de curenţi marini
ştii că am fost părintele calfelor care trăiau în încăperi igrasioase?
amintirea lasă-mi-o să doarmă ca o vioară scumpă în cutia ei pluşată
e greu să ştii unde vei ajunge gândindu-te mereu la miasmele timpului
află că eu nu am avut o mătuşă care să mă declare arhitect genial
acoperă cu frunze penarul meu şi îndepărtează-te foarte discret
în numele meu aprinde o lampă şi luminează calea celor rătăciţi în vis
dăruieşte pahare de cristal degetelor mânjite de funingini grase
lasă pământenii să creadă că am plecat într-un zbor de agrement
când te desparţi de tărâmul somnului meu luminos trage aer în piept
şi declară şesurilor prin care liberă a trecut copilăria mea
că nu am înşelat niciodată speranţa sturzului” (Sfaturi pentru cel care doreşte să participe la înmormântarea mea)
Poetul Petre Stoica, vameşul de „la graniţa între somn şi nimic”, închină astfel Luminii ultima sa elegie.
Zile de doliu si durere gandindu-ma la marele om de cultura Petre Stoica.
A fost un mare traducator din limba germana care alaturi de Stefan Aug Doinas, Stefan Baciu, a transpus exemplar in romana din operele poetilor expresionaisti(Georg Trakl),precum si din a poetilor austrieci.A promovat valorile adevarate si a sustinut din rasputeri tinerii scriitori.L-am cunoscut personal si ii port o vie amintire.A fost prieten cu regretatul poet Virgil Mazilescu si cu Mariana Marin.
Florin Iaru il numea Kenny Rogers al poeziei romanesti. Petrica Stoica se simtea mai mult decat fericit intre poetii generatiei ’80 si accepta cu placere intalnirile de cenaclu, oriunde de dragul poeziei si al dialogului spiritual.
Ca om de cultura a adus Romaniei servicii pe care o pleiada de pseudoziaristi si academicieni in functii centrale nu au fost capabili sa o faca.
Autoarea acestui In Memoriam se dovedeste o minunata cunoscatoare a poeziei si a literaturii romanesti contemporane punand in prima atentie evenimente si randuri bine documentate si sensibile. Multumesc pt scrierea acestui articol.
Sper ca scriitorul Petre Stoica sa ramana in manualele de limba romana alaturi de Nichita Stanescu.
Multumesc.
Din pacate multi dintre prietenii lui Petrica, precum si diversi oficiali sunt preocupati de propriile situatii. Uita repede sprijinul si binele facut.
Sunt convins ca si in cazul altor poeti si scriitori e la fel. Ziarele, televiziunea au in prim plan subcultura ca fenomen de distrugere in masa. Poate si aceasta e scopul. E mai usor sa subjugi o lume necultivata, necioplita.
As fi curios sa stiu cum arata azi un manaul de literatura romana. Cred ca ati atins un subiect cat se poate de interesant.
Petre Stoica s-a retras nu intamplator la Jimbolia, desi a trait ani buni in Bucuresti.