lecţia pe care o dă moartea… despre viaţă! o vedem cu toţii. trebuie să realizăm că trăim şi să trăim… realizându-ne! trebuie să ne aducem aminte că bucuria este un lucru sfânt, iar iubirea este sămânţa bucuriei! „să ne iubim aproapele”… este un îndemn tot mai greu de realizat, pentru că vremurile sunt tulburi, dezlănţuite în sfâşierea speranţelor şi a dorului de armonie…
altă moarte… altă trezire! şi-atunci ne dăm seama cât este de ascuţită foarfeca destinului! ea nu iartă, ea taie! e foarte greu să luăm hotărâri drepte, preferăm să surzim în faţa unei rugăminţi a sufletului, să ne încurcăm viaţa tot mai mult, să plângem în loc să ne înţelegem visele… da, preferăm să ne lăsăm păgubaşi… să tragem cortina, să ocolim stelele şi luna, să uităm razele soarelui… da, preferăm moartea!
poate, această moarte mă va schimba pentru totdeauna! şi viaţa mea va fi doar bucurie, alături de tine, iubitule, iubirea mea…
20 martie 2009, 23:03