Ce dacă pomii se clatină şi frunzele cad?
Firele de nisip de pe alee
Nu simt vre-un fior pentru ele.
Sunt jos sub tălpile noastre
Cu durerile lor.
De ce taci când luna se ascunde în spatele pomilor
Ca o lampă care se stinge?
Ţi-e frică de noapte?
Uiţi atunci toate întâmplările vechi?
Te simţi singură fără ele?
Ţi-e teamă de tine, de mine?
Dar şi când luna se arată iar, tot noapte e!
Vântul se joacă în pletele tale.
Cu legănatul pomilor,
Aprinde luna şi o stinge iar.
Nimeni nu plânge după frunzele
Care cad printre umerii noştri.
Dan David, Los Angeles, Martie-30-2007.