De prin colţurile caselor în care mi-am numărat anii,
Mi-am adunat amintirile prăfuite.
Cele câteva uliţe cu colbul dormind toată vara,
Se pierd în uitare gata să se scufunde.
Se ivesc, lumânări licărind în beznă,
Trotuarele cu asfaltul crăpat,
Câinii răi mârâind în spatele gardurilor vlăguite,
Şi mama care mă chema seara la ciorbă.
Capitalele marilor puteri,
Aeronavele uriaşe zgâriind cerul oceanelor,
Automobilele scumpe,
Operaţia cu lasser pe cord,
S-au şters toate.
Se răzbună oare copilăria
Şi alungă umbrele
Care nu s-au încrustat pe suflet?
Voi afla la inventarul următor, poate.
Dan David, Los Angeles, martie-30-2007.