Cred ca discutarea (chiar pasionata) a situatiei minoritatii maghiare din Romania este un lucru foarte pozitiv. Am auzit argumente si pro si contra solutiei autonomiei sau in privinta problemelor legate de autonomie si este bine ca acestea au fost prezentate si formal.
Fara discutie argumentele dlui Tihamer Czika sunt valide si rationale. Si totusi nu sunt convins ca esenta problemei a fost atinsa. Pentru mine este evident ca aproape tooate argumentele discutate aici tin nu de calitatea vietii umane, ci de simbolistica.
1. Criteriul calitatii vietii umane
Poate ca acesta ar trebui sa fie lucrul cel mai important de luat in considerare, dar din pacate acest lucru nu a fost discurtat deloc.
Aici s-ar putea discuta o serie intreaga de lucruri. Tocmai in aceasta privinta experienta americana are sens.
Voi reveni la un exemplu pe care l-am dat in trecut. Este un caz real, nu o situatie inventata. Dar si daca ar fi fost un caz „inventat”, tot ar fi relevant pentru discutia aceasta. Pentru ca reprezinta o situatie generala.
Este vorba de o tanara maghiara care a vrut sa-si indeplineasca dorinta de a ajunge profesoara de limba maghiara in Cluj-Napoca.
Fiind prietena cu fosti colegi ai mei, li s-a plans lor ca UDMR-ul a indemnat-o sa faca la facultatea de filologie din acest oras sectia de limba maghiara. Dupa ce a facut-o, a inceput sa-si caute serviciu de profesoara de limba maghiara in oras. Bineinteles ca este mai usor ca sa treaca o camila prin urechile acului (ca sa ma exprim in termeni biblici) decat sa gaseasca ceea ce cauta!
Dansa nu voia in ruptul capului sa mearga in Secuime, unde putea gasi un post de profesor. Orasul mare este oras mare si are avantajele lui, care nu pot fi gasite la tara.
2. Diferentierea intre problemele de simbolistica si cele de calitatea vietii
Este foarte greu de negat importanta (relativa) a problemelor legate de simboluri. Rosu-galben-albastru este un simbol, si ma astept ca acest simbol sa trezeasca strambaturi din nas.Dar nu are nimic de a face cu calitatea vietii, ci numai cu unele satisfactii de moment, superficiale. Respingerea tricolorului romanesc si adoptarea celui maghiar nu este o problema de viata si moarte, dar are importanta sa. In SUA fluturarea de catre hispanici a tricolorului lor rosu-alb si verde a starnit emotii puternice si reactii de ura, mai ales in randul dreptei americane.
Pe continentul european s-au desfasurat destule razboaie pentru diverse simboluri si e de sperat ca situatia s-a calmat. Si pentru judecarea „la rece” a situatiei cred ca este necesar sa nu luam in considerare – pe cat posibil – a problematicii simbolurilor. Cu alte cuvinte, cred ca e bine sa dirijam reactia spre lucrurile esentiale. Care este situatia cea mai buna pentru fiecare om, indiferend ca face parte din majoritati sau minoritati?
Raspunsul este evident: criteriul LIBERTATII MAXIME!
Cand fiecare are libertatea maxima de alegere, scopul si ratiunea existentei structurilor sociale sunt asigurate. Cand libertatea fiecaruia este minima, acest scop nu poate fi asigurat.
3. Functionarea altor societati europene.
Nu voi veni cu exemple din Irlanda de Nord, unde catolicii si protestantii isi dau in cap reciproc de multe secole. Nici cu exemplul ETA din Spania. Dar voi analiza un caz relativ fericit, din Belgia.
Sa nu ne imaginam cumva ca neerlandezii se iubesc foarte tare cu valonii francofoni. Dar convietuiesc totusi pasnic. Nu a existat ocazie cand am vizitat Belgia sa nu aud plangeri de ambele parti. Si cu toate acestea, cand vine vorba de interesele lor personale, lucrurile sunt foarte clare. La fel si in Olanda: in sud, la Maastricht, olandezii de acolo sustin ca olandezii din Amsterdam sunt ciudati, galagiosi, imorali, etc. Pe cand cei din Amsterdam sustin despre sudisti ca sunt inapoiati. Nu exista relatii perfecte intre vecini. Si totusi, cand vine vorba despre interele personale, ei par sa se inteleaga. De exemplu, asigurarile medicale sunt mai bune in Belgia si Olanda decat in Germania. Urmarea este o crestere a numarului de asigurati in aceste tari. Dar salariile sunt mai bune in Germania; deci masinile se deplaseaza in fiecare dimineata intre Belgia, respectiv Olanda si Germania. Am vazut acest lucru cu ochii mei: un flux de masini spre Germania, venit din Benelux.
4. Ce concluzie tragem?
Pentru populatia secuiasca in general, cel mai bun lucru ar fi, evident, asigurarea libertatii de a alege (serviciile, piata muncii, etc).
Cred ca crearea de noi granite interioare nu merge in aceasta directie. Un anumit grad de reformare a situatiei este necesar totusi.
Nu se poate concepe ca procesele intre secui sa nu aiba loc in limba lor!
Dar crearea de noi granite interne nu va duce, cred eu, la imbunatatirea situatiei pe piatza muncii. Din contra, consecintele vor fi oarecum neasteptate!
5. Consecintele autonomizarii
Deja unele consecinte se vad si in absenta unei autonomii teritoriale. Am citit observatiile unor computeristi bucuresteni care au spus ca acum au colegi de factura morala si profesionala excelenta, veniti din Secuime. Dar faptul ca nu stiu o boaba romaneste contribuie la marginalizarea lor economica si sociala. Aceasta tendinta se va amplifica in timp, in cazul autonomizarii. Ce solutia ramane pentru acesti specialisti? Evident ca daca ei nu pot gasi servicii adecvate in Csikszereda sau Marosvasarhely, vor merge in Hodmezovasarhely sau Budapesta. Se poate trage concluzia ca in scurt timp tot mai multi maghiari vor parasi Romania. Ceea ce deja a inceput: este orb cine nu vede!
Pe termen lung, aceasta politica va duce cu siguranta la parasirea Transilvaniei de catre maghiari, in primul rand de catre maghiarii calificati.
Vor ramane cu siguranta Sandor-bacsi de la oi si Erzsebet-neni de la croitorie, dar atat. Acesta sa fie oare tzelul UDMR?
6. Disclaimer
Oricare va fi solutia aleasa, vor exista probleme inerente. Nu este rolul meu – si nici nu poate fi- sa decid pentru altii, mai ales pentru ca fiecare isi cunoaste cel mai bine singur dorintele, problemele si idealurile.
Observatia mea este insa ca in prezent aproape toate discutiile privind eventuala autonomie a secuilor s-au raportat cu consecventza la simboluri si nu la lucrurile esentiale ce determina calitatea vietii.
Dau ca exemplu satisfactia puerila a sefilor secuilor de a-i da peste nas presedintelui Romaniei, dl Basescu. Indiferent ce s-ar zice, faptul ca nu s-a gasit loc in secuime pentru a se citi, fie si in ultimul moment, mesajul lui, nu reprezinta decat un simbolic sut in fund, nenecesar de data asta. Egy segbe rugas!